Aceasta este concluzia pe care trebuie s-o tragem şi noi, moldovenii (suntem doar şi noi români!), din profeţia făcută recent în cadrul unui interviu la o televiziune din Bucureşti de către cunoscutul istoric şi om de cultură Neagu Djuvara, ajuns la venerabila vârstă de 94 de ani. 

Întors în România după revoluţie, Neagu Djuvara descoperă cu mare dezamăgire şi tristeţe o altă ţară: „Unul dintre lucrurile care m-au frapat şi continuă să mă frapeze e schimbarea caracterului românilor după 45 de ani de comunism. Şi mai mult, pentru că şi perioada Iliescu tot un fel de comunism a fost. În cei peste 50 de ani de comunism s-a schimbat profilul etnic al românului. Eu, care am lipsit 45 de ani din ţară, am găsit alţi oameni. Ţăranul pe care l-am părăsit era îmbrăcat în alb. Se murdărea el în timpul săptămânii, dar duminica se schimba şi era alb şi frumos. Am regăsit unul care este gras, negricios la faţă - pentru că bea în fiecare zi - şi negru în cerul gurii. E rău, ceea ce nu era românul în general. S-a schimbat ceva în mentalul omului de rând. Românul de azi e altul".

Oare acest diagnostic nu este perfect aplicabil şi ţăranului basarabean, mă întreb pe mine, dar şi pe dumneavoastră, dragi cititori? Îmi amintesc şi eu ţăranii din satul meu, care, duminicile, mergeau la biserică în haine, nu obligatoriu noi şi scumpe, dar albe şi curate? Nu-i auzeam înjurând, îşi dădeau unul altuia bineţe de departe, nu-i vedeai beţi, îndeosebi era o mare ruşine un flăcău beat. Ţăranii copilăriei mele vorbeau frumos, aveau un limbaj presărat cu proverbe, vorbe de duh şi parabole, cântau frumos, „pe voci”, numai cântece de ale noastre… Nu generalizez, dar astăzi în Moldova vedem alţi ţărani, care au altfel de limbaj, nu mai cântă, înjură ruseşte, negri la faţă şi sluţiţi de beţie. Mentalul ţăranului moldovean s-a schimbat într-atât încât acesta nu mai vrea pământ, lucrează cu ziua pentru un borcan de vin, umblă rupt şi murdar, iar duminicile bisericile sunt goale, în schimb „zumzetul” barurilor se aude de departe. Nu e seară ca televiziunile să nu transmită cazuri de crime înfiorătoare comise în satele noastre: soţul beat îşi omoară soţia beată cu toporul, o femeie beată îşi înjunghie concubinul beat cu cuţitul de bucătărie, fiul beat îşi omoară tatăl beat şi-i dă foc… Acesta-i „satul nou moldovenesc” edificat de comunişti. Acesta-i „omul nou” creat de sovietici…

Cum e poporul, aşa sunt şi conducătorii. În acest sens, venerabilul istoric este extrem de dur. „Clasa politică, afirmă el, e făcută din generaţiile care au ieşit din nomenclatura comunistă şi care sunt pleava ţării". Nici în cazul dat nu doresc să generalizez, dar o bună parte a clasei noastre politice merită calificativul „pleava ţării”. „Nu vedeţi că Parlamentul este făcut tot cu fiii celor care erau comunişti sau criptocomunişti? se întreabă Djuvara. Cum vreţi să se schimbe ceva în ţară, atâta vreme cât încă sunt copiii lor? Numai strănepoţii lui Adrian Năstase vor fi oameni bine. De aceea vă spun că nu se poate schimba nimic în România înainte de două generaţii. Poate în 2070 se va schimba ceva". Mă tem că la noi situaţia e mai dramatică şi că nici după 2070 strănepoţii lui Mişin nu vor fi trataţi definitiv de boala comunismului. Poporul român, meditează marele istoric, „l-a ales de trei ori preşedinte pe Iliescu, în loc să-i facă un proces pentru lucrurile neclare care s-au întâmplat în decembrie 1989". Noi am ales de trei ori preşedinţi proveniţi din partidul comuniştilor şi ni s-a părut că nu e de ajuns, de aceea acum ne pregătim să-l alegem pe al patrulea.

Privită prin unghiul de vedere al lui Neagu Djuvara, România nu e încă o ţară normală. Dacă e aşa şi România va deveni o ţară normală doar prin 2070, ce să zicem despre R. Moldova? Nu vi se pare că am pus acestui articol un titlu prea optimist?