![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (0)
Tipăreşte
Sus
"Poţi ajunge în vârf doar după ce parcurgi treptele de jos"
adăugat 24 martie 2009, 13:17, la Interviu / Reportaj
Interviu cu pianista Aurelia Simion, originară din Chişinău, doctor, conferenţiar universitar la Facultatea de Interpretare Muzicală, din cadrul Universităţii de Arte "George Enescu" din Iaşi (România)- Rectorul Academiei "George Enescu" din Iaşi, prof.univ. dr. Viorel Munteanu, vorbea despre participarea muzicienilor basarabeni la un eveniment important care va avea loc anul viitor la Iaşi. Ne puteţi da câteva detalii?
- În 2010 vom sărbători 150 de ani de la înfiinţarea învăţământului artistic ieşean. Vor fi o serie de manifestări artistice, atât muzicale, cât şi vernisaje, lansări de carte etc. Cred că vor fi implicaţi şi muzicieni din Republica Moldova. Vor fi nişte parteneriate nu numai cu cei din Republica Moldova, ci şi cu cei din Bulgaria, Grecia, cred, după modelul proiectului desfăşurat anul trecut.
În luna octombrie 2008, am fost la Pescara (Italia) şi în două oraşe germane - Solingen şi Wuppertal, în cadrul unui proiect de parteneriat şi colaborare între universităţi - "InterArt" - prin care am promovat muzica românească, atât a compozitorilor consacraţi, cât şi a tinerilor compozitori, absolvenţi ai Universităţii noastre.
- Aţi fost prezentă la Chişinău, în cadrul Festivalului internaţional de muzică "Mărţişor", la un concert desfăşurat la Filarmonica Naţională. Ne puteţi vorbi despre echipa cu care aţi venit de la Academia de muzică din Iaşi?
- Programul concertului a cuprins creaţiile a doi compozitori români - George Enescu şi Viorel Munteanu, rectorul Academiei de muzică din Iaşi. Solistă a fost conf. univ dr. Tatiana Pocinoc (pian), decanul Facultăţii de Interpretare Muzicală, care a interpretat o sonată de Enescu. A urmat lucrarea "Ipostaze" (variaţiuni pentru clarinet şi pian) de Viorel Munteanu, în interpretarea prorectorului conf. univ. dr. Doru Albu, pe care l-am acompaniat. Creaţiile celor doi compozitori în genul muzicii vocal-instrumentale au fost oferite ascultătorilor de prof. univ. dr. Adela Burlui (soprană) şi prof.u niv. dr. Gabriela Lipceanu - pian. Publicul a rămas foarte impresionat, mai ales audiind lucrarea pentru clarinet... Lucrarea are efecte sonore inedite. Este o scriitură modernă, cu efecte speciale (slap, frulatto), foarte interesante pentru muzica noastră contemporană.
- Au fost create nişte legături de înfrăţire dintre Universitatea de Arte din Iaşi cu Academia de Muzică din Chişinău?
- Da, acum un an. În martie 2008 am participat în cadrul Festivalului Mărţişor la două concerte susţinute de ansamblul de percuţie "Alternances", condus de soţul meu, conf. univ. dr. Florian Simion. În Sala cu Orgă am oferit publicului chişinăuian un program de divertisment, reprezentând prima parte a serii de 5 martie, partea a doua fiind încredinţată binecunoscutului şi apreciatului ansamblu "Trigon". Apoi, pe 6 martie, după semnarea actelor de parteneriat la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, am prezentat un program de muzică scrisă pentru instrumente de percuţie.
În ceea ce priveşte planul pentru primăvara aceasta, pot spune că, la invitaţia profesorului Simion Duja, vom reveni la Academia din Chişinău cu un recital de clarinet. Acest eveniment este răspunsul la parteneriatul dintre catedrele de instrumente de suflat şi percuţie din cadrul celor două instituţii. La finele anului trecut, Simion Duja a susţinut un master-class cu studenţii de la clasa de clarinet din Iaşi. A venit însoţit de trei studenţi ai Domniei sale, care au participat la un concert, acompaniaţi la pian de subsemnata.
- Dvs. aţi plecat demult la Iaşi, munciţi demult în cadrul Universităţii "George Enescu"?
- Da, din 1995 sunt plecată din Chişinău. Anii au trecut repede, dar întotdeauna este o plăcere să revii acasă, să-ţi revezi părinţii, sora (care erau în sală). Au fost întotdeauna alături de mine, la bine şi la greu. Îi sunt recunoscătoare mamei mele pentru tot ce a făcut pentru mine. Mă mândresc cu taică-meu, Ion Bufteac, ,care a contribuit la recitalul din această seară, acordând pianul. Menţionez că este acordor aici, la Filarmonică, şi unul dintre cei mai apreciaţi meşteri din ţară. A acordat pianele şi pentru concertul duetului de pianişti Anatol Lapicus şi Iurie Mahovici, care a fost unul extraordinar din punct de vedere interpretativ, artistic şi tehnic (muzica lui Stravinski fiind însoţită de proiecţii pe ecran).
- Aveţi la Universitatea din Iaşi discipoli din Basarabia?
- Desigur. Am avut un clarinetist care a absolvit anul trecut şi acum este la master la Cluj. Avem şi o studentă la canto (soprană, din Nisporeni), care face masterul la Iaşi.
- Putem spune că Republica Moldova are o şcoală muzicală bună, care reuşeşte să pregătească, să crească muzicieni buni?
- Indiscutabil. Este foarte bine cotată în România. Cei care vin din Chişinău sunt foarte bine primiţi la Iaşi, şi nu numai. Mă întâlnesc cu fostele colege pianiste (care s-au stabilit şi activează în România) la concursurile naţionale, internaţionale şi la Olimpiadele de muzică. Şi vreau să vă spun că sunt foarte apreciate, din punct de vedere al pregătirii profesionale, atât de membrii juriilor, cât şi de profesorii şi participanţii la competiţiile artistice.
- De ce-i atât de greu, pentru cei care pleacă deja, să revină definitiv acasă, în Moldova?
- Poate pentru că au alte perspective.
- Au reuşit să se înrădăcineze…
- Poate nu s-au înrădăcinat încă, dar au alte perspective, poate se deschid uşile mai uşor...
- Spuneţi, vă rog, ce proiecte mai importante aveţi în 2009?
- Deocamdată, am trei recitaluri. Acompaniez studenţii de la clasa de clarinet. Un alt recital va fi cu studenţii de la master, un altul cu studenţii de la canto. Toate în cadrul UAGE. Mai colaborez şi cu Corul Filarmonicii din Iaşi, cu formaţia de muzică contemporană "Nova Musica Viva" ş.a.
- Aveţi şi un titlu academic, aţi trecut nişte etape în ierarhia învăţământului artistic universitar. Cum a fost?
- A fost greu. Mai întâi, o pregătire minuţioasă, începând din şcoală, pentru că nu poţi să realizezi ceva în ultimii ani dacă nu ai bază. Nu poţi să ajungi în vârf fără ca să parcurgi treptele de jos. Cu alte cuvinte, în vârful piramidei se poate ajunge doar începând de jos. Faptul că păsările încep să zboare de acolo de sus, de undeva, e altceva, noi nu suntem păsări. Doar inspiraţia ne face să "zburăm pe aripile muzicii".
- Aţi avut ispita de a pleca şi mai departe, de a vă stabili în alte ţări, aşa cum au fost tentaţi mulţi muzicieni?
- Familia mea, soţul şi fiul, sunt la Iaşi, părinţii şi sora - la Chişinău. Am avut posibilitatea de a rămâne la Bucureşti, dar am ales Iaşiul, ca să fiu mai aproape de părinţi.
- Aţi mers în turnee în multe ţări. Nu au reuşit să vă ţină acolo, să vă convingă să rămâneţi?
- Am avut turnee în foarte multe ţări - Italia, Germania, Bulgaria, Spania, Olanda, Elveţia, Austria, Franţa, Rusia…Şi totuşi! Mi-a fost şi îmi este bine în familia mea. Ţin foarte mult la familie. Oraşul Iaşi este un oraş spiritual, are foarte multe biserici, este centrul cultural al României, mă simt bine aici, dar de fiecare dată când am posibilitatea de a reveni la Chişinău - revin cu bucurie în oraşul meu natal.
- Vă mulţumim pentru amabilitatea de a ne fi acordat acest interviu.
- Cu deosebită plăcere şi cu speranţa de a ne revedea curând.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}