Foarte inspirat a fost omul care a definit procesul politic, care va avea loc poimâine în satele şi oraşele noastre drept Cupa Republicii Moldova la alegeri. Or, cum altfel să califici marea finală din 28 noiembrie, care va avea, cu certitudine şi indiferent de deznodământ, un impact direct asupra prezentului şi viitorului acestui petec de pământ. Acum Republica Moldova este aidoma unui alpinist, care poate să cucerească Everestul mult râvnit şi nu mai puţin pătimit sau să cadă în prăpastia din care, cu siguranţă, nu va ieşi într-o perspectivă apropiată, dar poate nici îndepărtată. Altfel, spre deosebire de o competiţie sportivă veritabilă Marea Finală numită Alegeri Parlamentare Anticipate nu va fi judecată de arbitri care, intenţionat sau neintenţionat pot să şi greşească sau să fluiere într-o direcţie sau alta, acest rol asumânduşi-L fiecare dintre noi. Adică, în caz de eşec, în caz de cădere în beznă nu vom avea pe cine da vina, nu vom avea în spatele cui să ne ascundem – cum, fiţi de acord, am făcut-o de atâtea şi atâtea ori. Păcat dacă vom rata şansa şi vom da cu piciorul în viitor, fiindcă în această campanie am avut destul timp să ne descurcăm în mulţimea de programe şi platforme electorale şi să ne dăm seama cine vorbeşte lucruri adevărate şi cine a luat-o razna. Păcat dacă cineva zice că nu a avut prea multe oferte şi nu poate alege dintre mulţi răi pe cel mai puţin rău. Partidele politice şi candidaţii independenţi s-au dat peste cap, unii chiar au exagerat în acest sens, pentru a place, pentru a stoarce o lacrimă, pentru a bifa o bilă albă sau pentru a mai bate un cui în sicriul rivalului politic. În goana după votul nostru şi după un loc stabil de muncă pentru următorii patru ani politicienii „de rasă" şi acei care cochetează cu fenomenul în virtutea circumstanţelor, nu şi-au precupeţit eforturile morale şi materiale, iar unii chiar au pus pe altar propria sănătate. A meritat Cupa Moldovei la alegeri sau nu a meritat aceste sacrificii va fi clar la miezul nopţii de duminică şi nu este exclus ca cineva (unul sau mai mulţi) să rămână profund dezamăgit de rezultat. Nu ştiu cât de normal este să fie tocmai aşa, dar într-o societate eterogenă, cum este a noastră este posibil orice şi chiar mai mult ca orice. Cel mai important este, însă, în care parte va înclina balanţa, pe care cale va prefera să meargă în continuare electoratul. Cu siguranţă vor fi alegători, care vor pune umărul la carul naţiunii, care vor da încă un vot de încredere actualei Alianţe Pentru Integrare Europeană, cu toate plusurile şi minusurile ei, fiindcă altă variantă poate fi fatală pentru tânăra noastră liberal-democraţie. Dacă duminică „schimbăm caii" ne putem îndepărta decisiv de visul numit Uniunea Europeană, iar multiplele planuri şi proiecte susţinute logistic şi financiar de UE ar putea rămâne doar pe hârtie, adică vom putea pune cruce pe drumuri noi şi sisteme de irigaţii, pensii majorate şi salarii decente. La fel vor fi şi din acei, care sunt roşi de microbul nostalgiei şi trăiesc cu ziua de ieri, care cred în continuare în caşcavalul din capcana cuiva, care cred naiv că Moscova mai poate susţine un regim, căruia în propria ţara i-a atribuit rolul de clovn şi pe care la repartizat pentru totdeauna la categoria „altele".