Serghei Narîşkin a venit la Chişinău nu atât pentru o coaliţie PCRM-PDM, după cum a scris mass-media, cât pentru Marian Lupu. Trimisul Kremlinului a vrut să se asigure că în funcţia de şef al statului va fi desemnat un politician care ar fi în măsură să fie un partener loial al Rusiei, indiferent de viitoarea configuraţie a puterii de la Chişinău.

Narîşkin nu le-a cerut democraţilor să se sinucidă

În ciuda speculaţiilor apocaliptice care s-au făcut pe seama voiajului întreprins la Chişinău, trimisul Kremlinului nu s-a ambiţionat să facă o gaură-n cer. Deşi ruşilor le-ar fi convenit, desigur, o guvernare PCRM-PDM, tandemul Putin-Medvedev nu trebuie subestimat. Ţinând minte că politica este arta posibilului, acesta nu se încrâncenează, bineînţeles, să confişte luna de pe firmament, scrie petru Bogatu în Jurnal de Chișinău.

Ca să nu pierzi pe terenul confruntărilor geopolitice, trebuie uneori să-ţi temperezi poftele. Să cauţi să obţii ceea ce se poate, nu ceea ce îţi doreşti cu ardoare. De aceea, din informaţiile noastre, Narâşkin, deşi a propus, nu a forţat, totuşi, constituirea unei coaliţii PCRM-PDM. Marian Lupu şi Dumitru Diacov nu mint când neagă semnarea unui document care ar fi parafat alierea comuniştilor cu democraţii. Nu există deocamdată o atare înţelegere.

Sunt nişte limite, de bună seamă, peste care nu se poate trece. Ruşii nu le pot cere democraţilor să se sinucidă. Or, coalizarea PD cu PCRM ar fi un fel de harakiri pentru cel dintâi.

PCRM îl votează pe Lupu pentru a-l salva pe Voronin

Iată de ce o înţelegere a fost parafată, totuşi, în prezenţa şefului administraţiei de la Kremlin. Numai că alta decât cea despre care a scris mass-media. Narîşkin i-a cerut lui Voronin să-l voteze, împreună cu întreaga fracţiune comunistă sau cel puţin cu o parte din aceasta, pe Marian Lupu în funcţia de preşedinte al republicii. Moscova vrea să aibă într-un post-cheie la Chişinău un politician de stânga previzibil, chit că partizan al integrării europene, care n-ar pune-o într-o situaţie jenantă prin afirmaţii critice dure sau prin gesturi neamicale.

Şi cum nimic nu-i pe lumea asta pe gratis, liderul PDM urmează să fie votat în schimbul unei imunităţi pe viaţă pentru fostul preşedinte comunist. Cu alte cuvinte, Marian Lupu garantează punerea lui Vladimir Voronin sub adăpost împotriva unei eventuale urmăriri judiciare.

Cum programul maxim care prevede instalarea la Chişinău a unei guvernări filoruse consecvente nu este realist, Moscova se mulţumeşte deocamdată cu programul minim: aducerea în posturi-cheie a unor politicieni care vor ţine seama şi de interesele ruseşti. Acesta a fost obiectivul urmărit de Narîşkin pe care el se pare că l-a atins cu succes.

PDM umflă preţul

Acum PDM joacă aparent la două capete. Negociază şi cu PCRM şi cu partenerii din AIE. Comuniştii, într-adevăr le-au făcut democraţilor o propunere generoasă şi anume: partajarea egală a funcţiilor şi nealegerea lui Voronin într-un post de stat. El urmează să rămână doar lider de partid. Dar acest plan e cusut cu aţă albă. Îndărătul lui se întrezăreşte găinăria vulpoiului bătrân Vladimir Voronin care ulterior ar putea să-l devoreze pe Lupu chiar fără să fie înregimentat în ierarhia statului.

Mai există un proiect radical-utopic de fuziune a celor două formaţiuni de stânga sub comanda lui Lupu. Nu cred însă să-l ia cineva în serios. Unde mai pui că oferta comuniştilor, oricât de generoasă ar fi, nu compensează moartea politică subită şi fatală a Partidului Democrat în cazul în care acesta bate palma cu PCRM.

De cealaltă parte, în discuţiile cu PLDM şi PL, PDM insistă asupra modificării procesului decizional de aşa manieră, încât Guvernul să adopte hotărâri doar prin consens. Funcţionalitatea executivului ar putea să ridice în această situaţie mari semne de întrebare.

Oricum, având asigurat, în principiu, votul PCRM pentru Marian Lupu, Partidul Democrat umflă preţul. PDM încearcă să-şi vândă foarte scump participarea sa la guvernare într-o nouă alianţă de centru-dreapta.