Ultimele dezvăluiri Wikileaks au ajuns să se focuseze şi asupra estului Europei. Ele fac astăzi deliciul presei din România şi Ucraina.

Cablogramele publicate nu deconspiră, ce-i drept, informaţii sau dosare ultraserete. Depeşele diplomaţilor americani confirmă însă nişte supoziţii sau opinii mai vechi privind realităţile politice din cele două ţări. Tocmai de aceea, ele au valoarea unor probe lămuritoare în multe privinţe.

Rapoartele oficialilor din SUA atestă, bunăoară, că Traian Băsescu este aliatul neclintit al Washingtonului. În acelaşi timp, opoziţia românească, în cazul în care vine la putere, riscă să pericliteze interesele occidentale din cauza dependenţei unor fruntaşi social-democraţi şi liberali de o serie de moguli filoruşi.

Un interes aparte îl prezintă, desigur, documentele care vizează direct sau prin ricoşeu cel de-al doilea stat românesc. Într-o cablogaramă din 2009, de exemplu, se arată că dacă preşedintele Traian Băsescu “a făcut o prioritate majoră” din sprijinul pentru noul guvern de la Chişinău, Mircea Geoană “pare să considere chestiunea Moldovei deschisă negocierii chiar şi cu Moscova”. Din acest text rezultă clar că SUA încurajează o implicare tot mai accentuată a României în stânga Prutului.

Concomitent, dezvăluirile Wikileaks dovedesc o dată în plus că Ucraina se opune cu înverşunare apropierii dintre Bucureşti şi Chişinău. Este deosebit de intersant faptul că, într-o telegrama a Ambasadei SUA de la Kiev, datând din 2007 şi clasificată ca fiind confidenţială, se spune că, pentru a adera la Uniunea Europeană, Moldova de la dreapta Nistrului s-ar putea uni cu România într-o structură supra-naţionala numită “Romanova”. Oficialii ucraineni, în discuţiile purtate cu diplomaţii de peste ocean, se aratau extrem de deranjaţi de acest lucru.

Oricum, documentul american dovedeşte că Bucureştiul, sprijinit de SUA, dar şi de mai multe state europene, ar fi putut să ducă în braţe Chişinăul în UE. Proiectul “Romanova”, după cum îl numesc oficialii ucraineni, făcea parte din politică reală şi chiar  avea sorţi de izbândă.

Despre posibilitatea creării unei structuri de tipul Serbia-Muntenegru care ar fi permis Chişinăului să ajungă în UE prin Bucureşti subsemnatul a scris un amplu articol încă în iulie 2006. Un plan deja elaborat privind alierea celor două state româneşti în vederea integrării comune în Uniunea Europeană i-a fost prezentat lui Vladimir Voronin de ministrul român de Externe acum cinci ani. Ulterior, proiectul cu denumirea convenţională “Romanova”, inventată, probabil, de ucraineni,  a fost discutat la cel mai înalt nivel. Însă, la scurt timp după aceea, preşedintelel comunist s-a sucit brusc şi, acompaniat de liderul ppcd, l-a acuzat pe Băsescu de amestec în afacerile interne ale Republicii Moldova.

Astfel, comuniştii pentru a doua oară au dat cu piciorul şansei Chişinăului de a adera la Uniunea Europeană. Prima oară acest lucru s-a întâmplat în 1999, când prin demiterea Guvernului Sturza, Republica Moldova a pierdit trenul integrării europene în care tocmai urcase România şi Bulgaria.

Vor mai fi astfel de posibilităţi? Greu de crezut. Totuşi, s-ar putea să mai apară. Şanse există în istorie. Dar la ce bun, dacă ne lipseşte puterea de a le apăra? Iar de unde nu-i, precum se ştie, nici Dumnezeu nu cere.