Alb şi negru: Cine sunt asasinii morali ai lui Grigore Vieru?
autor: Nicolae Negru
(În apărarea lui Iurie Roşca şi Mihai Conţiu)

Acum, după moartea tragică a lui Grigore Vieru, revolta unora se îndreaptă în mod firesc spre indivizii care i-au făcut mult rău poetului, atacându-l fără încetare în paginile ziarelor "Moldova Suverană" şi "Flux", bătându-şi joc de el, jignindu-l neîntrerupt, hărţuindu-l în adevăratul sens al cuvântului. Pe Iurie Roşca şi praporşcicii săi îi cunoaşte mai multă lume şi nu e nevoie să-i prezentăm. Mai puţin cunoscut este Mihai Conţiu, un jurnalist cvasianonim de peste Prut, oploşit de "Moldova Suverană" - un tip superficial, dar prolific, de un tupeu nemaivăzut, de o nesimţire rară (unii spun animalică, deşi e nedrept să jignim animalele), de o "destrăbălare" verbală insuportabilă, încât l-ai putea crede un robot care scrie mecanic, fără să fie capabil să perceapă implicaţiile de ordin psihologic, etic şi moral ale acestui act. Ca mutul care nu poate auzi gemetele victimei, el "bate" fără încetare, zi şi noapte, până victima aleasă nu "sângerează" sau până nu mai dă "semne de viaţă".

Ţinta preferată

E vorba despre un individ bolnav în esenţă, de teapa lui Iurie Roşca, pentru care nu există "nici un Dumnezeu" şi, cu atât mai mult, nici o autoritate sau merit, care scrie de cele mai multe ori aiureli curate, dar care este încurajat să o facă fiindcă blamează România şi îi ataca cu cele mai josnice, mai mârşave şi mai dureroase cuvinte pe mulţi alţi intelectuali, Grigore Vieru fiind, din motive lesne de înţeles, ţinta predilectă. Pentru aceasta i se pun la dispoziţie spaţii de ziar enorme, cum nu s-a mai văzut nu numai în ziaristica de pe ambele maluri ale Prutului, dar şi de prin alte părţi ale lumii. E inutil a mai spune că acest individ trecut prin şcoala adulării ceauşiste loveşte numai în intelectualii care se consideră români, iar iscusinţa linguşirii, asimilată de el pe parcursul anilor de grădiniţă şi de şcoală, o îndreaptă spre actuala putere comunistă.

Cu siguranţă, individul nu şi-ar fi văzut publicate aiurelile veninoase, murdare, în "Moldova Suverană", dacă nu ar fi atacat "pe cine trebuie", dacă nu l-ar fi linguşit pe Voronin şi nu ar fi servit clanul comunist. Căci în mintea la fel de nesănătoasă, plină de românofobie, a preşedintelui PCRM şi a tovarăşilor săi, răzbunarea împotriva intelectualităţii este mai dulce cu participarea unui jurnalist venit din România. Hăiturea "românilor" este mai spectaculoasă, mai cu efect, când participă la ea şi un câine ceauşist. Dincolo de ironia tragică a acestui fapt, întrezărim plăcerea sadică a "regizorului", cinismul lui fără margini, nelegiurea cea mai josnică, românofobia soră cu patologia a celor care ne guvernează.

Un singur cuvânt

De aceea, nu îl vom învinui pe nenorocitul jurnalist, devenit "vedetă" la Chişinău, suprasolicitat de mass-media comunistă. El, ca şi Roşca, ca şi Praporşcic sau Burciu, sunt nişte scule. Unii dintre ei par atinşi de sminteală, alţii - de oligofrenie. Pentru faptul că şi-au bătut joc de poet, că i-au înveninat ultimii doi ani din viaţă, responsabili sunt cei care i-au angajat, i-au finanţat, i-au încurajat în acţiunile lor nesăbuite, inconştiente. Ar fi fost destul un singur cuvânt venit de la preşedinţie ca "MS" să înceteze campania împotriva lui Vieru. Ar fi fost destul să nu i se dea bani liderului creştin democrat, pentru ca atmosfera din societatea noastră să devină mai civilizată, mai creştină. Polemica e firească într-o societate democratică, dar poetul era terorizat nu pentru idei literare, ci pentru simplul fapt că se recunoştea român şi apăra limba română. În timp ce "Moldova Suverană" îl acuza că ar fi spion român şi că ar lucra împotriva statului moldovenesc, "Fluxul" îl blama pentru că ar fi conspirat cu Pasat în intenţia de a-l asasina pe Iurie Roşca!

Între nicovala comunistă şi ciocanul "creştin"

Într-o societate democratică, salvarea împotriva arbitrarului, a fărădelegii, a calomniei este justiţia. Vieru a încercat să tragă la răspundere ziarul "Moldova Suverană" şi "Fluxul" creştin democrat aflat într-un parteneriat complice cu "MS", dar justiţia noastră obedientă nu a îndrăznit să-i facă dreptate. Fiindcă nu l-a putut atrage de partea sa, cel care a declarat azi doliu naţional la moartea poetului, sperând, probabil, să profite electoral, nu a găsit de cuviinţă să-l apere la vremea cuvenită, când Vieru a apelat în mod public la autoritatea prezidenţială. Preşedintele RM a declarat atunci că nu se consideră preşedintele românilor.

A te numi român în Basarabia e egal cu a comite o crimă odioasă, antistatală, în RM-ul de azi. Marginalizarea şi demonizarea românilor a devenit o politică de stat, încurajată tacit de unele cercuri din Occident.
Majoritatea intelectualilor din RM se află între nicovala lui Voronin şi ciocanul (cu seceră) al lui Iurie Roşca. În timp ce primul îi categoriseşte drept "duşmani ai statalităţii", închizându-le accesul la mass-media publice, alungându-i din instituţiile de stat, blamându-i şi acuzându-i de toate relele, inclusiv conflictul transnistrean, cel de-al doilea le aplică, în tiraje de zeci de mii de exemplare, stigmatele de "om al Rusiei", "fost kaghebist", "corupt", "detractor" etc. Având în mâinile lor mai toată mass-media, cum să audă moldovenii vocea slabă a poetului?

"Personalitate cu grade"

Chiar în ajunul tragicului accident, pe 13 ianuarie, "Moldova Suverană" publica, sub înfricoşătorul titlu "R. Moldova în reţeaua mondială a spionajului românesc", o listă de "spioni" români, de "personalităţi cu grade", printre care figura şi Grigore Vieru. În disperare, Vieru i-a adresat a doua zi, în "Literatura şi Arta", un nou apel către preşedintele Voronin, avertizându-l că "voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om".. Cuţitul îl ajunsese la os!

Deşi a declarat nu o singură dată că nu are nimic împotriva statului RM - şi de ce ar fi avut? - "titanul" Vieru, cum a fost numit fariseic la televiziunea publică Moldova 1, a fost cenzurat chiar şi în ziua când a fost anunţată plecarea dintre noi. Asta pentru că a luptat pentru limba română, pentru că nu s-a împăcat cu existenţa sârmii ghimpate de pe Prut, pentru că nu a putut suporta ca elevii să fie minţiţi în continuare că "fratele de peste peste Prut" ne este "duşman, nu frate bun". Vieru a scris pentru toţi românii, nu numai pentru cei dintre Nistru şi Prut, dar condoleanţele transmise de preşedintele Băsescu nu au fost citite la Moldova 1. Poetul a fost cenzurat până şi în necrologul care i-a fost dedicat de către autorităţi, textul fiind redactat în aşa fel încât să nu figureze "limba română", pentru care Grigore Vieru era pregătit să-şi jertfească viaţa. O declarase public, atunci când s-a atentat la manualele de limbă şi literatură română. Din păcate, Eugen Doga şi Mihai Cimpoi, care şi-au pus şi ei semnătura pe necrolog, lângă cea a lui Voronin şi Stepaniuc, nu au insistat ca, măcar în clipa morţii, poetului să i se acorde respectul cuvenit.

Sprijinitorii din umbră

Istoria va răspunde cine se ocupă de lichidarea fizică a personalităţilor noastre marcante - sunt prea multe "accidentele" de felul acesta, ca să fie întâmplătoare - Ion Gheorghiţă, Dumitru Matcovschi, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Ion Dumeniuk, Nicolae Costin, Gheorghe Ghimpu, Grigore Grigoriu, Grigore Vieru... Asasinii morali ai lui Vieru sunt Voronin şi Roşca, dar şi sprijinitorii lor din umbră, reprezentaţi de Vladimir Socor, care face apologie deschisă, neobrăzată, acestui regim antidemocratic, românofob, cvasisovietic, cvasitotalitarist. Domnului Socor şi celora din spatele său nu le pasă că astăzi în RM sunt distruse firavele lăstare ale democraţiei, instaurându-se minciuna, calomnia, vrajba, declanşându-se teroarea morală şi psihică (de la care până la cea fizică rămâne doar un pas) împotriva intelectualităţii.

***

E de presupus că de acum încolo individul despre care vorbeam mai sus nu va mai fi publicat în "Moldova Suverană". Individul şi-a îndeplinit "misiunea". După asasinarea morală a lui Vieru vor urma alţii, dar lucrul acesta îi va fi, probabil, încredinţat altora. Vina noastră, pe care trebuie să ne-o asumăm, e că am rămas indiferenţi, că nu am ripostat, lăsându-l pe Vieru să se apere de unul singur.

Voronin şi Roşca trebuie să răspundă pentru prigonirea morală a lui Grigore Vieru. Poetului trebuie să i se facă dreptate, aşa cum a cerut în ultima sa scrisoare.

Alb şi negru: Cine sunt asasinii morali ai lui Grigore Vieru?
autor: Nicolae Negru
(În apărarea lui Iurie Roşca şi Mihai Conţiu)

Acum, după moartea tragică a lui Grigore Vieru, revolta unora se îndreaptă în mod firesc spre indivizii care i-au făcut mult rău poetului, atacându-l fără încetare în paginile ziarelor "Moldova Suverană" şi "Flux", bătându-şi joc de el, jignindu-l neîntrerupt, hărţuindu-l în adevăratul sens al cuvântului. Pe Iurie Roşca şi praporşcicii săi îi cunoaşte mai multă lume şi nu e nevoie să-i prezentăm. Mai puţin cunoscut este Mihai Conţiu, un jurnalist cvasianonim de peste Prut, oploşit de "Moldova Suverană" - un tip superficial, dar prolific, de un tupeu nemaivăzut, de o nesimţire rară (unii spun animalică, deşi e nedrept să jignim animalele), de o "destrăbălare" verbală insuportabilă, încât l-ai putea crede un robot care scrie mecanic, fără să fie capabil să perceapă implicaţiile de ordin psihologic, etic şi moral ale acestui act. Ca mutul care nu poate auzi gemetele victimei, el "bate" fără încetare, zi şi noapte, până victima aleasă nu "sângerează" sau până nu mai dă "semne de viaţă".

Ţinta preferată

E vorba despre un individ bolnav în esenţă, de teapa lui Iurie Roşca, pentru care nu există "nici un Dumnezeu" şi, cu atât mai mult, nici o autoritate sau merit, care scrie de cele mai multe ori aiureli curate, dar care este încurajat să o facă fiindcă blamează România şi îi ataca cu cele mai josnice, mai mârşave şi mai dureroase cuvinte pe mulţi alţi intelectuali, Grigore Vieru fiind, din motive lesne de înţeles, ţinta predilectă. Pentru aceasta i se pun la dispoziţie spaţii de ziar enorme, cum nu s-a mai văzut nu numai în ziaristica de pe ambele maluri ale Prutului, dar şi de prin alte părţi ale lumii. E inutil a mai spune că acest individ trecut prin şcoala adulării ceauşiste loveşte numai în intelectualii care se consideră români, iar iscusinţa linguşirii, asimilată de el pe parcursul anilor de grădiniţă şi de şcoală, o îndreaptă spre actuala putere comunistă.

Cu siguranţă, individul nu şi-ar fi văzut publicate aiurelile veninoase, murdare, în "Moldova Suverană", dacă nu ar fi atacat "pe cine trebuie", dacă nu l-ar fi linguşit pe Voronin şi nu ar fi servit clanul comunist. Căci în mintea la fel de nesănătoasă, plină de românofobie, a preşedintelui PCRM şi a tovarăşilor săi, răzbunarea împotriva intelectualităţii este mai dulce cu participarea unui jurnalist venit din România. Hăiturea "românilor" este mai spectaculoasă, mai cu efect, când participă la ea şi un câine ceauşist. Dincolo de ironia tragică a acestui fapt, întrezărim plăcerea sadică a "regizorului", cinismul lui fără margini, nelegiurea cea mai josnică, românofobia soră cu patologia a celor care ne guvernează.

Un singur cuvânt

De aceea, nu îl vom învinui pe nenorocitul jurnalist, devenit "vedetă" la Chişinău, suprasolicitat de mass-media comunistă. El, ca şi Roşca, ca şi Praporşcic sau Burciu, sunt nişte scule. Unii dintre ei par atinşi de sminteală, alţii - de oligofrenie. Pentru faptul că şi-au bătut joc de poet, că i-au înveninat ultimii doi ani din viaţă, responsabili sunt cei care i-au angajat, i-au finanţat, i-au încurajat în acţiunile lor nesăbuite, inconştiente. Ar fi fost destul un singur cuvânt venit de la preşedinţie ca "MS" să înceteze campania împotriva lui Vieru. Ar fi fost destul să nu i se dea bani liderului creştin democrat, pentru ca atmosfera din societatea noastră să devină mai civilizată, mai creştină. Polemica e firească într-o societate democratică, dar poetul era terorizat nu pentru idei literare, ci pentru simplul fapt că se recunoştea român şi apăra limba română. În timp ce "Moldova Suverană" îl acuza că ar fi spion român şi că ar lucra împotriva statului moldovenesc, "Fluxul" îl blama pentru că ar fi conspirat cu Pasat în intenţia de a-l asasina pe Iurie Roşca!

Între nicovala comunistă şi ciocanul "creştin"

Într-o societate democratică, salvarea împotriva arbitrarului, a fărădelegii, a calomniei este justiţia. Vieru a încercat să tragă la răspundere ziarul "Moldova Suverană" şi "Fluxul" creştin democrat aflat într-un parteneriat complice cu "MS", dar justiţia noastră obedientă nu a îndrăznit să-i facă dreptate. Fiindcă nu l-a putut atrage de partea sa, cel care a declarat azi doliu naţional la moartea poetului, sperând, probabil, să profite electoral, nu a găsit de cuviinţă să-l apere la vremea cuvenită, când Vieru a apelat în mod public la autoritatea prezidenţială. Preşedintele RM a declarat atunci că nu se consideră preşedintele românilor.

A te numi român în Basarabia e egal cu a comite o crimă odioasă, antistatală, în RM-ul de azi. Marginalizarea şi demonizarea românilor a devenit o politică de stat, încurajată tacit de unele cercuri din Occident.
Majoritatea intelectualilor din RM se află între nicovala lui Voronin şi ciocanul (cu seceră) al lui Iurie Roşca. În timp ce primul îi categoriseşte drept "duşmani ai statalităţii", închizându-le accesul la mass-media publice, alungându-i din instituţiile de stat, blamându-i şi acuzându-i de toate relele, inclusiv conflictul transnistrean, cel de-al doilea le aplică, în tiraje de zeci de mii de exemplare, stigmatele de "om al Rusiei", "fost kaghebist", "corupt", "detractor" etc. Având în mâinile lor mai toată mass-media, cum să audă moldovenii vocea slabă a poetului?

"Personalitate cu grade"

Chiar în ajunul tragicului accident, pe 13 ianuarie, "Moldova Suverană" publica, sub înfricoşătorul titlu "R. Moldova în reţeaua mondială a spionajului românesc", o listă de "spioni" români, de "personalităţi cu grade", printre care figura şi Grigore Vieru. În disperare, Vieru i-a adresat a doua zi, în "Literatura şi Arta", un nou apel către preşedintele Voronin, avertizându-l că "voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om".. Cuţitul îl ajunsese la os!

Deşi a declarat nu o singură dată că nu are nimic împotriva statului RM - şi de ce ar fi avut? - "titanul" Vieru, cum a fost numit fariseic la televiziunea publică Moldova 1, a fost cenzurat chiar şi în ziua când a fost anunţată plecarea dintre noi. Asta pentru că a luptat pentru limba română, pentru că nu s-a împăcat cu existenţa sârmii ghimpate de pe Prut, pentru că nu a putut suporta ca elevii să fie minţiţi în continuare că "fratele de peste peste Prut" ne este "duşman, nu frate bun". Vieru a scris pentru toţi românii, nu numai pentru cei dintre Nistru şi Prut, dar condoleanţele transmise de preşedintele Băsescu nu au fost citite la Moldova 1. Poetul a fost cenzurat până şi în necrologul care i-a fost dedicat de către autorităţi, textul fiind redactat în aşa fel încât să nu figureze "limba română", pentru care Grigore Vieru era pregătit să-şi jertfească viaţa. O declarase public, atunci când s-a atentat la manualele de limbă şi literatură română. Din păcate, Eugen Doga şi Mihai Cimpoi, care şi-au pus şi ei semnătura pe necrolog, lângă cea a lui Voronin şi Stepaniuc, nu au insistat ca, măcar în clipa morţii, poetului să i se acorde respectul cuvenit.

Sprijinitorii din umbră

Istoria va răspunde cine se ocupă de lichidarea fizică a personalităţilor noastre marcante - sunt prea multe "accidentele" de felul acesta, ca să fie întâmplătoare - Ion Gheorghiţă, Dumitru Matcovschi, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Ion Dumeniuk, Nicolae Costin, Gheorghe Ghimpu, Grigore Grigoriu, Grigore Vieru... Asasinii morali ai lui Vieru sunt Voronin şi Roşca, dar şi sprijinitorii lor din umbră, reprezentaţi de Vladimir Socor, care face apologie deschisă, neobrăzată, acestui regim antidemocratic, românofob, cvasisovietic, cvasitotalitarist. Domnului Socor şi celora din spatele său nu le pasă că astăzi în RM sunt distruse firavele lăstare ale democraţiei, instaurându-se minciuna, calomnia, vrajba, declanşându-se teroarea morală şi psihică (de la care până la cea fizică rămâne doar un pas) împotriva intelectualităţii.

***

E de presupus că de acum încolo individul despre care vorbeam mai sus nu va mai fi publicat în "Moldova Suverană". Individul şi-a îndeplinit "misiunea". După asasinarea morală a lui Vieru vor urma alţii, dar lucrul acesta îi va fi, probabil, încredinţat altora. Vina noastră, pe care trebuie să ne-o asumăm, e că am rămas indiferenţi, că nu am ripostat, lăsându-l pe Vieru să se apere de unul singur.

Voronin şi Roşca trebuie să răspundă pentru prigonirea morală a lui Grigore Vieru. Poetului trebuie să i se facă dreptate, aşa cum a cerut în ultima sa scrisoare.