Comportamentul lui Marian Lupu din ultima vreme ridică mai multe semne de întrebare. Dintr-o dată, cel care părea întotdeauna întruchiparea calmului și a echilibrului, care ne hipnotiza cu frazele sale întortocheate, grandilocvente, stoarse de emoții, a început să-și piardă foarte repede cumpătul, să se agite fără motiv, să adreseze reproșuri și acuze pripite, în special la adresa lui Filat. Lupu a devenit hipersuspicios, ca un soț obsedat, orbit de gelozie, așa încât orice gest, orice contact între PLDM și PCRM este interpretat ca intenție de trădare.

 În mod evident, liderul PD are niște probleme care, din păcate, devin și probleme ale AIE. Alianța riscă să se destrame în primul rând din cauza sa. De data aceasta, nu premierul Filat clatină cel mai tare barca Alianței, ci dl Lupu în persoană.

Rezultatele alegerilor contează

Prima problemă asupra căreia ar trebui el să mediteze e mai veche și ține de respectarea rezultatelor alegerilor. Răsfățat al sorţii (politice), Lupu și colegii săi de partid se comportă de parcă alegerile ar conta mai puțin decât un aranjament conjunctural, obținut prin șantaj sau negocieri iscusite. E nu numai o încălcare cinică a unui principiu de bază al jocului democratic, dar și o eroare de calcul. Nu faci abstracție de categoria de greutate, dacă vrei să te bați cu cineva.

Din cauza egocentrismului dlui Lupu riscăm să avem în RM un organ executiv fragmentat, împărțit în grupulețe, în feude partinice. Nici măcar aroganța și orgoliul lui Filat nu ar fi o scuză pentru a încuraja miniștrii numiți de PD să nu respecte autoritatea primului ministru. De aceea, modul impertinent în care dl Lazăr a ignorat dispozițiile lui Filat trebuia sancționat, chiar și în cazul în care ministrul Economiei ar fi avut dreptate să insiste asupra majorării tarifelor la telefonia fixă.

Dar nu a avut. Majorarea s-a făcut în condiții dubioase, pe care nu le îndreptățește nici votul membrilor Consiliului de Administrare al Moldtelecom, inclusiv cel numit de PLDM, și nici faptul că „echilibrarea tarifelor” este fixată într-o scrisoare de intenții către Banca Mondială. Dl Lazăr a renunțat la majorare doar după intervenția lui Lupu, trimițindu-i premierului Filat, înainte de ședința de la minister, un răspuns demagogic, sfidător.

Anulându-și fără niciun motiv legal decizia prin care Moldtelecom era considerat monopolist pe piața telefoniei fixe, Agenția Națională pentru Protecția Concurenței a compromis orice încercare de a justifica majorarea, și poziția dlui Lazăr nu avea niciun suport legal și, cu atât mai mult, moral. Ca să nu mai vorbim de politic. Majorarea atât de radicală a tarifelor în acest moment putea să joace rolul picăturii care umple paharul, și trebuie să fii într-adevăr lipsit de bun-simț ca să procedezi ca Lazăr.

Recursul la transparență

Dând publicității scrisoarea către Lazăr, Filat a procedat corect, în spiritul transparenței. El a chemat societatea să fie arbitru în disputa cu un ministru insensibil, care acționa în mod irațional, dubios. Și e greu de crezut că Lupu nu știa despre aceasta. Transparența să-l fi supărat atât de tare?

Nu era vorba despre două puncte de vedere diferite, despre o incoincidență de viziuni care trebuia rezolvată în cadrul Consiliului AIE, ci de un conflict între legal și ilegal, între moral și imoral, de o împotrivire de natură obscură, ilogică, provocatoare. De aceea, ni se pare superficială, eronată și dăunătoare poziția unora dintre colegii noștri care au interpretat cazul Moldtelecom ca pe o spălare de rufe în public sau ca pe o reglare de conturi între două clanuri, punându-l pe Filat pe același cântar cu Plahotniuc. Atâta timp cât nu se prezintă vreo dovadă în acest sens, o asemenea abordare este neobiectivă și distructivă.

De altfel, recursul la transparență, ca ultima soluție, poate fi preluat și de dl Lupu, dacă are impresia că ministrul de Externe Leancă se comportă ca Lazăr. Şi dl Lazăr, dacă se simte nedreptăţit, are o ieşire: să-şi dea demisia.

Problema Plahotniuc

A doua problemă a lui Lupu e în strictă relație cu prima. Este vorba despre Plahotniuc. Se adeveresc prezicerile că înscrierea acestui om de afaceri „controversat”, cu reputație îndoielnică, pe lista PD va complica mult existența partidului respectiv. Poziția dlui Lazăr, ilogică și iresponsabilă din punct de vedere politic, volens-nolens, este privită prin prisma unor interese economice, și prezența lui Plahotniuc în preajmă nu are cum să nu fie speculată, dând naștere la tot felul de scenarii obscure, legate de viitoarea privatizare a Moldtelecomului.

Faptul că anume acum Moldtelecom și alte întreprinderi de stat își mută conturile de la Banca de Economii la Victoriabank, ce aparține prim-vicepreședintelui Parlamentului, te duce în mod logic la ideea că în spatele lui Lazăr ar putea sta Plahotniuc. Mai cu seamă că președintele Băncii de Economii, afiliat PD, nu numai că nu întreprinde nimic pentru a stopa „exodul” clienților spre alte bănci, ci se ascunde de jurnaliști.

Modul în care dl Plahotniuc sfidează regulile de circulație (dând vina pe șofer) și alte norme de conduită (selectarea jurnaliștilor la conferința de presă, luxul exorbitant afișat în codițiile mizere din RM) iarăși nu are cum să sporească reputația PD și a liderului său. Dacă dl Lupu crede că e vorba de niște detalii irelevante, pe care le poate ignora, e dreptul său, dar să nu se mire dacă alegătorii vor crede altfel.

Liderul PD nu îl poate acuza pe Voronin de privatizări frauduloase, de atacuri asupra unor afaceri și proprietăți private, avându-l alături pe unul dintre cei care au beneficiat cel mai mult în urma acestor ilegalități. Dacă dl Plahotniuc ține la reputația lui Lupu, trebuie să adopte, dacă poate, un comportament ireproșabil ca nimănui să nu-i treacă prin cap că PD este o portiță prin care oligarhii intră în Parlament pentru a-și băga mai ușor mâna în buzunarul statului.

Obsesia lui Lupu

A treia problemă a lui Lupu este obsesia pentru postul de președinte al RM. Impresia este că vrea să devină președinte cu orice preț. Aceasta îi limitează mult spațiul de manevră, îl determină să fie inflexibil, suspicios și nerăbdător. De ce respinge el cu atâta obstinație varianta unui candidat neafiliat partidelor parlamentare? S-ar putea că în procesul de identificare a unui asemenea candidat să se ajungă la concluzia că liderul PD este candidatura cea mai potrivită. Nu întâlnirile secrete dintre Filat și Voronin ar putea submina Alianța, ci reacția disproporționată, intolerantă, la astfel de întâlniri.

Sesizându-i punctele vulnerabile, Voronin a venit cu soluția unei înțelegeri „tehnice”, care nu presupune refacerea coaliției de guvernare și revenirea PCRM la putere. În loc să se replieze, să lanseze niște idei noi, dl Lupu a repetat același refren al vigilenței față de intențiile PCRM, punând AIE într-o situație dezavantajoasă în fața alegătorilor, care pot să creadă că nu comuniștii, ci partidele liberale și democrate nu sunt interesate de deblocarea situației, împingând RM spre noi alegeri anticipate. Dl Lupu însuși și-a complicat viața atunci când, în pofida avertismentelor, a jucat la ambele capete, declarând fățarnic că valorile și principiile nu se schimbă în orice direcție ar înclina PD. Acum, el plătește pentru lipsa de discernământ moral.

Dl Lupu nu va rămâne un politician „de foarte mare perspectivă”, după cum l-a caracterizat dl Plahotniuc, dacă va miza în continuare pe soarta norocoasă și va ignora principiile noii profesii. Mulțimea de cadavre politice mergând pe străzile Chișinăului ar trebui să-i dea de gândit.