![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (1)
Tipăreşte
Sus
Producţia de carne din UE- o nouă provocare pentru raporturile ruso-comunitare
adăugat 30 iunie 2008, 11:22, la Opinii / Editoriale
Ieri, 26 iunie a demarat cel de-al 21-lea Summit UE-Rusia, la Hanta-Mansiisk. Principalul obiectiv al acestei întâlniri la nivel înalt dintre oficialii ruşi şi cei europeni constă în stabilirea conţinutului final al ulteriorului Acord de parteneriat şi cooperare între UE şi Rusia, precum şi în dinamizarea procesului de negocieri pe marginea traducerii lui în practică. În pofida semnificaţiei realizării acestei iniţiative, recent ministerul de resort al Rusiei a declarat despre introducerea interdicţiilor la importul pe piaţa rusă a cărnii din mai multe state UE. Comisia Europeană s-a declarat îngrijorată de asemenea decizii, în timp ce autorităţile ruse remarcă faptul că în carnea importată de la mai mulţi producători europeni au fost depistate reziduuri de antibiotice, ceea ce contravine standardelor de calitate ruseşti. Totuşi, care sunt cauzele reale ale unui asemenea demers din partea Moscovei?Scenariul I: Rusia realizează măsuri de protecţie
Această variantă a fost invocată de unele surse de informare de la Bruxelles [1]. Cu toate acestea, protecţionismul aplicat de autorităţile ruse poate avea efecte negative asupra rezultatelor Summitului de la Hanta-Mansiisk, unde urmează să fie lansat un nou Acord de Parteneriat şi Cooperare (APC) între UE şi Rusia. Totodată, Rusia se confruntă cu o inflaţie galopantă, în special la produse alimentare. Astfel, preţul la carnea de porc şi cea de vită a crescut în ultimele 2,5 luni cu 15-20%, din cauza preţului ridicat la furajere, care reprezintă circa 70% din preţul la carne [2]. Totodată, reieşind din faptul că piaţă rusă depinde în mare parte de importurile de carne de peste hotare, precum şi din considerentul că în ultima perioada nivelul de producţie în ţările exportatoare s-a redus, embargoul la carne din UE pe motive de calitate pare iraţional şi periculos. Aspectul iraţional constă în faptul că prin acest embargou, Rusia poate crea dificultăţi în cadrul negocierilor pentru un nou APC cu UE, după depăşirea impasului în cazul Poloniei în 2007 şi cel cu Lituania din 2008. În timp ce pericolul acestei acţiuni rezultă din faptul că interdicţiile la carne din statele UE (circa 70 de producători de carne din Germania, Franţa, Belgia, Spania, Italia, Danemarca şi Ungaria) va contribui şi mai mult la scumpirea preţurilor la acest produs pe piaţa rusă, mai ales în contextul în care Bruxellul alături de alţi exportatori de carne în Rusia (Noua Zelandă, Canada, Australia) au redus anterior nivelul de producţie de carne impulsionând majorarea preţurilor.
Din aceste raţionamente rezultă că legătura dintre acest embargou şi potenţialele măsuri de protecţionism întreprinse de autorităţile ruse nu este una cauzală, ci mai degrabă artificială sau imaginară. Aceasta se bazează pe faptul că majorarea preţurilor iese de sub controlul Moscovei, iar introducerea unor interdicţii la importul de carne pentru a sprijini producătorii ruşi intră în contradicţie cu acţiunile prevăzute de Guvernul rus pentru a menţine sau micşora indicatorii inflaţiei.
Scenariul II: Moscova forţează UE să finalizeze negocierile privind aderarea la OMC
Piaţa rusă este semnificativă pentru producătorii de carne din statele UE, de aceea Rusia ar putea fi interesată prin intermediul acestui embargou să urgenteze discuţiile privind finalizarea procesului de negocieri pentru aderarea la OMC. În contextul Summitului de la Hanta-Mansiisk şi încercării Moscovei şi Bruxellului de a pune bazele unui APC nou, se poate observa logica şi pragmatismul acţiunii ruse în ce priveşte carnea din UE.
În primul rând, Rusia conştientizează că APC este important pentru UE, care în virtutea intereselor economice (interesul faţă de piaţa de desfacere rusă enormă) ar putea să facă anumite concesii în discutarea unor probleme Ñonsiderate de parte rusă drept irelevante pentru relaţiile strategice ruso-comunitare [3]. De fapt, Moscova tinde să diferenţieze şi să divizeze subiectele ce vizează relaţiile bilaterale dintre Rusia şi statele UE de cele dezvoltate pe axa Moscova-Bruxelles. Totodată, Rusia încearcă indirect să preseze intrarea în vigoare cât mai urgentă a APC-ului cu UE, condiţionând acest fapt cu neposedarea calităţii de membru OMC. Or, dacă UE doreşte să exporte carne pe piaţa rusă, atunci aceasta trebuie să se conformeze la standardele de calitate din Rusia, care sunt diferite de cele europene sau să introducă şi să semneze un APC care să reglementeze acest lucru. Dacă statele UE nu vor dori să piardă piaţa rusă în favoare exportatorilor din Australia sau Canada, atunci aceasta va fi nevoită să menţioneze asemenea prevederi într-un eventual APC, dar şi să-l animeze în cel mai scurt timp. Astfel, se explică vehicularea deciziei privitor la embargou anume în ajunul Summitului de la Hanta-Mansiisk.
Scenariul dat pare fezabil, deoarece implică interesele UE în potenţialul economic al Rusiei. În condiţiile în care UE nu încalcă standardele sale interne în cazul cărnii cu reziduuri de antibiotice, interdicţiile ruse vor putea fi depăşite de aceasta numai prin intermediul unui APC relevant în acest sens. Această posibilitate este şi mai evidentă datorită faptului că Georgia poate bloca aderarea Rusiei la OMC.
Scenariul III: Prin intermediul UE în OMC
Embargoul impus de Rusia pentru carnea din UE va duce la activizarea dialogului dintre acestea în vederea facilitării foii de parcurs a Moscovei pentru OMC. Chiar dacă practic 90% din tratativele cu Rusia sunt deja încheiate, UE urmează să mai soluţioneze alte probleme, în special cele ce ţine de domeniul energetic [4]. Bruxellul exprimă un interes major pentru acordarea dreptului de membru OMC pentru Rusia, deoarece aceasta este una din pieţele mari ale lumii care nu face parte deocamdată din această organizaţie. În rezultat politicile economice ruse vor fi raportate la cele mondiale prevăzută de OMC, ceea ce va face imposibilă aplicarea de către Rusia a unor măsuri individuale de interdicţie pe motive de necorespundere a criteriilor de evaluare a calităţii în raport cu producţia din UE şi cea din alte state membre OMC.
Totodată, embargoul impus de Rusia ar putea fi calificat drept o încercare de a atrage UE în disputa dintre Moscova şi Tbilisi pe marginea negocierilor privind obţinerea calităţii de membru OMC.
Georgia cere din partea Rusiei anularea juridică a decretului lui Putin din 16 aprilie curent privitor la stabilirea unor relaţii oficiale cu autorităţile de facto ale Abhaziei şi Osetiei de Sud, precum şi a deciziilor de legalizare a punctelor de trecere a frontierelor la graniţele ruso-abhaze şi cele cu Osetia de Sud [5], în schimbul ridicării vetoului său în raport cu candidatura Rusiei pentru OMC. De asemenea, Georgia dezvoltă relaţiile cu UE pe marginea integrării europene, precum şi în contextul soluţionării conflictelor abhaz şi cel sud-osetin. În acest sens, problema conflictelor date va fi abordată de UE în cadrul Summitului UE-Rusia, Bruxellul intenţionând să ceară Rusiei respectarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii Georgiei [6]. Asemenea relaţii strânse dintre Bruxelles şi Tbilisi ar putea fi folosite de Rusia în contextul negocierilor cu Georgia pentru OMC. Astfel, UE ataşată de oportunităţile pieţei ruse ar fi interesată să convingă autorităţile georgiene să renunţe la blocarea intrării Rusiei în OMC, în schimbul unor promisiuni solide privitor la garantarea şi sprijinirea unităţii teritoriale ale Georgiei, precum şi posibila participare mai activă a acesteia la procesele de reglementare a conflictelor de pe teritoriul georgian.
Or, scenariul dat este pe cât de complex, pe atât de simplu în realizare, mai ales reieşind din interesele majore ale UE în Rusia, precum şi din poziţia volatilă a Georgiei vizavi de candidatura Rusiei la OMC. În fine, multe vor depinde de compromisul la care vor ajunge UE şi Rusia, de puterea de persuasiune pe care Bruxellul ar putea să o exercite eventual în raport cu Tbilisi (propuneri, schimburi la nivel politic, economic etc.), precum şi de influenţa manifestată de alţi actori internaţionali (SUA).
Referinţe:
1. РоÑÑÐ¸Ñ Ð·Ð°Ð¿Ñ€ÐµÑ‚Ð¸Ð»Ð° ввоз мÑÑа из Ñеми Ñтран ЕС, http://www.dw-world.de/dw/article/0,2144,3435685,00.html
2. Сомнительное лидерÑтво, http://www.rbcdaily.ru/2008/06/20/focus/353777
3. РФ и ЕС необходимо ÑоÑредоточитьÑÑ Ð½Ð° ÑтратегичеÑких вопроÑах - МИД, http://www.rian.ru/politics/20080624/111871396.html
4. Russia may join WTO by November 2009 - EU commissioner, http://en.rian.ru/business/20080619/111350876.html
5. SHARASHIDZE REITERATES GEO POSITION ON RUSSIA'S WTO TALKS, http://www.unomig.org/media/headlines/?id=10801&y=2008&m=6&d=17
6. TBILISI WAITS FOR EU, US ENGAGEMENT BEFORE DEMANDING PK WITHDRAWAL, http://www.unomig.org/media/headlines/?id=10840&y=2008&m=6&d=24
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}
Pana acuma Uniunea europeana a avut o toleranta ridicata, dar la un moment dat e posibil sa inceapa reducerea exporturile de alimente, mai ales cu criza mondiala actuala. Fata de rusia pentru ca face intimidare cu gaze, si fata de OPEC, pentru ca refuza sa creasca productia de petrol. E sa vedem in cazu' acesta daca pot manca gaze si petrol.