În timp ce Mihai Ghimpu explica luni, la ProTV, de ce trebuie condamnat comunismul, iar Vlad Filat se pregătea de vizita sa oficială la Bruxelles, Marian Lupu era, zice-se, la Moscova. Atâta doar că deocamdată nu există nicio probă a şederii sale în capitala Rusiei.

În prima zi a săptămânii curente preşedintele Parlamentului dispăruse cu desăvârşire din spaţiul public. Degeaba mass-media de la Chişinău l-a căutat cu lumânarea ziua în amiaza mare. N-a fost de găsit la faţa locului. N-a putut fi identificat nici telefonic, nici prin motoarele de căutare electronică. Parcă îl înghiţise pământul.

Aleksandr Kazarin, ofiţerul de presă al preşedintelui Dumei de Stat, a declarat că habar n-are de vizita preşedintelui interimar al Republicii Moldova. "S-au adresat şi alţii cu aceeaşi chestiune, dar nu ştim nimic despre vreo întrevedere Grâzlov-Lupu", a spus el. Curios, nu?

Poanta însă nu se consumă aici. Mass-media din Federaţia Rusia n-a reflectat această vizită. Reporterii acreditaţi la Duma de Stat, întrebaţi fiind dacă dispun de vreo informaţie despre o posibilă întâlnire Lupu-Grâzlov, au strâns din umeri nedumeriţi. A trecut sub tăcere evenimentul cu pricina şi site-ul oficial al Dumei de Stat.

În schimb, aceeaşi pagină web nu a trecut cu vederea vizita lui Anatoli Kaminski, preşedintele Sovietului Suprem al autoproclamatei republici nistrene. Chiar în ziua de luni, Borin Grâzlov, după şedinţa fracţiunii "Edinaia Rusia", a declarat că s-a întreţinut cu emisarul Tiraspolului. N-a suflat însă o vorbă despre Marian Lupu. Ce-i asta?

Unde s-a aflat, totuşi, luni Marian Lupu? Este clar deja că n-a fost la Moscova într-o vizită de lucru. N-avea cum. O vizită de lucru în niciun caz nu-i o călătorie incognito. Ca şi vizitele oficiale, cele de lucru fac parte din ceremonialul instituţional internaţional. Ele sunt reflectate de presă şi pregătite de ministerele de externe.

Nu este însă cazul voiajului lui Marian Lupu. Deşi anunţată de serviciul de presă al Parlamentului de la Chişinău, plecarea sa la Moscova nu a fost confirmată de partea rusă, ceea ce e un fapt de-a dreptul scandalos. De unde şi impresia că spicherul moldovean a întreprins în cel mai bun caz o vizită privată. În cel mai rău caz însă, el a efectuat, sub acoperirea unei vizite de lucru, o deplasare secretă nu se ştie unde şi nu se ştie cu ce scop.

Lupu poate să spună acum orice. Nu are însă niciun alibi. Cum-necum, el nu-i un agent secret, ca să călătorească pe ascuns. Şi nici un turist ordinar, ca să umble de capul lui.

Poate că Lupu a fost la Moscova. Dar de ce n-are acoperire protocolară? Nu cumva îl imită pe Vladimir Voronin care pe timpuri făcea în fiecare săptămână anticamera lui Putin? Până la urmă, preşedintele comunist, umilindu-se mai abitir ca un boschetar, l-a scos din balamale pe liderul de la Kremlin care i-a închis uşa-n nas.

În democraţiile liberale, conducătorii nu pot să-şi permită vizite conspirative. Republica Moldova nu este acum în stare de război, iar Lupu nu-i Stalin care, precum se ştie, în anul 1943, a făcut un drum până la Teheran în mare secret.

Toate vizitele înalţilor demnitari, şi cele de lucru, şi cele oficiale, trebuie să fie la vedere. E o normă democratică pe care preşedintele Parlamentului urmează s-o respecte. În caz contrar, el comite un grav abuz de serviciu.