Singuri in fata Rusiei

adăugat 16 septembrie 2008, 20:59, la Opinii / Editoriale

In anul 90 al Marii Unirii, al reintregirii tarii cu Basarabia si Bucovina, Academia Romana serbeaza azi, impreuna cu diplomatia rusa si romana, si implinirea a 130 de ani de relatii dintre Romania si Rusia, intr-un cadru din care nu vor lipsi alocutiunile unor distinsi istorici si cupele de sampanie. Numai ca, dupa calculele noastre, Romania nu prea a avut 130 de ani de relatii cu gigantica putere de la Rasarit.

Dupa victoria bolsevica asupra Rusiei tariste si confiscarea Tezaurului roman, in 1918, Romania a intrerupt relatiile diplomatice. Pana prin 1934, cand "marele" Nicolae Titulescu, despre care se spune ca primea lunar, la Geneva, un plic destul de gros, trimis insa de la Moscova, s-a gandit sa le restabileasca. Bucuria pactizarii cu Stalin nu a durat prea mult. Practic, pana cand Maresalul Antonescu a dat celebrul ordin: "Ostasi, va ordon, treceti Prutul! Zdrobiti vrajmasii din Rasarit si Miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti!". "Bunele relatii" au fost reluate iarasi cand intreaga tara a devenit ocupata de bolsevici prin forta tancurilor Armatei Rosii si a agentilor NKVD, prin tradare si umilinta. De fapt, cei 130 devin vreo 110. Dintre care, ma scuzati, o parte sunt cu Imperiul Tarist, cea mai mare parte cu URSS si restul cu Rusia.

Rusia este una dintre marile puteri ale lumii. In istoria noastra comuna, Rusia, in cautarea spatiului sau geopolitic vital, a traversat spatiul Romaniei de mai multe ori, lasand in urma rani care nu s-au vindecat nici pana acum. Cum ar fi Basarabia, Bucovina de Nord, Tinutul Herta, Insula Serpilor si chiar unele parti importante din Delta Dunarii. Regimul comunist impus, de asemenea, cu forta Armatei rusesti si romanii deportati in Gulaguri au adancit aceste rani si mai mult. Inaintarea Rusiei in Europa prin Romania l-a facut pe unul dintre marii nostri politicieni, Take Ionescu, sa ii numeasca pe rusi "dusmanii naturali" ai poporului roman, ii spuneam sefului diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, in cadrul unui interviu in exclusivitate realizat cu ZIUA in 2005. E drept, Lavrov nu s-a exprimat cu noi ca si cu ministrul de Externe al Marii Britanii, tanarul David Miliband, pe care l-ar fi apostrofat, recent, cu "Who the fuck are you to fucking lecture me?!", conform Foreign Office. Dar sensul raspunsului sau, legat de problemele Romaniei, era cam acelasi. Lavrov ne mai spunea, diplomatic, si ca presedintele Traian Basescu, la randul sau, a spus ca "trecutul este o realitate care apartine istoriei". De atunci, asa a si ramas. Iar relatiile romano-ruse au inghetat mai ceva ca "razboiul rece".

Cel ce era atunci ministru de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, apreciase, si el, ca nu exista probleme intre Romania si Federatia Rusa, ci numai "subiecte de discutie". Jurnalistii romani si rusi nu au fost de acord cu acest punct de vedere, mentionand Tezaurul romanesc, retinut de Moscova bolsevica, doar una dintre probleme. Lavrov l-a completat parinteste pe Ungureanu aratandu-ne ca a mai ramas totusi ceva din Tezaur: praful si pulberea.

Intre timp ne-am mai trezit si cu o alta mostenire-problema a acestor relatii: un proces la Haga, pentru a ne demonstra dreptul natural asupra apelor nationale din jurul unei roci istorice, Insula Serpilor, furata de Moscova in 1948 si ajunsa apoi in posesia uneia dintre succesoarele colosului sovietic, Ucraina, o demna urmasa a URSS. Ceausescu a facut ceva valuri pentru ea. Iliescu a preferat sa o uite. Constantinescu a cedat-o, iar Basescu, desi nu e Antonescu, incearca sa mai recupereze ce se mai poate: apele, nu Insula. Pentru rezervele energetice. Pe care le va cauta si la Moscova, la vizita sa din aceasta toamna.

Chiar daca e stat NATO aflat in alianta strategica cu SUA, Romania pare azi in postura soricelului care incearca sa se strecoare printre doi mamuti, care se bat de la distanta pentru aceleasi resurse energetice, ale zonei extinse, si intr-o cantitate mult mai mare. Nu trebuie sa fim naivi, "tropaind" si noi pe langa un elefant sau altul. Privind in urma la cei 130 de ani de relatii, trebuie sa ne amintim ca intodeauna, in momentele - cheie, evocate mai sus, Romania a ramas singura. De aici trebuie sa plece baza strategiei negasite romano-ruse. La Moscova sau la Washington, la Bruxelles sau la Bucuresti, la Cernauti sau Chisinau, asa vom fi intotdeauna: singuri in fata Rusiei.

Autor: Victor Roncea
Sursa: www.ziua.ro