R. Molodva, singurul jucător fără miză

adăugat 10 aprilie 2008, 09:13, la Opinii / Editoriale

Summitul NATO de la Bucurşti şi-a tras cortina. Unii comentatori au dat Rusia lui Putin drept învingătoare în ceea ce reflectă deciziile summitului, amintind şi de celebrul consens Elţân- Clinton şi de aprecierea dată de repurtatul politolog american Henry Kissinger care considera la 1997 că SUA au dat Rusiei posibilitatea de a se "infiltra în deciziile NATO", ceea ce ar echivala cu un drept de veto. Principalul învingător a fost România, implicit Bucureştiul, dar şi toate ţările participante la summit. Chiar şi Macedonia, respinsă de greci, a fost considerată o participantă a familiei. Dar cel mai important lucru a însemnat dorinţa alianţei de-a se exprima spre Est, de-a oferi o coordonată euroatlantică şi democratică statelor aspirante de-a se integra în "marea familie euroatlantică"-Ucraina şi Georgia. Tot la Bucureşti au anunţat cehii şi americanii încheierea negocierilor pentru un acord privind scutul antirachetă. Poziţia rusească este adevărat a influenţat extinderea NATO, nu a blocat procesul. Kremlinul s-a ghidat de Actul fondator în care este expus că Rusia şi N.A.T.O. îşi iau asupra lor obligaţia comună fără precedent de creare a unei Europe stabile, paşnice, indivizibile, comune şi libere, pentru bunăstarea tuturor popoarelor sale. Şi că relaţiile Rusiei cu NATO trebuie să constituie cu adevărat un caracter de parteneriat. Poate preşedintele rus Putin a şi strălucit în mesaj, dar a şi ameninţat, s-a sufocat din cauza că nu mai este ascultat de liderii unor state care nu mai vor să fie satelite, nu se mai raportează la Kremlin şi CSI, nişte state care îşi crează propria agendă de interese naţionale. Este vorba de Ucraina şi Georgia. Cât de mult aş vrea să menţionez printre acestea şi R. Moldova, dar nu pot, pentru că statul nostru mai este lipsit de o strategie ce-ar reflecta interesul primordial naţional, coeziunea naţională şi socială. Pe bună dreptate, R. Moldova a fost absentă la eveniment, chiar dacă şeful statului a fost prezent şi a ţinut un discurs deja arhicunoscut, un reffresh al altor poziţii. Să fim de acord cu majoritatea analiştilor internaţionali că România a repurtat cea mai mare victorie la acest summit prin faptul că Marea Neagră are un capitol dedicat în declaraţia finală. Faptul că Alianţa îşi reafirmă în continuare importanţa regiunii Mării Negre pentru securitatea euro-atlantică este un succes al diplomaţiei româneşti. De fapt, România, datorită Alianţei Nord Atlantice s-a revigorat foarte mult economic. Doar prin atragerea investiţiilor străine în valoare totala de 28,1 mld. euro, adică o medie de 5,6 mld. euro pe an spune multe lucruri.În contrast, R. Moldova a fost doar menţionată în declaraţia finală a summitului şi acest lucru făcându-se la sugestiile Bucureştiului. Şi nu este vorba că şeful statului moldav a fost ca şi inexistent la acest summit de interes sporit nu doar pentru sud-estul european, ci pentru întregul mapamond. Voronin a arătat singuratic şi lipsit de prieteni. Eventual, dacă era Fidel Castro poate îi mărturisea cum e să fii o Cubă a Europei. De accea, se pare, şi-a luat aer în piept contactându-l pe Igor Smirnov. Pe undeva, ambii lideri din R. Moldova se asemuiesc. Până în prezent, Chişinăul oficial fără o miză anume în politica externă, tot pedalând pe o "neutralitate" consumată, fără garanţii şi stabilitate, stă cu o ureche spre Kremlin şi alta spre Bruxelles. Dacă ar avea mai multe urechi poate Chişinăul ar avea mai multe şanse să se adapteze legilor ce gravitează în Europa şi în lume.

Autor: Felicia Rosca
Sursa: www.presa.md