Au reînceput supărările de la est şi un fel de ping-pong aparent indiferent pe deasupra Republicii Moldova. Însă multe din schimburile de mingi, chiar dacă nu pare aşa la prima vedere, au legături strânse între ele. O săptămână cu semnale diplomatice şi mai puţin diplomatice s-a încheiat, fără ca să se producă schimbări majore - se merge pe aceeaşi linie de zeci de ani.

Pe 12 aprilie am aflat de întâlnirea ambasadorului rus Valeri Kuzmin cu Igor Smirnov. Preşedintele de la Tiraspol afirma că „Mi s-a părut că dl. Filat este gata de o cooperare economică, însă fără tentă politică. Noi am stabilit aspectele care vor fi discutate, acestea constau în libera circulaţie a mărfurilor şi eliminarea măsurilor restrictive de taxare a mărfurilor”. Cu alte cuvinte, invitaţia adresată lui Filat rămâne în picioare. Pe principiul una caldă - alta rece, în paralel cu apelurile pentru „libera circulaţie a mărfurilor” (un punct dureros pentru autorităţile transnistrene), au reapărut acuzaţiile de terorism la adresa grupului Ilaşcu-Ivanţoc-Leşco-Petrov Popa. Asta pentru a nu se exagera prea tare cu prietenia.

Ucrainenii nu au putut rămâne în afara jocului şi au reînceput să apară articole pe tema „şedinţa guvernamentală comună Bucureşti-Chişinău va duce la unirea Republicii Moldova cu România”. Temerile ucrainenilor sunt neîntemeiate, Bucureştiul a avut mai multe runde de şedinţe guvernamentale comune cu Budapesta, dar nu s-a ajuns la o unire a României cu Ungaria (şi nu prea sunt şanse ca aşa ceva să se petreacă foarte curând). Dar la Kiev sună mult prea bine melodia pericolului unionist, aşa că trebuie cântată cât mai tare şi cât mai des. Editorialistul ucrainean Dmitri Karaban merge până la a afirma că şedinţa guvernamentală comună Bucureşti-Chişinău reprezintă o formă de şantaj la adresa Rusiei pe chestiunea transnistreană.

Un alt editorialist ucrainean, Vitali Kulik, pare să laude Republica Moldova - doar pentru a o îngropa. În esenţă, Kulik spune că diplomaţia de la Chişinău trage de timp în discuţiile cu Kievul în încercarea de a nu-şi respecta angajamentele asumate. Nu după multă vreme intră în joc şi presa rusă cu o „bombă” - musulmanii au primit dreptul de a-şi practica liber religia în Republica Moldova. Pentru oamenii mai relaxaţi, ştirea aceasta ar trebui să fie una bună, până la urmă Constituţia şi tratatele internaţionale ale Republicii Moldova garantează libertatea religioasă. Doar că, în Rusia, cuvântul „musulman” a devenit sinonim cu „terorist” - fără ca nimeni să ţină seama de masacrele din Cecenia şi modul în care s-a ajuns la ele. Aşa că în mintea cititorului rus ştirea „Moldova permite musulmanilor să-şi practice religia” devine „Moldova găzduieşte terorişti” - un efect pervers al unei mass-media distorsionate.

Abia spre sfârşitul săptămânii ies la iveală chestiunile serioase. Departamentul american al Trezoreriei a emis o avertizare cu privire la operaţiunile financiare din Transnistria, care prezintă riscuri. Încă un element cu privire la realităţile transnistrene: instituţiile bancare dintr-o regiune secesioniste zburdă libere prin lumea întreagă. Probabil, cu ştampile vamale sau fiscale de la Chişinău. Şi la sfârşit - bomboana de pe colivă: secretarul american de Stat, Hillary Clinton, spune că „Rusia trebuie să fie de acord să le vorbească vecinilor săi despre echipamentele sale şi forţele din teritoriile a căror suveranitate este contestată”. De câte ori vine vorba de prezenţa trupelor ruse în Transnistria şi cadrul lor legal, începe supărarea.