Natalia Cojocaru: „Eu cred că cetăţeanul a învăţat să nu-şi arunce votul în vânt”.

Duminică, alegătorii sunt aşteptaţi la urnele de vot pentru a alege deputaţii viitorului Parlament. Este al patrulea scrutin în mai puţin de un an şi jumătate. Cât de pregătiţi sunt şi au fost oamenii să facă faţă atâtor campanii electorale, aflăm în această dimineaţă într-o discuţie cu psihologul Natalia Cojocaru, lector la catedra psihologie aplicată de la Universitatea de Stat din Moldova.

Europa Liberă: Doamnă Cojocaru, am asistat la organizarea a patru campanii electorale în mai puţin de un an şi jumătate. Cât de pregătiţi sunt oamenii să facă faţă atâtor campanii electorale?

Natalia Cojocaru: „Oamenii, chiar dacă sunt obosiţi, vor merge să voteze, fiindcă campania respectivă, inclusiv evenimentul de duminică, are o încărcătură simbolică puternică. E un moment de cotitură, oamenii gândesc că e momentul care ar putea să schimbe foarte multe lucruri, fie continuăm pe o cale pe care am iniţiat-o la 29 iulie anul trecut, fie s-ar putea lucrurile să ia o întorsătură cu totul neaşteptată şi chiar nedorită de unii. Cu toate că sunt obosiţi, evident patru campanii într-un an de zile e prea mult, oamenii cu greu merg din patru în patru ani la alegeri, cred totuşi că duminică procentul va fi semnificativ”.

Europa Liberă: Doamnă Cojocaru, dar era şi referendumul important, dar iată că oamenii nu au ieşit să voteze...

Natalia Cojocaru: „Să nu uităm că doar cu câteva zile înainte a fost şi sondajul care credita participarea persoanelor la referendum cu un procentaj destul de mare. Atunci fiecare ar fi putut să gândească că oricum sunt necesare doar 35% pentru a fi declarat valid, cred că mai bine mă ocup de ale mele. Nu e chiar atât de important ca să merg.

Este un fenomen tipic numit difuzia responsabilităţii - atunci când oamenii cred că mai degrabă va merge vecinul, va merge prietenul, va merge oricine altcineva, mai ales că nu era temerea atât de mare, din moment ce peste 60 %, arătau sondajele, vor veni la referendum”.

Europa Liberă: Din punct de vedere psihologic, de ce se conduce un om atunci când ia decizia să voteze pe cineva? Apleacă urechea la ce spune vecinul sau totuşi trece prin sită sloganurile şi programele electorale ale concurenţilor?

Natalia Cojocaru: „Evident că şi în baza sloganurilor şi programelor electorale, dar cu mult mai important este ce spune liderul de opinie local, vecinul, discuţiile care se fac în piaţa locală. Oamenii au mai mare încredere în cel pe care îl văd zilnic, cu care discută, cu care convieţuiesc alături, decât în politicianul pe care îl văd o dată la patru ani. Dacă eşuează în politica sa un partid, mai degrabă îl va învinui pe vecinul care l-a sfătuit, decât pe un politician care este o figură abstractă, pe care îl vede foarte rar şi nu poate să-i ceară răspunderea pentru ceea ce face”.

Europa Liberă: Doamnă Cojocaru, în cursa electoral pentru alegerile de duminică s-au înscris 20 de partide şi cam tot atâţia candidaţi independenţi. Cum să se dumirească omul pentru cine să voteze, pentru ca să nu se lase păcălit?

Natalia Cojocaru: „Mulţimea de candidaţi ar putea să-i descumpănească oarecum pe cei care în genere nu s-au decis. Mai degrabă miza acestei campanii sînt totuşi Alianţa pentru Integrare Europeană şi Partidul Comuniştilor. Chiar aş înclina să cred că oamenii au fost atenţi la mesajul partidelor. Eu cred că cetăţeanul a învăţat să nu-şi arunce votul în vânt”.

Europa Liberă: Sondajele sociologice arată că o parte din alegători decid pentru cine să voteze în ultimele zile de campanie. Anume în această perioadă unele partide lansează mai des acuzaţii grele şi chiar agresive, spun unii experţi, în adresa concurenţilor. Pe ce mizează partidele venind în faţa alegătorului cu un astfel de discurs?

Natalia Cojocaru: „Ei mizează, evident, pe efectul ultimei informaţii. Ultima informaţie care fie vine să întărească o opinie formulată anterior, fie să mai coopteze câţiva aderenţi de partea lor. Cred că totuşi lupta şi scandalul nu place populaţiei, mai ales că foarte multe mesaje care au venit de la alegători erau să se unească partidele, să-şi tempereze discursul, să nu se critice reciproc, mai degrabă să se orienteze la un mesaj clar şi consecvent pentru categoria de populaţie spre care sunt orientaţi decât să lupte între ele.

O luptă înainte de campanie nu ar putea decât să modifice ceva în detrimentul celora care se lansează într-o asemenea luptă. Mesajele-sperietoare mai degrabă produc efectul invers decât cel aşteptat. În preajma campaniei e mai de dorit un fel de linişte şi de temperare de mesaje decât aciditate a luptei dintre concurenţi”.

Europa Liberă: Dar oamenii în ce măsură sunt descurajaţi sau demobilizaţi de nişte sloganuri sau îndemnuri care pun într-o lumină mai proastă partidul faţă de care au anumite simpatii?

Natalia Cojocaru: „Oamenii care şi-au definit foarte clar opţiunea politică sunt atenţi la mesajele, informaţiile şi tot ce le susţine şi le confirmă această opţiune. Ei mai degrabă vor ignora o informaţie care a apărut şi care nu poate fi verificată, un film documentar care spune unele lucruri ce nu se potrivesc cu opţiunea sa de vot. Este un gen de selectivitate, or lucrurile se schimbă într-un timp mult mai îndelungat şi câteva zile dinaintea campaniei nu sunt atât de decisive pentru modificarea opţiunii de vot”.

Europa Liberă: Doamnă Cojocaru, aţi putea să ne faceţi, pe scurt, portretul robot al alegătorului?

Natalia Cojocaru: „El este, evident, nuanţat. Ziceam mai devreme despre cei care s-au decis şi care doar aşteaptă duminica ca să-şi confirme încă o dată opţiunea de vot. Ar putea să existe şi cei care au avut o decizie politică anterior, ferm declarată, dar care s-au dezamăgit ulterior. Ei ar putea să treacă fie în tabăra partidelor victorioase, celor creditate şi de sondaje. Dezamăgirea ar putea să-i orienteze fie spre un partid victorios, din considerentul de a nu-şi pierde votul, sau a nu-l arunca în vânt, în cazul în care se responsabilizează pentru ce va urma, pentru faptul că este şi el o parte a acestei decizii, sau ar putea să treacă în tabăra celor care sunt neinteresaţi. Evident sunt şi cei sunt total neinteresaţi. Pe aceştia nici cu tot felul de campanii de mobilizare nu ai cum să-i trezeşti. Mă şochează uneori faptul că unii îşi afişează cu o oarecare mândrie această atitudine de dezinteres chiar şi printre categorii destul de instruite, nu neapărat cele care sunt slab sau prost informate privind fenomenul politicului.

Europa Liberă: Vorbeşte asta ceva despre om?

Natalia Cojocaru: „Da, ar putea fi un mecanism de apărare această nevoie de echidistanţă, în genere de distanţare faţă de fenomenul politicului. Oamenii se securizează mai degrabă în faţa unui potenţial risc de a nu fi pătaţi de eventuale acţiuni ale celui cu care a votat, ale partidului sau candidatului pe care l-au susţinut. Mai ales că există şi nişte precedente, să ne gândim la cazul PPCD, susţinătorii fervenţi ai acestui partid pur şi simplu au nimerit într-o situaţie proastă în ochii celorlalţi atunci când au susţinut o anumită cauză, o anumită idee ca, ulterior, să le fie infirmate aşteptările şi speranţele de comportamentul liderului acestui partid”.

Europa Liberă: Dna Cojocaru, dvs veţi merge la vot?

Natalia Cojocaru: „Evident !”