Aparent, răspunsul la întrebarea din titlu este pe cât de lesnicios, pe atât de simplu. Kremlinul doreşte să scape de AIE. Caută să-i aducă iar la putere pe comunişti. Să consolideze forţele politice antioccidentale şi filoruse din Republica Moldova. Dar socoteala de acasă nu întotdeauna se potriveşte cu cea din târg. Ce face Rusia în situaţia în care una vrea şi alta poate?

Răul mai mic al Moscovei

La suprafaţa evenimentelor, lucrurile într-adevăr par limpezi. Ruşii obstrucţionează actuala guvernare democratică, sprijină PCRM şi cochetează cu Marian Lupu. În realitate însă, situaţia este mai complexă. Ca să nu spun încurcată.

Politica este arta posibilului, precum se ştie. Faci ceea ce îţi stă în puteri, nu ceea ce visezi. Întinde-te cât te ţine plapuma. Moscova, bineînţeles, nu uită de această regulă nescrisă a jocurilor geopolitice nu numai în relaţiile cu străinătatea îndepărtată, ci şi cu cea apropiată.

Mai întâi, ruşii nu caută favoritul ideal la Kiev, Erevan sau Chişinău, pentru că acesta nu există în realitatea obiectivă. Ei pariază uneori pe răul mai mic. Adică pe un jucător îndoielnic, dar care este mai convenabil pentru ei în comparaţie cu restul actorilor politici. Nici Nazarbaiev în Kazahstan, nici Karimov în Uzbekistan, nici Lukaşenko în Belarus nu sunt nişte lideri iubiţi de Kremlin. Ruşii au multe rezerve faţă de ei. Totuşi, la ora actuală, aceştia constituie singura soluţie fezabilă pentru Moscova.

Mai apoi, Kremlinului îi repugnă puterile tari din spaţiul postsovietic. Şi deloc întâmplător. Regimurile de tip hard sunt mai dificil de controlat. Iată de ce, chiar dacă cooperează cu ele, ruşii încearcă să le dezintegreze şi, până la un anumit punct, să le debilizeze. Un exemplu edificator este nimeni altul decât Voronin. Când acesta era puternic şi plin de sine, Rusia a încercat să-i taie aripile. Dar nu pentru a-i frânge zborul, ci pentru a-i dirija îndeaproape navigaţia politică şi a-i trasa traiectoria necesară.

Şi Lukaşenko de la un timp încoace este denigrat de televiziunile ruse. Dar nu pentru a fi înlăturat de la putere, acest lucru pentru moment este greu de realizat, ci pentru a-i îngusta spaţiul de manevră şi a-l constrânge să fie mai docil.

În Republica Moldova, un Klimenko sau un Pasat ar fi, desigur, mai buni pentru Moscova. Slabi din punct de vedere politic, dependenţi de serviciile secrete ruse, aceştia ar fi obedienţi şi foarte uşor de manevrat. Numai că nu se poate. Oamenii de încredere ai Rusiei la Chişinău sunt nişte liliputani fără valoare şi fără nicio şansă să joace roluri principale în teatrul politic moldovenesc. De aceea, pentru a-şi reface influenţa şi în dreapta Nistrului, ruşii se văd siliţi să recurgă la paliative. Să identifice soluţii poate imperfecte, dar în schimb realiste.

Un pariu indispensabil

O miză plauzibilă pentru Kremlin ar fi o coaliţie de stânga dintre PCRM şi PD. Putin şi Medvedev, după cum am spus, nu au nevoie de un nou monolit comunist. De preferat ar fi un concubinaj fragil dintre fostul partid de guvernământ şi Partidul Democrat. Numai că o alianţă dintre Marian Lupu şi Vladimir Voronin este de fapt exclusă. Şi cum fostul preşedinte al republicii nu vrea să se retragă pentru a-i netezi drumul fostului preşedinte al Parlamentului, Moscova încearcă şi alte combinaţii.

În cazul în care o stângă filo-rusă nu va putea fi instalată la putere la Chişinău, Kremlinul s-ar consola şi cu o guvernare de centru-dreapta în care o piesă cheie ar fi acelaşi Marian Lupu şi Partidul Democrat. Cu alte cuvinte, ei vor căuta să aibă de a face cu o coaliţie formal prooccidentală al cărei elan european să fie temperat sau chiar dat peste cap de o forţă politică de stânga, dependentă de un electorat care îşi leagă speranţele de Rusia, nu de Uniunea Europeană.

Privit din acest unghi, Marian Lupu este o figură indispensabilă în calculele Moscovei pentru viitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova. Tocmai de aceea, formaţiunea de guvernământ din Rusia în frunte cu premierul Vladimitr Putin nu a ezitat să semneze recent un parteneriat cu Partidul Democrat. Oricare ar fi scorul electoral în viitorul scrutin de la noi, Kremlinul se va vedea silit să parieze pe PD.