![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (0)
Tipăreşte
Sus
Perspectivele parteneriatului ruso-european
adăugat 06 mai 2008, 09:39, la Opinii / Editoriale
Relaţiile ruso-europene sunt într-o situaţie dificilă din cauza eşecului semnării Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC). Motivul acestui insucces constă în veto-ul ridicat de Lituania, care încearcă prin intermediul negocierilor pentru un nou APC cu Rusia să abordeze problemele stringente existente în dialogul cu Moscova, precum şi altele legate de reglementarea "conflictelor îngheţate" din Georgia şi Republica Moldova. APC condiţionat pentru Rusia
Poziţia rigidă a Lituaniei pe marginea unui nou Acord de Parteneriat şi Cooperare dintre UE şi Rusia a generat o criză latentă în relaţiile ruso-europene. Aceasta se datorează faptului că blocarea negocierilor pentru APC are loc în mod repetat. În noiembrie 2006, aceste tratative au fost zădărnicite de Polonia, care în acest fel a încercat să forţeze Rusia să ridice embargoul privind livrarea de produse din carne poloneze pe piaţa rusă.[1] Cu toate acestea, graţie relansării relaţiilor ruso-polone (în urma alegerilor parlamentare poloneze din 2007 şi numirea lui D. Tusk, în funcţie de Prim-ministru al Poloniei, înlocuindu-l pe reprezentantul Partidului Legii şi Dreptăţii, Jaroslaw Kacinski) Polonia a renunţat la blocarea APC-ului. De asemenea, retragerea Varşoviei din acest demers se datorează interesului major pe care îl reprezintă integrarea europeană şi euroatlantică a Ucrainei. Chiar dacă conflictul politic intern determină varierea politicii externe polone (se observă schimbarea retoricii anti-ruseşti şi antagonice UE a Partidului Legii şi Dreptăţii cu una amicală faţă de aceşti actori emisă de Platforma Civică condusă de D. Tusk), oricum Preşedintele Poloniei, Lech Kacinski, (precum şi D. Tusk) nu este mai mult interesat în deteriorarea dialogului dintre UE şi Rusia privitor la APC. Aceasta se datorează câtorva premise:
• Polonia a folosit APC-ul în contextul Summitului de la Bucureşti şi a negocierilor privind acordarea Tratatului privind pregătirea pentru aderare la NATO (MAP) pentru Ucraina şi Georgia (această ipoteză a primit confirmare în urma afirmaţiilor emise de Lech Kacinski, conform cărora înainte ca negocierile pentru APC să înceapă, Polonia ar fi dorit să vadă acordul clar din partea UE privind perspectivele certe de MAP pentru Ucraina şi Georgia).[2]
• Varşovia nu doreşte să insiste din nou pe marginea APC pentru a nu crea reacţii negative din partea instituţiilor europene privitor la negocierea unor perspective consolidate de integrare europeană pentru statele est-europene ale Politicii Europene de Vecinătate, în special pentru Ucraina.
• Autorităţile polone anticipează acţiunile sale de ripostă pe marginea proiectului francez privind crearea Uniunii pentru Marea Mediteraneană.[3] Astfel, acestea deja şi-au prezentat dezacordul pentru o dinamizare a relaţiilor cu statele mediteraneene, ce ar putea să aibă loc în detrimentul raporturilor cu statele din Europa de Est (în speţă în raport cu Ucraina). Prin urmare, Polonia intenţionează să facă presiuni asupra statelor europene şi a instituţiilor UE cu privire la cazul Uniunii date, ceea ce îi limitează considerabil spaţiul şi activismul în dezbaterile pentru APC.
Rusia consideră reproducerea cazurilor de blocaj al unui nou APC "acţiuni de şantajare politică". [4] Cu toate acestea, partea rusă urmează să înlăture subiectele problematice în relaţiile cu Lituania. Această condiţie este obligatorie pentru procedura de adoptare a noului acord ruso-european. Pe de altă parte, Lituania solicită includerea acestor subiecte în agenda noului APC şi respectiv adoptarea de către Consiliul European a unor declaraţii cu obligaţii juridice pe marginea lor. În acest sens, Vilniusul intenţionează să abordeze următoarele dosare:
• Problema energetică. Lituania solicită respectarea de către Rusia a prevederilor Cartei energetice şi intensificarea dialogului privind reluarea livrării de hidrocarburi prin oleoductul "Drujba", spre teritoriul lituanian (aceste furnizări au fost stopate în 2006 sub pretextul reparaţiei segmentului de oleoduct de pe teritoriul său, ce transportă petrol către uzina de prelucrare a petrolului Mazeikiu Nafta, Lituania, fapt interpretat de Vilnius drept şantaj energetic [5]). Unii experţi leagă imperativul acestui subiect de faptul că în curând va fi închisă Centrala Atomică de la Ignalinsk. Această măsură se înscrie în setul de angajamente asumate de Lituania în procesul de aderare de la UE. Or, în lipsa livrărilor de petrol şi a activităţii Centralei respective, Vilniusul se va ciocni cu un deficit acut de surse energetice. Astfel, autorităţile lituaniene revendică problema energetică pentru a focusa atenţia UE asupra situaţiei energetice din Lituania, în speranţa obţinerii din partea acesteia a unor garanţii solide privind asigurarea securităţii sale energetice. Totodată, acestea doresc să revigoreze negocierile ratate cu partea rusă ce vizează reluarea furnizărilor de petrol.
• Problema proceselor juridice. Lituania manifestă interes pentru o cooperare juridică eficientă dintre Rusia şi statele europene. În acest sens, autorităţile lituaniene invocă absenţa unor progrese vizibile privind cazul dispariţiei unei persoane juridice de origine lituaniană în regiunea rusească Kaliningrad. De asemenea, acestea speră prin dinamizarea veritabilă a relaţiilor ruso-europene în materie de colaborare juridică, să contribuie la cercetarea evenimentelor din 1991 [6] (cu privire la împuşcarea grănicerilor lituanieni de la postul vamal Medininkai, act comis de forţele speciale"OMON", sub conducerea organelor sovietice centrale şi locale)[7]. Problema respectivă are o vechime îndelungată, precum şi o serie de circumstanţe ce vor permite soluţionare ei adecvată şi într-o perioadă rezonabilă de timp.
• Problema plaţilor pentru daunele "ocupaţiei sovietice". Lituania cere Rusie să achite daunele persoanelor deportate din Ţările Baltice în timpul ocupaţiei sovietice. Acest demers ar putea să reprezintă testarea posibilităţii de a impune Moscova să plătească, în calitate de stat succesor al URSS-ului, pentru prejudiciile generate de regimul sovietic. În acest sens, pagubele constituite de pe urma ocupaţiei sovietice constituie în cazul Lituaniei între 28-40 mlrd. $ (conform calculelor lituaniene).[8] Problema dată este extrem de sensibilă şi are un context istoric, care poate fi extrem de catastrofală pentru Rusia, care în eventualitatea unor rezultate pozitive în urma demersului lituanian referitor la plata pentru daune, ar trebuie să răspundă solicitărilor din partea celorlalte state ex-sovietice. Cu intenţia de a nu crea precedente, Rusia în niciun caz nu va accepta îndeplinirea pretenţiei financiare lituaniene în schimbul negocierilor pentru APC. Astfel, aceasta va risca să se ciocnească cu obligativitatea plătirii daunelor pentru Holodomor etc.
• Problema "conflictelor îngheţate" din Georgia şi Moldova. Problema conflictelor de pe teritoriul Moldovei şi Georgiei face parte din agenda politică a relaţiilor bilaterale dintre aceste două ţări şi Lituania. Prin urmare, Vilnius încearcă să-şi manifeste sprijinul său faţă de cauza acestor ţări în materie de integritate şi inviolabilitate teritorială. Logica acestei strategii este simplă şi se rezumă la încercarea Lituaniei de a contribui prin orice mijloace la soluţionarea acestor conflicte. Persistenţa temerii de posibila revigorare a influenţei şi forţei Rusiei asupra spaţiilor ex-sovietice forţează autorităţile lituaniene să promoveze în mod constant şi pragmatic problemele "conflictelor îngheţate" din Republica Moldova şi Georgia. Aceasta necesitate se evidenţiază în contextul tensionării relaţiilor ruso-georgiene şi posibila deflagraţie militară în Abhazia ( mai puţin Osetia de Sud), precum procesul anevoios de reglementare a conflictului transnistrean. Prin urmare, Vilniusul solicită din partea UE semnarea declaraţiei corespunzătoare prin care acesta s-ar obliga ca pe parcursul relaţionării cu Rusia să evalueze progresul negocierilor privind soluţionarea conflictelor din aceste două ţări ex-sovietice. În timp ce de la Moscova se cere o participare constructivă la aceste procese. Unele surse califică această iniţiativă drept "mai puţin principială", dar totodată importantă pentru imaginea externă a Lituaniei, care astfel demonstrează existenţa unei atenţii nu numai pentru interesele personale, dar şi pentru cele ale altor state.[9]
Concluzii:
Acţiunile Lituaniei sunt criticate la moment de Rusia şi analizate de instituţiile europene. Soluţionarea urgentă a acesteia este susţinută atât de organele europene, cât şi de numeroşii parteneri europeni ai Rusiei. În acest sens, aceştia sunt determinaţi să facă eforturi suplimentare pentru a convinge partea lituaniană să ridice veto-ul său şi pentru a realiza cu succes noul APC. Datorită faptului că acest document se prevede a fi semnat cu ocazia Summitului UE-Rusia, programat pentru 26-27 iunie curent, în Hanta-Mansiisk. Acest forum va fi primul la care va participa D. Medvedev, prilej ce trebuie să fie folosit la maximum de către UE pentru a da start unui nou Acord de Parteneriat şi Cooperare. Chiar dacă acest document este important pentru producerea unei apropieri calitative dintre UE şi Rusia, prin semnarea acestui document, oricum Bruxellul nu este capabil să îndeplinească exigenţele impuse de Lituania. Unicul subiect la care aceasta poate contribui este problema energetică. Dosarul conflictelor din Moldova şi Georgia este destul de exploziv şi specific, ceea ce nu îi ca permite UE să-l introducă în ordinea de zi a negocierilor privind APC. Soluţionarea conflictului transnistrean a căpătat un nou impuls, fapt susţinut şi asistat atât de Bruxelles, cât şi de Moscova. Conjunctura dată oferă anumite perspective privitor la înviorarea formatului de negocieri "5+2". Prin urmare, UE va păstra o reticenţă evidentă faţă de demersul lituanian, deoarece în caz contrar ar putea să cauzeze anumite perturbări inutile şi periculoase procesului extrem de complicat şi anevoios de negocieri privind reglementarea conflictului transnistrean. În cazul Georgiei, UE la fel nu doreşte o implicare activă, deoarece ar trebui să se ciocnească cu interesele Rusiei în Caucaz. Reieşind din faptul că Bruxellul este interesat în apropierea de Moscova, acesta va încerca să evite orice subiect conflictual din cadrul raporturilor bilaterale. Prin urmare, antagonizarea dialogului cu Rusia pe marginea conflictelor din Georgia nu face parte din interesele europene. În afară de aceasta, UE urmează să primească ajutor din partea Moscovei în ce priveşte asistarea desfăşurării misiunii sale în Ciad şi Republica Africană Centrală.[10] Totodată, Bruxellul se confruntă cu consecinţele suveranizării provinciei Kosovo, acţiune ce a creat contradicţii deocamdată nedepăşite în relaţii cu Moscova. De aceea, acesta va renunţa să creeze noi puncte de animozitate, cel puţin până la eliminarea celor existente.
Dosarele legate de plăţile daunelor pentru ocupaţia sovietică, precum şi cel referitor la intensificarea cooperării juridice sunt lipsite de fezabilite, deoarece sunt greu de realizat şi implică o serie de probleme adiacente. Prin urmare, Vilniusul are şanse minime de a atinge careva succese vizibile în raport cu acestea. Astfel, există un grad mare de probabilitatea că Lituania va abandona aceste subiecte în condiţiile presiunii politice din partea UE, ignorării premeditate a Rusiei şi lipsei de solidaritate din partea celorlalte state europene ce se confruntă cu probleme similare.
Semnificaţia acestor manifestări denotă importanţa consensului în cadrul UE. Prin intermediul acestui principiu, Polonia a reuşit să contribuie la soluţionarea problemei interdicţiei exportului produselor de carne poloneze pe piaţa rusească. Deşi, Lituania a evidenţiat mai multe chestiuni, oricum acest demers reprezintă o dovadă a dificultăţilor cu care se confruntă statele membre în raport cu Rusia, reprezentând o testare a capacităţilor UE de a transpune în practică principiul consensului. Totodată, cazul Lituaniei poate conduce la revizuirea politicii unilaterale şi ignorante a UE, care se preocupă în mod prioritar de interesele statelor membre puternice, ce nu înfruntă greutăţi în relaţiile lor cu Rusia. De asemenea, această experienţă va evidenţia necesitatea elaborării unor noi abordări a relaţiilor bilaterale cu statele europene, atât de către UE, cât şi de Rusia, astfel încât să fie exclusă apariţia unor eventuale crize de acest gen în viitor.
Referinţe:
1. У РоÑÑии ÑменилÑÑ ÐµÐ²Ñ€Ð¾Ð¿Ñ€Ð¾Ñ‚Ð¸Ð²Ð½Ð¸Ðº, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=888125&NodesID=5
2. Polish president softens NATO-Russia remarks, http://www.deepikaglobal.com/ENG4_sub.asp?ccode=ENG4&newscode=17836. Vezi: Chiar dacă asemenea afirmaţii au fost infirmate ulterior de Preşedintele polon, veridicitatea constatărilor privind legătura reciprocă dintre APC pentru Rusia şi MAP pentru Georgia şi Ucraina poate fi regăsită în rezultatele Summitului de la Bucureşti, unde în pofida prognozelor negative lansate de sursele diplomatice europene şi a acţiunilor intense de lobby realizate de Rusia, aspiraţiile Ucrainei şi Georgiei pentru MAP au fost validate şi reiterate în Declaraţia finală de la Summit. Prin urmare, sprijinul real şi pârghiile de presiune a Poloniei în cadrul UE (denunţate de Lech Kacinski) au fost demonstrate prin garanţiile acordate de NATO privind aderarea sigură în perspectivă la spaţiul euroatlantic a Georgiei şi Ucrainei.
3. EU leaders agree to weakened Mediterranean Union plan, http://euobserver.com/9/25835/?rk=1
4. Ð’ ГоÑдуме РФ назвали позицию Литвы по договору РФ-ЕС политичеÑким шантажом, http://newsukraine.com.ua/news/107875/
5. РоÑÑÐ¸Ñ Ð¾Ñтавит Литву без нефти, РоÑÑÐ¸Ñ Ð¾Ñтавит Литву без нефтиahttp://www.finansmag.ru/31699, Vezi: Mazeikiu Nafta este o întreprindere a cărei 53,7% din acţiuni aparţineau Companiei "IUKOS". Aceste acţiuni urmau să fie vândute, însă după ce a reînceput procedura de falimentare a "IUKOS", proprietarii acesteia au decis să vândă acţiunile Mazeikiu Nafta companiei poloneze PKN Orlen, ceea ce a trezit nemulţumire la Moscova, care intenţiona să acorde proritate în această achiziţie altor companii naţionale sau/şi internaţionale (printre acestea se numărau LUKOIL, THK-BP, KazMunaiGaz etc.). Din cauza sistării livrărilor de pterol către Lituania, întreprinderea dată suferă pierderi uriaşe, din cauza faptului că primeşte materie primă pe mare din Primorsk, iar volumul acesteia este net inferior volumului de petrol asigurat anterior de oleoductul "Drujba".
6. Литву не блокировать переговоры Ñ Ð Ð¤, http://www.rian.ru/world/20080429/106194198.html
7. Дело ОМОÐа потерпело фиаÑко, http://www.russedina.ru/frontend/print.php?id=777, Vezi: Multe persoane cărora li se incriminează comiterea actelor de la Meninkai, 31 iunie 1991, sunt la moment cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Solicitările de a transmite aceste persoane organelor de drept lituaniene nu au fost satisfăcute. Situaţia în jurul acestui caz este extrem de incertă, deoarece dosarul respectiv, conform unor surse, a fost închis încă în 2002, iar autorităţile ruse nu sunt în drept să transmită cetăţenii săi organelor de resort alte statelor străine, în corespundere cu Constituţia Federaţiei Ruse.
8. Президент Латвии Ñчитает тему "компенÑации за оккупацию" незакрытой, http://www.rian.ru/world/europa/20080109/95899024.html, Vezi: Asemenea Comisie ce calculează preţul prejudiciilor cauzate de URSS funcţionează nu numai în Lituanie, dar şi în Letonia.
9. У РоÑÑии ÑменилÑÑ ÐµÐ²Ñ€Ð¾Ð¿Ñ€Ð¾Ñ‚Ð¸Ð²Ð½Ð¸Ðº, http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=888125&NodesID=5
10. РФ и ЕС будут взаимодейÑтвовать в миротворчеÑкой операции в Чаде, http://www.newsukraine.com.ua/news/108098/
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}