«Ai văzut afişele cu Vladimir şi Pasat?», am tot fost întrebată zilele astea de atâtea ori, încât nici nu mai vreau să le văd, ştiu perfect cum arată: preasfinţitul — în dreapta imaginii, gânditor, celălalt prea — în stânga, în mişcare, cu gura deschisă, de parcă ar striga «sus comuniştii!». De fapt, nu este altceva decât un transfer de imagine şi de autoritate a Mitropolitului, fireşte. Foarte puţini dintre enoriaşi, care vor merge la vot, înţeleg corect această şmecherie a image-makerilor.

În situaţia creată, când oamenii sunt total derutaţi, când nu au avut încredere în vechii şi au pierdut speranţa în noii, un oarecare, la prima vedere bărbat serios şi evlavios, ar putea, cu ajutorul imaginii mitropolitului, să le adune voturile. Cred că acesta şi este scopul final al acestui circ cu introducerea religiei în şcoală şi colectarea semnăturilor, idei ce au moşit apariţia partidului.

Este o nişă goală, pe «piaţa» partidelor din Moldova, cum ar spune experţi din domeniul businessului. Partidul Popular Creştin Democrat a fost compromis de atâtea ori, încât nici resuscitarea sa nu i-ar mai aduce electorat. Creştinii (majoritatea populaţiei), dar şi categoria «cetăţenilor turmentaţi» care nu ştiu sau nu au cui oferi votul (destul de mulţi) au cea mai mare încredere, conform sondajelor, în biserică. Cum poate fi o coincidenţă această combinare?

În ultimul timp, nu a trecut o zi fără ca presa să pomenească ceva legat de iniţiativele lui Pasat. Fără a-şi da seama, jurnaliştii au intrat, neplătiţi (unii) şi inconştienţi (alţii) în campania de promovare a salvatorului moralităţii neamului, Pasat. Este o strategie pe care, individual, nici Vladimir, cu creierul său de manager, sau Valera, cu sufletul de securist, n-ar fi reuşit să o aplice în practică. Este o muncă de echipă: multe creiere, multe suflete, mulţi bani şi mult iz moscovit.

Evident că sunt şi interese mari. Probabil aceasta şi este miza Moscovei. De altfel, ideea acestui partid este una destul de reuşită, şi Pasat a fost scos din mânecă asemeni unui as. Celor mai informaţi li s-a creat despre el imaginea unui fost funcţionar persecutat, victimă a regimului comunist, care a fost închis ilegal, plin de boli şi duşmani, care şi-a găsit alinarea în credinţă şi care doreşte să-i lumineze şi pe ceilalţi. Celor mai departe de toate intrigile politice li se creează o iluzie că, într-un moment de criză, inclusiv spirituală, în care ne aflăm, el ar fi salvatorul, alesul şi delegatul bisericii. Între biserică şi credinţă ar fi o mică diferenţă, dar moş Ion, cu siguranţă, îl va crede pe preotul din sat şi nu se va obosi să descoase problema. Atât Vladimir, cât şi Pasat, ca nişte adevăraţi credincioşi şi securişti, ştiu că diavolul se ascunde în detalii, iar în cadrul proiectului lor comun, sunt atâtea detalii…