Rusia dezamăgită de rezultatele alegerilor din RM?

adăugat 06 august 2009, 18:42, la Opinii / Editoriale

Victoria „parţială” a comuniştilor la alegerile repetate recente a schimbat pe o perioadă de timp nedeterminată raportul de forţe pe scena politică moldovenească.

Incapacitatea PCRM-ului de a forma individual structurile de stat şi în primul rând de a alege viitorul preşedinte al ţării este interpretată diferit de către actorii internaţionali „interesaţi” de RM. Din partea Uniunii Europene şi a unor state europene (România, Germania) au fost vehiculate o serie de mesaje ce susţin tranşant, dar delicat, „superioritatea” partidelor politice necomuniste în noul legislativ. De asemenea, semnale de încurajare (dozate) au fost emise din direcţia SUA (de către anumiţi reprezentanţi politici). Comparativ cu acestea, Moscova pare a fi extrem de rezervată. Chiar dacă „favoriţii” Rusiei (comuniştii) au luat cele mai multe voturi (ce le asigură 48 de mandate), ea evită deocamdată să-şi felicite „aliaţii”.

Neexteriorizarea atitudinii faţă de bilanţul scrutinului moldav poate să elucideze gradul înalt de insatisfacţie a Moscovei. Or, aceasta a făcut diverse investiţii electorale în PCRM, cu scopul perpetuării controlului său asupra componentei externe a actului de guvernare de la Chişinău. Totodată, mai multe circumstanţe denotă persistenţa unei dispoziţii neutre-pozitive decât a unei „stări de panică” la Moscova. În primul rând, cumpătarea Rusiei poate fi dedusă din concluziile Misiunii de observatori ai CSI, care în pofida numeroaselor iregularităţi identificate şi publicate a catalogat alegerile drept democratice. În timp ce, delegaţiile de monitorizare occidentale au fost mai critice faţă de calitatea alegerilor desfăşurate de autorităţilor moldovene compuse din comunişti şi/sau persoane loiale PCRM-ului.Alt indicator poate fi considerat maniera depolitizată şi imparţială în care a fost reflectată situaţia post-electorală din RM de către jucătorii media subordonaţi Kremlinului. Lipsa unei „isterii” politice a surselor mass-media ruseşti exprimă dispoziţia politică a oficialilor ruşi cu privire la probabilitatea inversării rolului PCRM-ului în viaţa politică din RM (din partid de guvernământ în unul de opoziţie). O a treia dovadă în acest sens rezultă din inexistenţa unor fluxuri de declaraţii exprimate de oficiali ruşi de rang înalt, care să conteste sau să critice rezultatele alegerilor repetate. În mod tradiţional, Rusia este foarte sensibilă la orice “turnuri” defavorabile de situaţii politice în statele CSI, cu atât mai mult în cazul statelor unde influenţa sa este legitimizată de guvernele naţionale (exemplul RM până la alegerile repetate).Prin urmare putem presupune că Rusia ar fi cointeresată în schimbarea politică care are loc în acest moment în RM. În susţinerea acestei teze pot fi menţionate un set de argumente:

• Dificultăţile economice pe care le înfruntă Moscova necesită comprimarea disponibilităţii de creditare. Or, în cazul menţinerii comuniştilor în calitate de partid de guvernare existau toate şansele pentru ca ea să fie forţată să-şi onoreze promisiunile politice. Pe când, turbulenţa politică prognozabilă pentru perioada post-electorală din Moldova oferă Rusiei posibilitatea de a se eschiva fără careva pierderi majore de la angajamentele anterioare (astfel, creditul de 500 mln. dolari riscă să oscileze pe motivul „instabilităţii” politice din RM).

• Rusia ar accepta retragerea parţială din „jocurile” politice moldovene pentru a se concentra pe alte obiective regionale, cum ar fi Ucraina sau Belarus. În primul caz, eforturile ruseşti vor fi focusate pe alegerile prezidenţiale ucrainene prevăzute pentru anul viitor, iar în al doilea – pentru a soluţiona divergenţele politice amplificate recent în dialogul dintre Moscova şi Minsk (războiul “laptelui” etc.).

• Ponderea comuniştilor în Parlamentul următor, precum şi ocuparea funcţiei de Preşedinte al ţării de către liderul PCRM (deşi, disputabilă din punct de vedere juridic), V. Voronin, ar putea conferi conducerii ruse o anumită siguranţă politică, în ce priveşte imposibilitatea distanţării/deraierii semnificative a Moldovei de la sfera rusească de influenţă.

• De asemenea, conştientizând faptul că ecuaţiile politice posibile sunt sub controlul comuniştilor aflaţi în opoziţie (denumită de aceştia “responsabilă”), Moscova ar putea fi determinată să facă un repaus aşteptând momentul potrivit pentru a interveni în forţă (între timp, economisind şi canalizând energiile în alte scopuri). Probabilitatea desfăşurării unor alegeri anticipate cauzate de criza politică/constituţională planează în continuare. În asemenea condiţii, dacă comuniştii vor exploata eficient metehnele coaliţiei partidelor liberale (+ PDM), iar ultima va fi devorată de conflicte endogene, PCRM-ul va avea posibilitatea să revină după eventualele electorale anticipate. Anume aceste raţionamente ar putea explica adiţional “neutralitatea” politică a Rusiei.

Cu toate acestea, există o serie de suspiciuni care ar elucida şi o anumită „nepăsare” a Moscovei vizavi de declinul comuniştilor. Ipotetic vorbind, incapacitatea ei (mai degrabă artificială) de a cere Tiraspolului (totalmente dependent de alocaţiile financiare ruseşti) asigurarea votării în regiunea transnistreană, considerată a fi un potenţial atu pentru PCRM, demonstrează modul în care ea tratează fosta conducere moldoveană. Această convingere se mai bazează pe faptul că printre cele 5 partide parlamentare se regăsesc formaţiuni politice “noi” care susţin ideea unor relaţiile speciale cu Rusia. Dezamăgită pe Belarusul “volatil” (concentrat în mâinile indecisului Aleksandr Lukaşenko), dar şi reieşind din experienţa anterioară a PCRM-ului (care în 2005 a optat pentru vectorul european şi euroatlantic), autorităţile ruse caută să-şi diversifice susţinătorii sau să substituie comuniştii cu alte partide politice moldoveneşti (mizând în special pe PDM-ul reînnoint, dar moderat şi nesusţinător al aderării la NATO).

Indentificarea „alternativelor” politice va permite Kremlinului să manevreze mai abil în relaţiile cu Chişinăul, care anterior era subordonat atât pe verticală, cât şi pe orizontală, de comuniştii în frunte cu Voronin (care în condiţiile crizei financiare şi economice mondiale profunde pot duce la falimentarea ţării, generând o situaţie critică când “anexarea” RM la România ar fi soluţia inevitabilă).În realitate, indiferent de motivaţia Rusiei cu privire la anturajul politic moldovenesc, actorii politici implicaţi şi strategiile lor externe, politica ei în regiune va rămâne stabilă, având drept suport “dosarul transnistrean”. Or, în timp ce Occidentul sprijină activ succesul electoral al opoziţiei şi celebrează “discret” înfrângerea PCRM-ului, emisarii ruşi fac naveta la Tiraspol, pentru a discuta perspectivele reglementării transnistrene în contextul efectelor alegerilor repetate din Moldova.

Autor: Denis Cenusa
Sursa: www.basarabeni.ro