Viitoarele alegeri locale, scria ieri colegul George Damian, se vor constitui într-o probă de foc a comunicatorilor publici. Şi are perfectă dreptate. Scrutinul de la 5 iunie va arăta ce înseamnă, de fapt, revoluţia Twitter în Republica Moldova la doi ani şi ceva de la izbucnirea ei.

Cine contestă încă efectul mobilizator al internetului asupra evenimentelor de la 7 aprilie nu ştie, de fapt, pe ce lume se află. Nu a realizat că aceasta să schimbă vertiginos. Pe oră ce trece. Nu reţelele de socializare au fost cauza revoltei populare de acum doi ani, fireşte, ci guvernarea comunistă. Însă Twitter şi Facebook au grăbit şi au facilitat comunicarea şi organizarea mulţimilor nemulţumite.

Are mai puţină importanţă astăzi cine anume a trimis SMS-uri pe 6 aprilie 2009 cu îndemnul de a veni în piaţă. Unii afirmă că mesajele au fost expediate de entuziaşti şi grupuri de iniţiativă locale. Alţii, dimpotrivă, susţin că s-ar fi implicat serviciile secrete occidentale care au dorit răsturnarea lui Voronin. Acest lucru îl puteau face, teoretic vorbind, şi cei dintâi, şi cei din urmă. Contează rezultatul. Evenimentele din 7 aprilie 2009, pe lângă multe alte lucruri, au demonstrat că spiritul protestatar, adesea mut şi interiorizat, poate fi rapid exteriorizat şi convertit într-o viguroasă acţiune politică.

Pe de altă parte, tulburările sociale de acum doi ani constituie doar partea vizibilă a aisbergului. De fapt, expansiunea internetului generează schimbări adânci în materie de comunicare pe toate planurile sociale. Vechile mijloace din informare ( ziarele, radio, televiziunea) au condus la eliberarea şi internaţionalizarea informaţiei. Noile tehnologii digitale provoacă o internaţionalizare şi chiar o globalizare a comunicării. Ca rezultat, pentru a se organiza şi a întreprinde o acţiune publică de amploare, oamenii nu mai au nevoie, ca altădată, de săptămâni sau chiar ani buni, ci de ore numărate.

Privind viitorul scrutin din acest unghi, putem spune că favorit al cursei electoarle pentru primăria capiatalei va fi acel candidat care va folosi mai bine resursele reţelelor de socializare. Mai cu seamă că în capitală numărul utilizatorilor de internet creşte foarte repede şi este déjà destul de mare.

Deloc întâmplător, Igor Dodon şi-a făcut din timp blog şi comunică insistent cu toată lumea prin reţelele de socializare. Din acest punct de vedere, candidatul PCRM are déjà un avantaj clar faţă de oponenţii săi principali Dorin Chirtoacă(PL), Victor Bodiu (PLDM) şi Valentina Buliga(PD) .

Ce-I drept, Dodon are şi un handicap imens. El a fost prins cu mâţa-n sac, fiind acuzat de serioase abuzuri comise în perioada când era ministru al Economiei sub comunişti. El, de exemplu, şi-a tras, în mod illicit, un salariu la Institutul de Economie al AŞM. Acest fapt nu-i va împiedica pe mulţi dintre suporterii comuniştilor să-l voteze, desigur, dar nu-I va permite, totuşi, candidatului PCRM să-şi extindă electoratul în dauna adversarilor săi.

Totuşi, scheletele din dulapul lui Dodon n-ar trebui să-I relaxeze pe contracandidaţii săi. Mă miră prezenţa modestă deocamdată în spaţiul virtual a tânărului primar Dorin Chirtoacă. La vârsta, convingerile şi la studiile sale, el demult al ar fi trebuit să se simtă pe net în largul său.

Rămâne de văzut cum se va manifesta Victor Bodiu, marele necunoscut al competiţiei electorale pentru primăria Chişinăului. În opinia mea, el nu este un candidat slab, după cum insinuează unii comentatori. Din contra. Prestaţia sa din perioada inundaţiilor, tinereţea şi calităţile dovedite până acum în funcţia de administrator guvernamental îl recomandă pentru primăria capitalei. Dar nici Victor Bodiu n-a rupt gura târgului, ca şi Valentina Buliga, de altfel, în materie de comunicare publică. Se pare că, într-un fel , candidaţii PLDM şi PD mizează pe popularitatea lui Vlad Filat şi, respectiv, Marian Lupu. Implicarea celor doi lideri în campania electorală din Chişinău va fi, bineînţeles, un atu, dar nu suficient pentru a asigura victoria în alegerile locale.

Twitter , Facebook şi You Tube nu sunt, după cum am spus, nici cauza revoluţiilor şi nici a luptelor politice. Ele însă sunt, neîndoios, o armă comunicaţională nouă şi extraordinar de eficientă care poate schimba raportul de forţe şi decide succesul electoral. Candidatul care se va mişca mai bine prin spaţiul virtual va avea în Chişinău o mare şansă în plus să învingă în alegerile din 5 iunie.