...sau PCRM în perioada de climacteriu

La multiplele şi dificilele probleme economice şi financiare, la animozităţile personale care îi macină pe liderii AIE, trebuie să mai adăugăm şi problema PCRM, care este prea mare ca să fie ignorată. Ceea ce se considera a fi un dulap vechi, un geamantan fără toartă, arată acum ca o bombă ruginită, care trebuie transportată cât mai departe de zonele locuite de oameni.

Guliver şi piticii

După trei ani de aşteptare, când şansele de a reveni la putere s-au epuizat, PCRM s-a pomenit în faţa unei realităţi insuportabile pentru „statura” sa: să accepte înfrângerea ruşinoasă în faţa unor partide „pitice” sau să lupte pentru a schimba situaţia. Opt ani de control cvasitotal asupra statului şi societăţii i-au marcat iremediabil. Comuniştii se află într-un fel de criză, asemănătoare perioadei de climacteriu feminin sau masculin, când e nevoie de ajustarea percepţiei, a comportamentului la noua stare a organismului.

La stânga sau la dreapta?

Începând cu 16 martie, când a fost ales preşedintele Nicolae Timofti, PCRM merge pe un drum primejdios, care duce fie spre „revoluţie”, spre răsturnarea, prin violenţă, a puterii actuale, fie spre autodistrugere, spre interzicerea PCRM. Voronin şi tovarăşii nu pot să nu înţeleagă că, dacă nu recunosc legitimitatea alegerii preşedintelui RM, dacă nu se întorc în parlament, nu le rămâne decât să cheme „masele” în stradă şi să le conducă la asaltul principalelor instituţii ale statului, cu riscul de a eşua şi a ajunge la puşcărie. Ei mai pot să aştepte până AIE se va dezintegra de la sine, dar aceasta se poate întâmpla numai dacă s-ar autodizolva PCRM.

Voronin şi Congresul

Formal, ieşirea din impas o va anunţa congresul PCRM, convocat la 9 iunie, dar Voronin va trebui să ia el însuşi o decizie până atunci. Pentru ce va opta el este încă neclar.

Liderul PCRM pare nehotărât, confuz, face declaraţii contradictorii. Pe de o parte, el anunţă că „zilele AIE sunt numărate”, pe de altă parte, spune că aşteaptă invitaţie oficială pentru ca deputaţii comunişti să poată reveni în parlament. Liderul PCRM mai lasă să se înţeleagă că ar dori ca Bruxelles-ul să se implice şi să medieze împăcarea dintre putere şi opoziţie, aşa cum a făcut-o în 2002, când au izbucnit protestele PPCD.

Ce vor talibanii?

Talibanii din PCRM însă nu sunt dispuşi să se împace cu realitatea, „apatia şi oboseala” simpatizanţilor comunişti nu-i descurajează. Printre aceştia e şi Mark Tkaciuk, despre care se spune că deţine rolul de ideolog al partidului, după plecarea lui Victor Stepaniuc. Într-un interviu recent, Tkaciuk pledează pentru „o mobilizare mai mare, pentru o organizare mai bună” şi implicarea unui număr mai mare de demonstranţi. El declară că nu acceptă întoarcerea în parlament „cu coada între vine”, ci preferă „o împotrivire activă în faţa regimului”, considerând că „viaţa s-a radicalizat până la limită” şi „dacă nu loveşti în perete, acesta nu cade de la sine”. Lozinca e aceeaşi, pe care o auzim, cu variaţiuni, din 2009: e în pericol „însăşi existenţa RM”. Cu o astfel de abordare este de acord „majoritatea absolută a societăţii”, se autoamăgeşte sau doar amăgeşte Tkaciuk.

Democraţia trebuie apărată

În lumina ameninţătoare a acestor declaraţii nu mai pare imposibilă nici implicarea sa în evenimentele de la 7 aprilie. Se pare că, în general, se supraestimează capacitatea liderilor PCRM de a judeca raţional. Îşi găseşte astfel explicaţia şi obstinaţia, încrâncenarea cu care jurnaliştii de la NIT refuzau să se conformeze Codului Audiovizualului, incitându-şi audienţa împotriva guvernării, pornind o parte a societăţii împotriva alteia, acţionând ca „agitatori” comunişti. Aşa că decizia CCA a fost pe deplin legală şi justificată. Democraţia trebuie apărată şi se apără prin aplicarea legilor.

Corul casandrelor

În afară de comunişti,„se pregătesc de ofensivă” şi alte forţe mai mărunte. Casandrele politice prezic spre toamnă ieşirea în stradă a moldovenilor. Că o fac din capul lor, că sunt „coordonaţi” de cineva... Vom trăi şi vom vedea. De când Putin a asemănat situaţia din RM cu cea din Kârgâzstan, pericolul destabilizării atârnă ca a o sabie a lui Damocles deasupra capetelor noastre.