Reunificarea Moldovei pe ultima sută de metri...

adăugat 12 martie 2008, 10:36, la Opinii / Editoriale

Recent a fost făcut public un interviu cu V. Voronin, realizat de către revista rusească "Kommersant", în care au fost deschise parantezele stadiului actual de reglementare a conflictului transnistrean. Paradoxal, dar toate supoziţiile privitoare la o soluţionare "clandestină" a acestui conflict s-au confirmat. Prin urmare, creşte certitudinea că "Planul KOZAK II" va fi totuşi tradus în viaţă la insistenţa şi presiunea Rusiei, precum şi cu loialitatea şi flexibilitatea guvernării comuniste, care încearcă să-şi fortifice capitalul electoral fisurat în urma politicilor ineficiente realizate pe parcursul a 8 ani. În baza acestui plan se prevede adoptarea unui pachet de măsuri care vor facilita procesul de soluţionare a conflictului transnistrean conducând în final la reunificarea R. Moldova: - Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria), Legea cu privire la statutul juridic special al Transnistriei, "stabilirea unui sistem de garanţii interne, formate în baza procesului de negociere" ce va delimita atribuţiile între autorităţile publice centrale ale Republicii Moldova şi cele transnistrene. - Declaraţia privind neutralitatea permanentă a Republicii Moldova, ce va trebui să fie semnată de toate părţile participante la procesul de negocieri în formatul "5+2"(Moldova, Ucraina, Rusia, OSCE, UE şi SUA) cu excepţia Transnistriei. În viziunea guvernării comuniste, adoptarea şi transpunerea în practică a documentelor sus-menţionate este obligatorie pentru reglementarea eficientă a conflictului transnistrean. Totuşi, lipsa de transparenţă în procesul de negocieri creează mai multe dubii privind corectitudinea şi eficacitatea soluţionării acestuia. Pe lângă aceasta, în pofida faptului că există formatul "5+2", chestiunea transnistreană face parte exclusiv din agenda de lucru a tandemului "1+1" (Rusia şi R. Moldova). Probabil, contextul internaţional nu permite UE şi SUA să se implice mai activ în responsabilizarea şi repararea procesului actual de negocieri, care decurge în albia intereselor ruseşti în regiune. Printre principalele cauze ce generează lipsă de zel din partea Occidentul în ce priveşte problema transnistreană se numără: - Independenţa Kosovo. Este posibil ca UE să slăbească intenţionat poziţia sa vizavi de raioanele de Est a RM, cu scopul de a tempera retorica extrem de agresivă şi distructivă a Rusiei pe marginea statalizării provinciei Kosovo. Totodată, putem conchide că Bruxelles este focusat asupra statului Kosovo şi nu este îndeajuns capabil să se axeze concomitent şi asupra altor puncte de conflict din Europa (Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud). - Scutul anti-rachetă este alt subiect din ordinea de zi a afacerilor internaţionale, care de data aceasta indică SUA să nu exercită influenţă excesivă asupra negocierilor referitoare la conflictul transnistrean. Chiar dacă SUA indiferent de poziţia Rusiei, este gata să construiască elementele scutului dat în Europa Centrală, oricum acestea trebuie să ia în calcul temerile partenerilor săi europeni privitor la ameninţările ruseşti. - Contextul electoral. Rusia a desemnat umătorul Preşedinte, iar SUA sunt în plin proces electoral. Prin urmare, Occidentul (în speţă UE) care urmăresc reanimarea relaţiilor cu Moscova sunt condiţionate să ocolească unghiurile de divergenţă cu noul şef de la Kremlin. Totodată, SUA nu este acum în stare să se concentreze la maximum asupra chestiunilor internaţionale ce s-au amplificat şi s-au multiplicat în ultimul timp. Prin urmare, putem constata că conflictul transnistrean şi soluţionarea acestuia ar putea să nu facă parte actualmente din topul de priorităţi ale politicii externe americane. În cele din urmă, reglementarea conflictului transnistrean după scenariul propus de Rusia şi acceptat de guvernarea comunistă comportă o serie de consecinţe extrem de negative pentru R. Moldova în asamblu. Dintre acestea pot fi evidenţiate următoarele: - 1,5 mlrd. $ datorii. Republica Moldova va trebui să achite datoriile Transnistriei faţă de compania rusă Gazprom, în mărime de circa 1,5 mlrd. $. Majoritatea acestor bani cu siguranţă vor fi plătiţi din bugetul naţional (în cazul în care vor interveni donatorii internaţionali), adică din contul contribuabililor moldoveni din partea dreaptă a Nistrului. În acest fel, aceştia vor trebui să plătească pentru autorităţile ilegale de la Tiraspol, care de fapt sunt unicii responsabili de acumularea acestor datorii. - Neutralitate "nocivă". Din seria de concesii făcute Rusiei pentru intervenţia acesteia în procesul de reglementare a conflictului transnistrean face parte şi obţinerea statutului de neutralitate permanentă pentru RM. De fapt, aceasta va duce la agravarea procesului de integrare europeană a Moldovei, deoarece reformele propuse de NATO sunt esenţiale în ceea ce priveşte edificarea şi menţinerea unor instituţii democratice, protecţia drepturilor omului etc. Graţie aderării la NATO ar putea creşte şansele reale de integrare europeană completă a Moldovei. - Influeţa rusească permanentă. O consecinţă acută de asemenea reprezintă intensificarea prezenţei geo/politice ruseşti în Moldova, prin subordonarea definitivă a acesteia datorită creării posibilei UTA Transnistria şi celei deja existente UTA Găgăuzia. Totodată, guvernarea comunistă a promis ieşirea din organizaţia GUAM, care este considerată o alianţă regională anti-rusească. Prin urmare, Moldova va fi ruptă de la tendinţele regionale de integrare europeană şi euroatlantică, rămânând în sfera de influenţă a Rusiei şi în continuu proces de integrare europeană de natură irealizabilă şi infinită (datorită realizărilor modeste şi insuficiente a acordurilor cu UE, ce după traducerea în viaţă a Planului "KOZAK - II" va deveni şi mai reticentă faţă de perspectivele europene a RM). - Transnistria "subterană". În urma reglementării conflictului tranistrean propusă de partea rusă şi admisă de guvernarea comunistă, Republica Moldova va avea în cadrul său o regiune incontrolabilă politic şi juridic, deoarece de facto instituţiile transnistrene de resort nu vor suferi schimbări şi vor fi greu de supus reorganizărilor sistematice şi exhaustive realizate pe întregul spaţiu moldovenesc. Economicul şi socialul probabil sunt unicele domenii care vor fi vizate şi de autorităţile moldoveneşti, care vor efectua vărsări financiare considerabile pentru a apropia Transnistria de standardele modeste, dar totuşi semnificative, caracteristice pentru restul ţării. Totodată, guvernarea comunistă a promis Rusiei că nu va revizui rezultatele privatizării din Transnistria, indiferent de faptul că acestea au fost efectuate în conformitate cu legislaţia cândva considerată "ilegală". Dacă vor fi depistate neregularităţi în privinţa privatizărilor transnsnitrene, atunci acestea vor fi înlăturate nemijlocit de autorităţile transnistrene. Prin urmare, conform cadrului legal transnistrean ilegal, s-au efectuat privatizări ilicite, care vor fi eventual controlate de autorităţi anterior considerate nelegale. Această situaţie va genera crize interne, ce vor destabiliza Moldova per ansamblu şi vor submina integrarea europeană a acesteia. Pentru a anticipa producerea acestor ameninţări este necesară implicaţia mai activă a forţelor politice pro-occidentale din Moldova în vederea transparentizării şi responsabilizării părţilor negociatoare pe marginea conflictului transnistrean. De asemenea, un rol semnificativ ar putea să-l joace UE şi SUA în ceea ce priveşte eliminarea constrângerilor din partea Rusiei şi exercitarea unor presiunii asupra părţilor implicate în formatul "5+2" privitor la soluţionarea eficientă şi durabilă a chestiunii transnistrene. În acest caz, în primul rând trebuie să fie "sancţionată" guvernarea comunistă, dacă aceasta întradevăr a dus negocieri clandestine cu partea rusă. Dacă însă scenariul intrumentat de Moldova şi Rusia a fost cunoscut de statele occidentale şi reprezintă o cedare a acestora în favoare altor dosare internaţionale, atunci Planul "KOZAK II" poate fi falimentat numai prin intervenţia opiniei publice şi forţelor politice moldoveneşti.

Autor: Denis Cenusa, comentator politic
Sursa: www.basarabeni.ro