Presa de la Chişinău a fost zguduită de concluzia unui raport alcătuit de o fundaţie franceză asupra exploatării sexuale.

Francezii afirmau cu seninătate că 70% din femeile cu vârsta cuprinsă între 15 şi 25 de ani din Republica Moldova s-au prostituat cel puţin o dată în decursul vieţii. A început o cursă aritmetică fără precedent la Chişinău - însă răul a fost produs. Părerile de la Chişinău nu sunt preluate în presa internaţională, iar fundaţia franceză nu va repara răul produs decât prin publicarea unei dezminţiri. Doar că nicio fundaţie înţesată de „experţi” nu îşi va recunoaşte o astfel de greşeală - ar însemna să renunţe de bună voie la orice fel de granturi viitoare.

„Studiul prostituatelor” reprezintă totuşi o lovitură de imagine minimă - mult mai toxice sunt studiile venite de la Bucureşti. De exemplu, în mai 2011, Fundaţia Soros România a publicat studiul intitulat „Republica Moldova în conştiinţa publică românească”. Presa de pe ambele maluri ale Prutului a preluat pe nemestecate concluziile studiului amintit şi le-a sintetizat în formula „românii nu ştiu aproape nimic despre Republica Moldova”. Nimeni nu a băgat de seamă faptul că, din cei patru autori ai acestei interpretări a unui sondaj sociologic, trei nu au pregătire de sociologi. Principalele carenţe ştiinţifice ale respectivului studiu au fost subliniate de profesorul Radu Baltasiu, profesor la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti şi director al Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române. Profesorul Baltasiu reproşează studiului amintit următoarele: a) conţine o serie de termeni care sună ştiinţific, dar care sunt neclari din punct de vedere teoretic (de exemplu „naţionalişti exclusivişti fermi” folosit fără nici un fel de bază teoretică sociologică); b) împarte arbitrar populaţia investigată în „români” şi „locuitori ai statului vecin” - populaţia din România are caracter etnic, cea de dincolo de Prut este lipsită de caracter etnic, se compară un popor cu o populaţie, ceea ce este imposibil; c) susţine că „naţionalismul etnic” e rău, iar „naţionalismul civic” este bun, o judecată de valoare ne-demonstrată şi ne-ştiinţifică. În ciuda acestor carenţe grave, studiul Fundaţiei Soros este invocat în continuare de politicieni şi analişti sub sloganul „românii nu cunosc Republica Moldova”.

Cea mai recentă realizare de acest fel este un studiu al Centrului Român pentru Politici Europene, intitulat „Bune intenţii şi coşmar birocratic - Paradoxul burselor acordate de statul român studenţilor moldoveni”. Concluziile studiului sunt şocante la prima vedere: doar 56% dintre bursierii basarabeni îşi încheie studiile, 36% din locurile oferite în 2010-2011 au rămas neocupate etc. Doar că studiul nu are cum să fie unul ştiinţific: conţine date de la 24 din cele 44 de universităţi din România. Mai mult: din instituţiile analizate lipsesc Universitatea Bucureşti, Universitatea Politehnică Bucureşti, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj, Universitatea „A. I. Cuza” din Iaşi - cele mai mari universităţi din România, unde se găsesc şi cei mai mulţi studenţi basarabeni. Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Bucureşti a refăcut calculele citate de studiu şi a ajuns la concluzia că cifrele prezentate sunt greşite. Şi totuşi, şi acest studiu a pătruns în spaţiul public şi nu am nicio îndoială că de-acum înainte va fi citat drept „adevăr ştiinţific”.

Cert este că astfel de studii, intitulate în mod fals „ştiinţifice”, au consecinţe toxice. Ele furnizează argumente cu o autoritate falsă, care sunt destinate dezbinării românilor de pe cele două maluri ale Prutului.