R. Moldova: printre interesele de valori È™i interesul de stat

adăugat 08 iunie 2008, 18:04, la Opinii / Editoriale

Are Uniunea Europeană puterea ca să-È™i proiecteze puterea în spaÈ›iul vital rusesc? Dacă da, care ar fi formula de compensaÈ›ie în cazul R. Moldova È™i al regiunii transnistrene?

Între interesul naÈ›ional È™i interesul de stat există o diferenÈ›ă semnificativă. Uneori, interesul naÈ›ional poate fi în contradicÈ›ie cu interesul de stat. Aceasta È›ine È™i de decizia politică.

Interesul de stat trebuie evaluat prin prisma dinamicii situaÈ›iei internaÈ›ionale, rapida schimbare a unor conjucturi, nevoia vitală a statelor de-a cunoaÈ™te la timp aceste prefaceri din imediata vecinătate È™i dn lumi pentru a răspunde potrivit realităÈ›ilor. Interesul unui stat se măsoară prin potenÈ›ialul statelor, care este rezultanta tuturor factorilor constitutivi pentru stat: a teritoriuui, a neamului, a populaÈ›iei, a economiei acestuia, a structurii sociale, a modului cum este guvernat a mediului său politic.

Sigur, capabilităÈ›ile È™i vulnerabilităÈ›ile Marilor Puteri sunt testate în zone nesigure, chiar dacă acestea au un proprietar, adică este admis să existe un posesor legitim. De multe ori, regula legitimităÈ›ii posesorului poate fi în contradicÈ›ie cu regula naÈ›ionalităÈ›ilor.

R. Moldova rămâne o preocupare, ca de altfel pentru toate statele tampon, unde spiritul de pace trebuie să fie probat între Marile Puteri.

Platforma actuală de politică externă a R. Moldova nu este expusă din perspectiva interesului naÈ›ional, ci din cea a limbajului puterii. Există o falie reală dintre ceea ce predică politica noastră externă È™i ceea ce se pune în practică.

Lipsa de realpolitik È™i ipocrizia cu care se tratează subiectele de interes naÈ›ional È™i vectorul european/lipsă euroatlantic/, evitarea tendinÈ›ei de creare a unei societăÈ›i în care bunăstarea ar prima.

A lansa o parabolă în care toÈ›i ar fi fericiÈ›i în cazul în care s-ar realiza un stat comun: stat unitar cu elemente regionale, federativ sau confederativ. În actualitate, trebuie de evaluat faptul în ce registru se încadrează R. Moldova, în proiectul statelor È™i comunităÈ›ii internaÈ›ionale, mai ales după efectul Kosovo, È™i dacă regula autodeterminării naÈ›ionale care a fost înlocuită după 1989 cu cea a stabilităÈ›ii frontierelor, nu a revenit în prim plan.

Moscova rămâne în continuare călăuza R. Moldova?!

PoziÈ›ia Rusiei a revenit pe scena politică basarabeană în contextul reglementării transnistrene. Moscova transmite clar niÈ™te semnale jucătorilor implicÈ›i în dezamorsarea conflictului.

Ministrul de externe rus Serghei Lavrov transmite un mesaj în care se afirmă că Rusia cheamă forÈ›ele străine să nu se amestece în cadrul reglementării conflictului transnistrean. Potrivit opiniei acestuia, este esenÈ›ial ca participanÈ›ii externi din proces "să nu se amestece, ci să ajute părÈ›ile, ca acestea să se înÈ›eleagă în mod direct".

"Rusia înÈ›elege că este necesar de luat în consideraÈ›ie È™i abordările altor jucători, doar că acestea nu ar trebui să fie egoiste, ci îndreptate spre reglementarea situaÈ›iei",-mai afirmă acesta .

TotuÈ™i, parcă luându-se de mână, Rusia È™i UE se arată preocupate de reglementarea transnistreană. Se enunÈ›ă probabilitatea unui acord între ChiÈ™inău È™i Tiraspol, garantat de UE, Rusia, SUA È™i Ucraina. AnunÈ›ul este făcut public de căte Kalmna Mizsei, emisarul european pentru R. Moldova.

În context, preÈ™edintele Voronin anunÈ›ă o eventuală formulă federativă, care poate să îmbrace viitorul stat R. Moldova cu Transnistria È™i Găgăuzia. Atunci, cum rămâne cu acordul de prietenie dintre ChiÈ™inău È™i Tiraspol transmis de Smirnov? È˜i cum rămâne cu echipa liderului separatist de la Tiraspol?

Tot mai mult media rusească arată o exprimare europeană în reglementarea transnistreană.

RuÈ™ilor le convine încrengătura în care a nimerit Uniunea Europeană. În acestă confuzie de identificare a unor soluÈ›ii viabile faÈ›ă de conflictele latente, semănate de Moscova, UE nu are modele noi pe care să le ofere. Uniunea Europeană nu È™i-a croit deocamdată o politică omogenizată în interiorul său È™i asta s-a văzut în cazul Kosovo. UE nu s-a concolidat ca o comunitate de valori È™i simboluri, iar asta se răsfrânge asupra abordărilor în care este implicat Bruxelles-ul. Deocamdată, Europa nu este în măsură să-È™i asume reglementarea conflictelor latente din bazinul Mării Negre, dosarul transnistrean, problemele Carabahului, Abhaziei È™i Osetiei etc. Ea trebuie să-È™i raÈ›ionalizeze miÈ™cările, în primul rând să-È™i coordoneze eforturile cu Statele Unite.

Poate, ar fi oportun să se constituie un fel de Casă comună Est Europeană, ca o anticameră a experimentării unor variante de reglementare pentru conflicte. Aici, ar putea fi atrase statele din GUAM, Forumului opÈ›iunii democratice, care ar fi orientate spre accederea în UE, dar lăsate de Rusia să-È™i reglementeze propriile conflicte. Dar va accepta Rusia acest lucru ? Moscova nu va accepta o Europă în care nu intră într-o ecuaÈ›ie comună È™i care îi poate crea turbulenÈ›e în spaÈ›iul său vital.

În context, Rusia a făcut prima tentativă de a copleÈ™i Europa È™i a lansat pe piaÈ›a publică necesitatea semnării a unui Acord de securitarea europeană.

Cercurile de gravitaÈ›ie în jurul dosarului transnistrean

Politologul rus Gleb Pavlovski afirma după anul 2005 că Voronin pierde Transnistria È™i nu Rusia, iar că Ucraina este un pretendent mare la acest teritoriu. Problema nu constă: cine pierde È™i cine câÈ™tigă, ci că integrând Transnistria într-o formulă convenabilă Moscovei, ChiÈ™inăul È™i-ar putea pierde identitatea È™i geografia europeană. È˜i, ar fi mult mai dureros dacă acestea s-ar pierde pe mâna Bruxelles-ului.

Jurnalistul È™i politologul rus Mihail Leonov spune că în ultima perioadă structurile europene È™i-au intensificat activitatea propagandistică È™i de racolare a, întrucât doresc să atragă Transnistria, iar poziÈ›ia Rusiei este ilogică.

" În adevăr, Transnsitria este de fapt Rusia, în timp ce Abhazia e Abhazia, iar Osetia de Sud este Osetia de Sud,-menÈ›ionează jurnalistul-acestea sunt popoare frăÈ›eÈ™ti, care sunt în relaÈ›ii foarte apropiate, pe când Transnistria este un fragment din societatea rusească-multinaÈ›ională, policulturală",-spune Leontiev.

Tot mai mulÈ›i reprezentanÈ›i ai administraÈ›iei tiraspolene vorbesc despre o politică multivectorială pe care trebuie să È™i-o asume Tiraspolul, datorită faptului că aparÈ›ine teritorial Europei. Chiar dacă vectorul de bază rămâne a fi Rusia, întrucât majoritatea populaÈ›iei este de origine slavă, totuÈ™i, Transnistria are destule cerinÈ›e care "sunt legate de Moldovova, Ucraina, Uniunea Europeană È™i SUA.

Pe de altă parte, sunt întemeiate afirmaÈ›iile cum că Ucraina îÈ™i joacă o carte proprie în deferendul transnistrea, acesta în contextul în care Kievul a dat "undă verde" pentru o paÈ™aportizare a regiunii.È˜i atunci apar întemeiate declaraÈ›iile preÈ™edintelui României Traian Băsescu, potrivit cărora Ucraina îÈ™i are un interes pecial pentru regiunea transnistreană.

Ucraineanul transnistrean Victor ProÈ›enco crede că "Intrarea Transnistriei trebuie realizată ca teritoriu aparte È™i nu în componenÈ›a R. Moldova". Cursul politic extern de care trebuie să se ghideze Transnistria trebuie să fie unul ce È›ine de statele slave, aceasta fiind mai mult atrasă de Ucraina.

Poate ar fi mai rezonabil abandonarea din câmpul discuÈ›iilor a subiectului transnistrean până când nu se modifică elita politică de la Tiraspol. Poate ar fi bine să se ia o gură de aer până în 2009 È™i să se evite o reglementare rapidă. Nu de alta, dar, uneori, graba strică treaba È™i ne putem trezi cu consecinÈ›e nefaste È™i cu formule incerte, irealizabile, care pot arunca în haos acest teritoriu.

PreÈ™edintele de onoare al APCE Adrian Severin propune abandonarea regiunii transnistrene în scopul integrării R. Moldova în UE. Aceasta ar însemna crearea unui cadru european pentru R. Moldova, care poate deveni atractivă, iar ulterior poate atrage spre polul europena È™i Transnistria.

Fără euroatlantism È™i cu neutralitatea în cârcă

ChiÈ™inăul oficial È™i-a propus să marÈ™eze în continuare pe cartea "neutralităÈ›ii permanente". Iar aceasta s-a văzut prin elaborarea Concepţiei de Securitate Naţională, în care vectorul euroatlantic a fost eliminat. Concepţia Securităţii Naţionale a fost aprobată pâna la urmă cu votul comuniştilor şi a social-democraţilor.

Pentru mulÈ›i analiÈ™ti, Concepţia Securităţii Naţionale ar fi în contradicÈ›ie cu valorile naţionale, întrucât aceasta are la bază formula veche, care nu s-a concretizat nici măcar într-o "neutralitatea activă", aidoma Suediei. Documentul se axează în special pe statutul de neutralitate permanentă a Republicii Moldova şi neaderarea la NATO. Actualmente, se poate spune clar- cheia strategiei naÈ›ionale a R. Moldova se bazează pe politica "europocentristă".

TotuÈ™i, politica externă anunÈ›ată a R. Moldova de racordare la valorile europene nu îÈ™i găseÈ™te logica atunci când se cere ajustarea legislaÈ›iei naÈ›ionale la cea europeană. È˜i aici, mă refer la politica de regionalizare a teritoriului actual al R. Moldova. În context, politica de stat a R. Moldova în raport cu regiunile a devenit una foarte încărcată, hipercentralizată. Fapt care a pus în dificultate È™i o integrare structurală a Comratului, care face depeÈ™e spre Ancara în care se lamentează pe ChiÈ™inău.

În ultima vreme, în unele cercuri de la ChiÈ™inău se discută temeinicia implicării în deferendul transnsitrean, exact ca în cazul Georgiei, a OrganizaÈ›iei NaÈ›iunilor Unite. Dar È™i în Georgia asistăm la niÈ™te miÈ™cări tectonice în care Rusia sprijină regiunile separatiste pe faÈ›ă, iar în ONU îÈ™i are dreptul său de veto. Iar după efectul Kosovo, se vorbeÈ™te tot mai mult că ONU È™i-a minimalizat forÈ›a sa, că trebuie să-È™i reevalueze politica È™i chiar despre o reformatare a organizaÈ›iei. Nu putem să nu amintim o altă organizaÈ›ie-OSCE, care are o implicaÈ›ie majoră în conflict, doar că sunt destule voci care spun că această organizaÈ›ie este una în proces de stagnare È™i în cel mai apropiat timp este improbabil ca să fie un jucător cu È™anse în conflict.

Uniunea Europeană, acum un an, prin vocea lui Nicolas Sarkozy, a considerat că trebuie să-È™i constituie o politică de apărare È™i de securitate proprie. Aceasta având la bază ideea ( de la CEA la UEO È™i PASE. Este interesant că până în prezent extinderea europenă s-a realizat în mod corelat cu extinderea NATO. În fapt, putem vorbi despre o "Europa atlantică" în exprimarea extinderii È™i nu de o "Europa europeană" a lui Charles de Golles.

Nu înzădar, analistul rus Serghei Karaganov sesiza că Uniunea Europeană rămâne un partener complicat È™i ineficient. RuÈ™ii mai mult orientându-se spre SUA în discuÈ›iile europene. Desigur, Kremlinului îi convine o Europă strict europeană, iar aici se încadrează ulrima iniÈ›iativă lansată de preÈ™edintele rus Dmitrii Medvedev referitor la un acord de securitate europeană.

Nu trebuie subestimat rolul UE pe care îl poate avea în conflictul transnistrean, doar că aceasta ar trebui să fie asistată de SUA È™i NATO. Este vorba că AlianÈ›a Nord Atlantică s-a prezentat cel mai eficient în raporturile cu Rusia.

În loc de concluzii

Este o aventură a Europei sau comunitatea are un plan bine elaborat în raport cu conflictele latente din Europa de Est. În special, din spaÈ›iul post-sovietic. Este vorba despre o "coabitare ruso-europeană" în regiuni care sunt reprezentante zone de influenÈ›ă exclusiv ruseÈ™ti?

Chiar È™i pe acest tărâm, dacă am asocia respectivul meci european în Est cu unul de fotbal, impresia personală ar consta că Uniunea Europeană, neasistată de Statele Unite È™i NATO( de România nu mai zic), ar putea juca cu "rezervele" Rusiei.

Autor: Octavian Sergentu
Sursa: www.presa.md