Regretele unui război pierdut

adăugat 21 iulie 2009, 13:19, la Opinii / Editoriale

În timp ce în Rusia iau amploare războaiele religioase pe internet, la Chişinău, comuniştii, secundaţi de serviciile speciale ruse, încearcă, cu tot dinadinsul, să provoace băi interetnice de sânge.

Stalin şi-a făcut nume pe contul celui de-al doilea război mondial, Voronin vrea să şi-l facă pe seama războaielor interetnice. Şi dacă în primul caz Biserica Rusă se arată îngrijorată de situaţie, în cel de-al doilea, aceeaşi Biserică, cu reşedinţă mitropolitană la Chişinău, tace lucrurile, dând de înţeles că le salută sau, cel puţin, nu le condamnă.

Voronin a intrat în anticipate cu război. În opinia sa, un război «sfânt», de «apărare a Patriei», în realitate, însă, unul fals, construit pe inventive propagandistice. De ce război? Pentru că războiul îţi permite să treci peste regula de joc, peste normă, chiar dacă Voronin ştie că pacea de după război e mai grea decât războiul. După ce au incendiat Preşedinţia şi Parlamentul, acuzând opoziţia liberală de lovitură de stat şi neofascism, comuniştii s-au apucat să mobilizeze împotriva opoziţiei şi minorităţile rusofile, instigându-le la ură faţă de tot ce este ne-comunist, adică ieşit în afara cadrului normativ sovietic de «internaţionalism proletar», în care tot ce este ne-rusesc este dubios şi, în consecinţă, criminal. Lucrurile au mers prea departe, dacă pe stâlpi şi pereţi au apărut din nou apeluri gen «omorâţi românii». Riscantă aventură, deşi nu e primul caz de după 1990 când neocomuniştii speculează în alegeri „interesele minorităţilor alolingve» pentru a-şi asigura venirea sau menţinerea la guvernare. Însă, nu ceea ce fac comuniştii contează. Important e dacă vor vrea sau nu alolingvii (şi nu doar ei) să discearnă, prin votul din 29 iulie, rahatul de ciocolată sau aceştia se vor lăsa în continuare ademeniţi de culoare şi nu de conţinut?

La începutul anilor ‘90 plecam în Germania, la Essen, un oraş din zona fostei Germanii Federale. Drum de câteva ore, decum se făcuse dimineaţă şi până am coborât din tren, nu mi-am putut rupe ochii de la geam. Puţin spus, era frumos. Era fantastic de frumos. Era ceea ce e greu să-ţi închipui că se putea întâmpla cu o Germanie ruinată în ‘45, care făcea acum impresia unui muzeu în aer liber. Toate — altfel decât la noi, în spaţiul ex-sovietic. A fost pentru prima oară când eu, «produsul şcolii sovietice», «cultivat» prin «Şiroka strana moia rodnaia» şi «Dan prikaz emu na zapad», regretam, conştient, faptul că Germania pierduse cel de-al doilea război mondial. Da, intuiesc că aceste rânduri vor zburli imediat nervii cvasi-patrioţilor rubinii şi că risc anumite etichetări. Depinde. Ca orice om normal, regret toate ororile acelui război, inclusiv ocuparea Basarabiei, care este cea mai mare crimă din câte se întâmplau în acel război pentru noi. Da, Hitler a fost o mare brută. La fel ca şi Stalin. Şi alţii ca ei. Numai că Germania nu era doar Hitler şi «elita», la fel cum nici Moldova nu e doar Voronin şi clica. Adolf şi regimul, cu siguranţă, ar fi terminat-o la fel ca Iosif şi ca toţi dictatorii lumii. Regretul meu pentru pierderea războiului de către Germania nu vine, însă, din milă pentru Hitler, ci, întâi de toate, pentru Basarabia şi tot ce este Ea. Dacă câştiga Germania războiul, am fi fost azi altceva. Şi altcineva. Eram o altă lume şi nu o periferie-ostatică Rusiei, bântuită de obsesii, măcinată de prejudecăţi sovietice, jucată în cărţi electorale şi post-electorale, furată, trucată şi vândută zilnic la tejghea ori pe sub masă.

La sovietici, de 9 mai, era obişnuit să auzi pe la colţuri de stradă voci bete ţipând: «Mî vas osvobodili. Mî vam kulituru privezli». Continuu să mă întreb şi azi: dacă de 65 de ani se tot cară în Basarabia «svobodă» şi «cultură», de ce naiba nu suntem măcar 10% şi noi ca Germania? Sau această cultură ţine doar de «spânzuraţi românii» şi «omorâţi moldovenii»?

E timpul să regândim soarta Basarabiei. După legile casei şi după cele universale. Fără inventive. Fără comunişti. Şi toţi la un loc: moldoveni, ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari… În caz contrar, nu văd niciun motiv din care nu am regreta câştigarea războiului de către Rusia?

Autor: Petru GROZAVU
Sursa: garda.com.md

#11590

p..a mea ce dreaqu sunt stirile aste pe site?mam saturat tot sa vad prostii......siteul asta e special facut imotriva comunistilor si aroape totdeauna se scriu tampenii aici......ce dovezi aveti ca stirile sunt reale?

A comentat niq 21 iulie 2009, 22:21

#11627

toate dovezile.

A comentat ghitza 22 iulie 2009, 16:07