Primele rezultate oficiale ale alegerilor locale din Chişinău, pe fondul exit poll-ului, sunau ca o glumă proastă de 1 aprilie. Coincideau întocmai cu măsurătorile anunţate în ajun de CBS AXA, la închiderea sectoarelor de vot, numai că erau întoarse pe dos. Clasamentul părea acelaşi, numai că fusese inversat. Teatrul de comedie păleşte în faţa realizatorilor de sondaje.

Vin zile grele

Şi ca absurdul să fie total, mass-media, în dimineaţa zilei de 6 iunie, l-a dat câştigător din primul tur pe Igor Dodon, chit că voturile din suburbii încă nu fuseseră procesate. La ora când scriu aceste rânduri, nu sunt prelucrate toate buletinele nici în capitală, nici la nivel naţional. Tabloul se va limpezi în după-amiaza zilei de luni.

Cu toate acestea, de pe acum se poate spune că ne aşteaptă zile grele. Dar nu doar pentru cei înfrânţi, ci şi pentru învingători. Să nu-şi facă nimeni iluzii. Toată lumea va avea de pierdut, indiferent de convingerile politice sau de lipsa acestora.

Se prefigurează un declin al Alianţei şi o consolidare a poziţiilor PCRM. Acest fapt, desigur, n-are cum contribui la depăşirea crizei constituţionale şi evitarea unor noi alegeri anticipate. Dimpotrivă. Va tensiona până la refuz situaţia politică, riscând să rupă echilibrul social.
Vor bate fierul cât e cald

Este limpede că Voronin, Dodon şi compania vor căuta să bată fierul cât e cald şi să profite de revirimentul pe care l-au înregistrat în scrutinul din 5 iunie. De aceea, comuniştii vor tulbura apele pentru a nu permite alegerea preşedintelui şi se vor da de ceasul morţii pentru a provoca noi alegeri anticipate.

În aceste condiţii, se va accentua tentaţia revanşei şi spiritul de vendetă. PCRM este un partid teribilist care vrea totul sau nimic. Renaşterea lui în urma acestui scrutin năruie toate posibilităţile de modernizare şi europenizare a stângii. Sub o formă sau alta, Partidul Comuniştilor îşi va îndemna sprijinitorii la o nouă luptă „pentru apărarea patriei”.

Oricum ai da, cei care au votat PCRM au optat, de fapt, pentru o divizare şi mai pronunţată a societăţii pe criterii etnice şi geopolitice. Pentru o nouă abatere de la normalitate. Pentru reizbucnirea războiului civil pe care bolşevicii nu l-au încheiat niciodată de la 1917 încoace. În urma lui vom avea de suferit cu toţii. Şi adepţii dreptei, şi suporterii comuniştilor. Şi românii, şi minorităţile. Şi prooccidentalii, şi filoruşii.

Vina pentru acest recul îl poartă mai întâi de toate, bineînţeles, partidele AIE. În ele şi-au investit alegătorii dorinţa de schimbare în bine. De renovare. De europenizare. Şi cu ce s-au ales? Formaţiunile politice favorite le-au răspuns simpatizanţilor cu interminabile bălăcăreli în familie. Cu şicane reciproce. Cu reglări de conturi purtate cu obstinaţie până la provocarea unor accese de greaţă naţională.
În plasa ruşilor

Colegul Constantin Tănase are dreptate, fireşte, când afirmă că adevăratul păpuşar trebuie căutat la Moscova. Cu voie sau fără voie, fruntaşii AIE s-au comportat ca nişte marionete ordinare pe care fosta metropolă le-a manipulat în voie, pedalând pe orgoliile lor nemăsurate. Cooptarea în PDM a unor personaje controversate, evadarea dubioasă din PLDM a unor politicieni notorii, punerea la murat al lui Dorin Chirtoacă în PL – toate acestea au subminat cauza democraţiei în Republica Moldova.

În plasa ruşilor, din păcate, s-au prins şi unii din confraţii de condei care cu o încrâncenare demnă de o cauză mai bună au lucrat la demolarea celui mai mare partid din axa guvernamentală. Prăbuşirea PLDM-ului în Chişinău a condus la ruinarea întregii construcţii democratice în capitală, dar şi la clătinarea periculoasă a AIE pe plan naţional.

Partea lor de vină o au şi liliputanii scenei politice de la noi. Deşi demult nu mai sunt în stare să întrunească măcar un procent din totalul sufragiilor, aceştia cu toată pizma şi răutatea viscerală care-i roade, pesemne, pe dinauntru, s-au avântat în cursa pentru primăria Chişinăului, prejudiciind serios şansele lui Dorin Chirtoacă.

Oricare ar fi rezultatul final al scrutinului, pace nu va fi. După ce au pierdut în 1918 alegerile pentru Adunarea Constituantă din Rusia, Lenin şi Troţki sunt votaţi masiv în 2011 pe pământul românesc al Basarabiei. Cominternul poate triumfa. Războiul civil continuă.