Basarabenii din Peninsulă caută bisericile româneşti pentru a se simţi mai aproape de casă. "Simt nevoia să iasă din izolare", spun preoţii.

Nevoia de "a ieşi din izolare" 

După ce a constatat că basarabenii au început să vină, întâi timid, apoi din ce în ce mai cu încredere, la slujbele de la biserica din Verona, preotul Gabor Codrea s-a hotărât şi şi-a luat un veşmânt preoţesc cum se poartă în Basarabia. 

"Care este de inspiraţie slavonă, dar tot ortodox. Nu e ca şi cel grecesc, purtat în România. Eu mai am şi un fes din acela ţuguiat, pe care l-am primit cadou şi pe care îl port cu drag. Îl ţin în maşină, şi toată iarna îl port. Acum vreo doi ani, m-a văzut un mitropolit şi mi-a spus: «Dă-ţi jos cortul ăsta din cap». Dar nu am simţit vreun reproş. Am luat-o ca pe o glumă, care nu m-a deranjat", spune părintele Codrea. 

Basarabenii au început să vină la biserica unde slujeşte, alături de un alt preot, pentru că "au simţit o nevoie extraordinară de a ieşi din izolare". În timp, părintele Codrea şi-a numărat e noriaşii, i-a adunat şi a decis să-i im plice, într-un număr egal cu credincioşii care vin din România, în consiliile parohiale. 

"Ca să simtă că biserica e a lor şi preotul e al lor am ales ca în consiliul nostru parohial jumătate dintre membri să fie basarabeni, jumătate din România. Am crescut un preot care era, practic, un copil când am venit aici şi acum e slujitor cu noi la Verona. Acum, o parte din Sfânta Liturghie o facem cu cântări de inspiraţie din muzica bisericească din Basarabia. Pentru că ei au nişte cântări desprinse din tradiţia slavonă. Şi am făcut asta ca ei să se simtă cât mai bine", povesteşte preotul.

În miezul acestei schimbări a stat şi un sentiment de responsabilitate faţă de un trecut tulbure în care mulţi preoţi din Basarabia nu au găsit în România un refugiu din calea comunismului. 

"Nu se întâmplă însă peste tot", adaugă preotul. "Depinde de sensibilitatea preotului şi de consistenţa comunităţii de basarabeni. Noi, la Verona, avem ma rele avantaj de a avea un număr mare de basarabeni, unii dintre ei cu dublă cetăţenie, alţii doar cu cetăţenie moldovenească. Sunt anumiţi preoţi în Italia care, bazându-se pe trecutul bisericii noastre şi simţindu-se responsabili faţă de cei din Basarabia, au făcut în aşa fel încât aceştia să se simtă ca acasă în bisericile noastre", spune părintele Codrea. 

PODUL DE FLORI DE LA SLUJBĂ 

"Doi fraţi care au multe să-şi spună şi au multe de învăţat" 

Basarabenii sunt mai expuşi să-şi piardă limba română în Occident. Poate că de asta în biserica din Mestre a protopopului Avram Matei, de la Parohia Sfânta Muceniţă Lucia din Veneţia- Mestre, "se trăieşte şi se simte româneşte". Nu a fost însă mereu aşa, şi nici la fel de uşor. De asta vorbele mari şi pripite despre o unire reală între ţări, stârnită de spiritul din diaspora, rămâne mai bine în afara discuţiei. 

"Eu cred că încet, încet, începem să ne cunoaştem", este precaut părintele. "Românii şi basarabenii sunt ca doi fraţi despărţiţi de vitregiile vremurilor, care s-au reîntâlnit după foarte multă vreme, au foarte multe lucruri să-şi spună şi au multe de învăţat unii de la alţii".

Din punct de vedere administrativ, distincţii între comunităţile românilor şi cele ale basarabenilor există şi sunt clare în Italia. Pentru a nu se crea confuzii, în general, basarabenii se prezintă drept moldoveni la interviurile pentru locurile de muncă, spune preotul Avram Matei. "Din punctul meu de vedere, acesta e un lucru normal. Născându-se în Moldova, e clar că trebuie să spună că sunt moldoveni, ei sunt, în faţa legii şi a italienilor, ceea ce le este scris pe paşaport", adaugă protopopul. 

Slujind de mulţi ani la Veneţia, părintele Matei a observat că enoriaşii săi nu sunt oameni putred de bogaţi. Sunt însă, spune el, "harnici şi ambiţioşi". "Sunt unii, puţini ce-i drept, care au deschis vreo mică întreprindere, în special de construcţii, ori au deschis magazine şi restaurante. Însă, marea majoritate sunt angajaţi în diferite domeni: de la construcţii, industria hotelieră şi restaurante până la badante (îngrijitoare)", explică preotul. 

Câteva "reacţii adverse" 

Îmbrăţişarea comunităţii basarabene în biserica de la Verona nu a trecut fără critici. "Reacţiile adverse" vin mai degrabă tot din sânul comunităţii, cel puţin în cazul românilor şi basarbenilor din parohia părintelui Codrea. "Ce facem noi nu contravine vreunei reguli. Ci, poate, unei anumite inerţii din Biserica Română. N-am primit nicio reacţie de la Patriarhie. Ne dă libertatea să organizăm o pastorală a acestor oameni. Ştiu că sunt mulţi basarabeni care spun: «Noi vrem preotul nostru, biserica noastră, din Basarabia». Şi sunt şi românii care spun: «Păi, ce? Popa nostru e mai mult pentru moldoveni şi mai puţin pentru români?». Dar astea sunt nişte riscuri pe care ni le asumăm", explică părintele Codrea. 

Problema e complicată, bagajul cultural comun e imens. Câteva deosebiri, nuanţe, trebuie trasate, sugerează părintele. "Trebuie să deosebim credinţa, cetăţenia şi să ţinem cont că Dumnezeu, când ne va chema să dăm seamă, ne va întreba şi ce am făcut cu cei care sunt de acelaşi neam, daţi nouă, şi noi nu ne-am uitat la ei".

Apoi, o paralelă biblică vine tranşant: părintele Codrea mărturiseşte că are grijă "să nu facem figura celor din parabola samariteanului milostiv, care au trecut pe lângă fratele lor şi nu l-au băgat în seamă". 

DUPĂ RUGĂCIUNE 

Biserica şi alegerile anticipate 

Pe 28 noiembrie, în Republica Moldova vor avea loc alegeri parlamentare anticipate, iar diaspora basarabeană a devenit zilele acestea miză electorală. Bisericile româneşti le vor da un imbold basarabenilor de a merge la vot, spun preoţii. 

"În Moldova e vorba despre două părţi politice: una, antiromânească, alta, pro-românească. Mesajul nostru va fi acesta pentru alegătorii basarabeni: «Basarabia este pământ românesc, Basarabia este un stat independent, votaţi cu cine vreţi»", spune părintele Codrea. 

Iar protopopul Avram Matei susţine că politica nu are loc în predicile sale. Are însă, în "anunţurile administrative de după slujbă": "După slujbă, când se fac diverse anunţuri administrative, atunci vorbim despre data şi locul alegerilor, îndemnând oamenii să-şi practice acest drept prin care pot sancţiona sau pot recompensa conducătorii politici, în funcţie de calităţile şi realizările lor".