În editorialul de vinerea trecută, arătam că nu există motive să ne temem de Rusia. Spunând asta, mă refeream nu numai la neputinţa militară sau politică a Kremlinului, ci şi la instrumentele sau resursele defectuoase pe care le manevrează acesta pentru a se impune în „străinătatea imediată”.

BĂUTURA NAŢIONALĂ A RUŞILOR ESTE A CEHILOR

Spectrul coloanei a cincea a Moscovei planează ca sabia lui Damocles asupra fostelor republici sovietice. Toate ţările desprinse de fosta URSS se tem să nu le aducă ruşii, prin oamenii lor de la faţa locului, vreo belea pe cap. Şi aceştia nu se dezmint. De multe ori bagă destule strâmbe pentru a le otrăvi viaţa celor care nu acceptă condiţia de supuşi umili ai fostei metropole.

Totuşi nu-i dracul chiar atât de negru după cum pare. Eşecul lamentabil al spionilor ruşi din SUA nu a făcut altceva decât să mă întărească în această opinie. Mulţi, dar nătângi, aceştia se pare că în timp de zece ani, cât au fost urmăriţi de serviciul de contraspionaj al FBI, n-au mai reuşit să obţină vreo informaţie secretă mai de Doamne ajută. De aceea, justiţia americană nu i-a mai acuzat de spionaj, ci doar de activitate clandestină în favoarea unui guvern străin.

Sincer vorbind, eu unul nu îmi făceam nici până acum iluzii în ceea ce priveşte calitatea muncii prestate de ruşi. Aceştia se pare că nu au născocit nimic valoros în istoria lor. Se folosesc de computere şi tehnologii americane, beau Coca-Cola preparată peste Ocean şi se delectează cu filme holywoodiene. Până şi votca, pe care o consideră o băutură naţională, a fost inventată nu de ei, ci de un farmacist ceh.

A DEGRADAT ŞI KGB-UL

O singură întreprindere sovietică părea să fie de o eficacitate exemplară. Şi aceasta se numea KGB. Judecând însă după palmaresul jalnic al agenţilor ruşi, reţinuţi şi ulterior expulzaţi din Statele Unite, nici serviciile ruse de informaţii nu mai sunt ceea ce au fost cândva. Lucrează de mântuială şi macină vânt.

M-a întărit în această opinie şi tentativa catastrofală de a intra în politica moldovenească prin uşa din dos a bisericii, întreprinsă de fostul ministru al Securităţii moldoveneşti, Valeriu Pasat, pe care toată lumea îl suspectează că ar fi o creatură al FSB-lui şi trimisul Kremlinului la Chişinău. Tocmai de aceea întreaga societate aştepta ca sub ochii ei să se deruleze o operaţiune politică sofisticată care l-ar fi propulsat pe favoritul Moscovei în vârful piramidei politice. Muntele însă a născut un şoarece.

Pasat s-a mişcat din capul locului atât de stângaci, încât şi-a ridicat în cap întreaga clasă politică. Şi, în plus, a compromis Mitropolia Chişinăului şi întregii Moldove care a avut imprudenţa să se înregimenteze cu tămâie, candele şi sutane în tabăra sa.

A forţat agresiv şi abuziv cu referendumul privind predarea obligatorie a religiei în şcoală. A căutat să confişte întreaga influenţă a Bisericii pentru a o converti în propriul capital politic împotriva celorlalţi. Ca rezultat, a călcat pe bătătură pe toată lumea. Şi puterea democratică, şi opoziţia comunistă care îl urăşte din rărunchi, întrucât îi este frică de răzbunarea celui pe care au vrut să-l facă să putrezească în puşcărie.

UN PLAN STUPID

Astfel, proiectul Pasat a dat chix încă înainte de a fi lansat. El a avut la bază de fapt o utopie pe cât de rudimentară, pe atât de odioasă, care miroase a derapaj teocratic şi atentat la statul laic. O alchimie speculativă şi contrafăcută. Un plan mai stupid este greu să-ţi imaginezi. A propune a treia cale unei ţări care are de ales între trecutul sovietic şi perspectiva europeană e ca şi cum ai încerca să vinzi bikini în Antarctida. Sau carne de vită hinduşilor care se vor vedea constrânşi astfel să aleagă între senzaţia de foame şi cultul ancestral al vacii sacre.

Nu e de mirare că Pasat este încolţit din toate părţile. Şi din stânga, şi din dreapta. De Pasat s-au dezis până şi posibilii săi condrumeţi, întrucât nu au vrut ca dezaprobarea generală a acţiunilor sale să-i afecteze şi pe ei. A rămas prins în plasă doar Mitropolitul Vladimir care, implicând direct şi ostentativ Biserica într-o campanie politică, s-a discreditat definitiv şi în mod normal ar trebui să se retragă pentru a spăla astfel obrazul instituţiei ecleziastice pe care o reprezintă.

Moara stricată de făcut Pasat, după toate probabilităţile, s-a stricat definitiv. Serviciul de inteligenţă al Rusiei nu dovedeşte nici inteligenţă, nici dexteritate şi nici măcar instinct al autoconservării care l-ar împiedica să se facă de râs. Produsul său exportat fraudulos în Republica Moldova este atât de prost şi urât mirositor încât nu poate fi desfăcut nici măcar pe gratis. E bun de dus doar la gunoişte.