Sunt două vorbe vechi, aşa cum observa Ion Luca Caragiale, care întotdeauna se potrivesc prin părţile noastre.
”Ca la noi la nimeni” şi ”La Dumnezeu şi la noi toate sunt cu putinţă”. Aşa că n-ar trebui să ne mirăm de nicio anomalie. Şi, totuşi, ultima dintre ele este din cale afară.
Valeriu Pasat, care încearcă să intre în scena politică sub stindardul unui integrism religios, a aterizat pe neprins de veste în Partidul Umanist din Moldova. Convertirea sa peste noapte la formaţiunea medicului Ion Mereuţă este de-a dreptul buimăcitoare. Asta e ca şi cum liderul spiritual al Republicii Islamice Iran ar adera, nitam-nisam, la mişcarea sionistă.
Ce vrea, totuşi, Pasat? Să ne spună şi nouă! Predarea obligatorie a ”Bazelor ortodoxiei” în şcoală? Sau mai mult umanism care, oricum ai întoarce-o, nu are nimic în comun cu ortodoxia? Iar cu fundamentalismul său ortodox nici atât.
În foarte multe privinţe, principiile creştinismului şi cele ale umanismului se bat cap în cap. Chiar dacă ambele pun accentul pe toleranţă şi îşi centrează discursul pe om ca individ, distanţa dintre ele este ca între cer şi pământ.
Pe scurt vorbind, umanismul pune omul şi valorile sale mai presus de orice. Creştinismul, din contra, consideră omul drept o cunună a creaţiei divine.
Şi ca doctrină morală, şi ca ideologie politică, umanismul respinge în mod clar apelul la credinţe supranaturale pentru soluţionarea problemelor sociale. Ca să nu mai spun că iniţial a apărut ca o reacţie negativă la dominaţia Bisericii.
Este adevărat că unele curente umaniste sunt într-o anumită măsură compatibile cu religia. Dar tot atât de adevărat este că ele sunt compatibile şi cu ateismul. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale, bazate pe credinţă.
Şi în timpul de faţă, moralitatea umanistă, pe de o parte, şi cea creştină, pe de alta, sub aspect politic, se poziţionează la poli opuşi. Cea dintâi este mai apropiată de liberalismul de stânga, de social-democraţie sau ecologism. Cea de-a doua este afiliată curentelor conservatoare sau creştin-democrate.
Aşa fiind, mă întreb: ce caută ambasadorul, istoricul şi ofiţerul de inteligenţă Valeriu Pasat, fiind ortodox, în PUM? Şi de ce medicul Ion Mereuţă, fiind ”umanist” , afişează de ani buni un comportament politic de bigot? Din două una. Ori cultura generală nu-i prea dă afară din casă. Ori pentru ei doctrinele de tot felul nu sunt decât nişte mantale de vreme rea.
Dar vladâca Vladimir? El cum va justifica struţo-cămila umanist-clericală? Anomaliile nasc corcituri înfiorătoare.