Ales în aprilie curent preşedinte al PSD, Victor Şelin a intrat destul de uşor în circuitul politicii autohtone. La aproximativ două luni de la numirea în funcţie, preşedintele Grupului de companii „Unicon Grup” şi proprietarul reţelelor de cinematografe ”Patria”, Şelin, a reuşit să resuscite formaţiunea social-democrată, aflată într-o profundă “comă politică” după numeroasele abandonuri  şi  fisurări politice. 

Astfel, PSD-ul a ajuns din nou în paleta de preferinţe politice a electoratului plictisit de fetele mai vechi şi de confruntările încinse dintre guvernarea liberal-democrată şi opoziţia comunistă. Traiectoria politică a liderului PSD nu este in totalitate independenta de factorii exogeni. Până la intrarea oficială în politică, Şelin era cunoscut pentru legăturile sale speciale cu agenţii guvernării comuniste. În mod real, aflarea comuniştilor la putere excludea orice afaceri autonome. Astfel, fără un protectorat sigur din partea partidului de guvernământ (PCRM) nu ar fi putut avea loc extinderea nestingherită a reţelelor de cinematografe “Patria” către Ungheni, Bălţi şi Cahul.

Semne de opunere nu au existat din partea lui Şelin, pentru că pe prim-plan era păstrarea intactă a propriilor interese economice, respectând superioritatea factorilor politici. Probabil, ingerinţa comuniştilor în treburile lui Şelin a creat angajamente longevive din partea lui.

Omul de afaceri îmbrăcat şi în straie de politician ar fi avut un alt comportament faţă de comunişti, dar probabil prea multe chestiuni îi leagă, iar PCRM nu este nici pe departe un partid defunct şi îşi păstrează încă influenţa asupra anumitor sfere private din ţară. Mai mult, Şelin simpatizează comuniştii şi pentru că actuala guvernare încearcă să schimbe regulile în afacerile “cinematografelor”.  Exigenţele impuse de liberal-democraţi prevăd cheltuieli suplimentare, evitate în anii precedenţi datorită amiciţiei cu puterea comunistă, care nu exercita deloc presiuni asupra mediului de afaceri loial. Necesitatea subtitrării (iar în eventualitate şi traducerea lor în limba română) produselor video creează nu doar anumite costuri, dar şi inconvenienţe pentru schemele de afaceri derulate neîntrerupt în trecut. Impactul intervenţiilor liberal-democrate au şi conotaţie politică, deoarce în cele din urmă diminueaza ponderea limbii/influentei ruse în spaţiul public/cultural autohton.

“Coraporturile politice” dintre PSD condus de Victor Şelin şi PCRM are implicaţii şi de altă natură. Mediatizarea acţiunilor politice realizate de liderul social-democrat prin intermediul canalelor pro-comuniste (televiziunea “NIT”, Agenţia de ştiri “Omega” etc.) de informare consemnează specificul relaţiilor dintre cei doi actori politici. În primul rând, PCRM are nevoie de aliaţi politici în contextul complicat al alegerilor anticipate şi a viitorului referendum liberal-democrat. Sondajele deja contabilizează anumite rezultate pozitive înregistrate de PSD de la venirea lui Şelin (de la 1,8% în noiembrie 2009 până la 2,2% în mai 2010 din totalul respondenţilor, şi 3,1% dintre cei cu intenţie de vot, în conformitate cu Barometrul de Opinie Publica). Antrenarea politică a “patronului” cinematografelor are o semnificaţie electorală puternică.

Odată ce comuniştii au pierdut din mâini controlul asupra surselor media cu acoperire naţională, “cinematografele Patria” pot avea un loc aparte în strategiile electorale a actualei opoziţii. Totodată, Şelin şi echipa lui poate fi o variantă de alternativă la alegerile municipale, unde comuniştii ar putea avea dificultăţi serioase cu potenţiala canditatură. 

În fine, confuzia legată de comportamentul electoral al “indecişilor” (aproximativ 17% potrivit sondajelor), imprevizibilitatea influenţei referendumului asupra opiniei publice, dar şi lărgirea spaţiului temporal pentru manevrele Alianţei pentru Integrare Europeană, determină comuniştii să-şi diversifice acţiunile, dar şi partenerii politici.