“Pilonii” strategiilor post-electorale ale comuniştilor

adăugat 07 septembrie 2009, 14:45, la Opinii / Editoriale

Circumstanţele post-electorale, la prima vedere dezavantajoase pentru PCRM (consolidarea polului de centru-dreapta al eşichierului politic), în mod inevitabil, au consolidat discursul articulat de comunişti în timpul ultimelor două campanii electorale. Mesajul pur "antidemocratic" camuflat în afirmaţii "anti-unioniste", anti-româneşti sau cele care neagă euroatlantismul, caracterizează orientarea actuală a PCRM-ului. Mizând pe conservatismul, "rădăcinile" sovietice adânci şi unilateralismul tipic pentru gândirea majorităţii electoratului moldovenesc, ocrotite şi întreţinute asiduu în ultimii 8 ani, gruparea comunistă continuă să aspire la menţinerea sa la putere.

În această „luptă”, în mod intenţionat sunt atrase cele mai vulnerabile şi „închistate” segmente ale societăţii moldoveneşti, văzute de comunişti drept „generatoare” inepuizabile de energii reacţionare. Pensionarii, bugetarii, alolingvii, populaţia rurală sunt ţintele acţiunilor de dezinformare dinamizate îndată după alegeri de către agenţii servili ai PCRM. Dirijarea şi controlarea spaţiului public moldovenesc poate fi considerat unul din principiile de bază ale strategiei comuniste. Acest lucru poate fi demonstrat şi de atitudinea reticentă şi conflictuală exprimată de conducerea Companiei „Teleradio Moldova” faţă de demersurile Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE). Tentativa liberal-democraţilor de a dezlega „nodul mediatic” impus de comunişti ameninţă sistemul la baza căruia se află hegemonia anterioară şi/sau eventual vitoare a PCRM-ului. Atât timp cât „transmiţătorii” naţionali vor fi păstraţi în mâinile lor, este dificilă orice „răsturnare de monopol” împotriva guvernării anterioare încă omniprezente. Susţinerea independenţei editoriale a „Teleradio Moldova”, care în viziunea comuniştilor este periclitată de coaliţia liberal-democrată ilustrează elocvent interdependenţa puternică existentă între „transmiţător” şi „actorul politic” cointeresat. Acest caz relevă gradul de infiltrare a puterii în perioadele precedente, precum şi capacitatea de retractare şi autoapărare a sistemului creat de PCRM, decât existenţa unei solidarităţi între exponenţii unei democraţii veritabile.

În cele ce urmează vor fi evaluate principiile primare ale strategiei derulate de comunişti pentru contracararea liberal-democraţilor:

1 Antagonizarea societăţii moldoveneşti. Subiecţii atraşi în acest proces sunt: minorităţile naţionale, categoriile economic şi social vulnerabile (în special, bugetarii şi pensionarii), persoanele de vârsta a treia şi cele cu studii preponderent medii extrem de receptive la propaganda „moldovenist-comunistă” etc. Funcţionalitatea acestui proces se datorează energiilor generate de mesaje „anti-unioniste”, „anti-româneşti” şi „anti-euroatlantiste”. În aceste scopuri, comuniştii folosesc sursele mediatice obediente şi contactele strânse cu diversele comunităţi de alolingvi (finanţate copios din bugetul de stat de către comunişti).

2 Relansarea „cultului personalităţii” lui V. Voronin. Atingerea acestui obiectiv se face prin implicarea câtorva grupuri esenţiale: pensionarii (recipienţii pensiilor oferite la timp de către regimul comunist), alolingvii (care consideră că doar în perioada guvernării comuniste s-ar fi bucurat de „drepturi egale” cu cele ale majorităţii populaţiei), persoanele care au tangenţe cu evenimentele celui de-al doilea Război Mondial (păstrătorii memoriei despre Victoria Armatei Roşii), enoriaşii bisericilor girate de Mitropolia Moldovei (ca urmare a finanţelor alocate în perioada guvernării comuniste pentru reconstrucţia lăcaşelor sfinte în RM) etc. Fundamentele mediatice majore ale guvernării comuniste i-a permis să inoculeze în percepţia acestor categorii, fără scrupule şi impedimente serioase, o loialitate impresionantă pentru „cultul” lui Voronin. Şi mai recent, nu fără de ajutorul Moscovei, imaginea lui Voronin este lustruită sistematic de diverşi jurnalişti, experţi şi academicieni ruşi (care fără careva rezerve argumentează de o manieră părtinitoare meritele „remarcabile” ale lui V. Voronin). Plecarea „democratică” a lui Voronin din funcţia de Preşedinte al ţării, patriotismul lui în comparaţie cu aspectele unioniste ale spicherului legislativului M. Ghimpu (în eventualitate, „înlocuitor” al şefului statului), relaţiile „apropiate” cu Moscova, fac parte din campania de sensibilizare a opiniei publice intens desfăşurate de PCRM în ultima perioada (pentru a reda integritate PCRM-ului, a mobiliza electoratul pro-comunist, dar şi pentru a reduce riscul unor „lovituri” interne etc.).

3 Confruntarea sistemului existent cu guvernarea liberal-democrată. În realizarea acestei sarcini, comuniştii planifică să implice cât mai multe elemente ale sistemului statal, subordonate sau „concrescute” cu ei anteror într-un organism unic. În prezent, acest lucru a putut fi observat în cazul Companiei publice „Teleradio-Moldova”, urmând să se manifeste şi în alte sfere (judiciară, socială, administrativă etc.). Deşi tentaţia de a distruge cât mai repede coaliaţia liberal-democrată este mare, colapsul economic îi va împiedica să încerce acest lucru cel puţin până la sfârşitul acestui an (în cazul în care nu vor avea loc alegeri anticipate). Crearea unui Guvern liberal-democrat pentru atragerea unor finanţări externe este o necesitate de care comuniştii trebuie să ţină cont, dacă vor să-şi asigure resuse pentru eventuala guvernare de după alegerile anticipate (cu care avertizează PCRM-ul atât Alianţa şi societatea per ansamblu, cât şi actorii externi). Până atunci, ei vor folosi confruntările deschise sau ascunse între elementele vechiului sistem şi „noua coaliţie” pentru a reface propriile forţe şi a slăbi din punct de vedere politic membrii AIE, pregătindu-se pentru o nouă ofensivă.

În concluzie, reiterăm faptul că toate aceste observaţii trebuie luate în cosiderare la modul cel mai serios de către majoritatea parlamentară. Dacă Alianţa se vrea a fi durabilă, naţională şi eficientă, atunci ea are nevoie de un program complex de „demontare a sistemului instaurat de comunişti”. Banalizarea şi ridiculizarea PCRM sunt instrumente primordiale ale opoziţiei, care nu mai sunt valabile pentru noua postură politică a liberal-democraţilor. Or, se simte nevoia formării unor comportamente calitativ noi în cadrul Alianţei, orientate pe responsabilizarea şi evaluarea corectă şi critică a acţiunilor întreprinse de aceştia, indiferent de dificila moştenire lăsată de PCRM.

#14621

In tarile civiliZate comunistii sunt oameni, nu necurati si sunt respectati la egal cu orice alt partid ce respecta legea si constitutia. N-ar trebui de facut nici la noi o exceptie fata de acest partid. Vanatoarea de comunisti, ura anticomunista, etichetarea intrece bunul simt si la un moment iti dai seama ca cei ce le comit sunt in mentalitate nu mai putin totalitari si neocomunisti nedeclarati decat acestia. Evident ca schimbare trebuie sa aiba loc, dar nu fortat, altfel iarasi se va crea o nostalgie. trebuie lasati atat timp cat pot asigura o tranzitie lenta la noul sistem, cat mai au idei si planuri ce merita atentie si, principalul, insusi electoratul trebuie sa se sature odata si odata de ei si sa se autodepaseasca. Mie personal imi pare rau ca nu li s-a permis macar intr-o coalitie sa realizeze ceea ce imi doresc cel mai mult - infrastructura, drumuri normale intre localitati si un stadion olimpic din creditul Chinei. Liberalii doar peste alti 4 ani ar putea sa faca acest lucru.

A comentat jenec 07 septembrie 2009, 17:53

#14649

Dragă, comuniştilor li s-au dat multe şanse, dar nu se mai poate! Suntem cea mai săracă ţară din Europa din cauza lor! Înainte de venirea lor la putere se trăia mai bine în RM. O pâine costa 16 bani (aşa mi-a spus mama, că eu pe acele vremuri încă nu eram născută), iar acum ajunge şi la 7 lei o pâine mai calitativă, însă salariile nu s-au mărit cu mult. Mai sunt încă multe motive pt. care comuniştii ar trebui alungaţi din ţară, dar nu vreau să-mi pierd timpul cu de-alde tine!

A comentat Prinţesă/pt. jenec 08 septembrie 2009, 16:46