![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (1)
Tipăreşte
Sus
Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud- recunoaştere şi/sau promovare
adăugat 13 martie 2008, 20:54, la Opinii / Editoriale
Astăzi Duma de Stat a Federaţiei Ruse a pus în discuţie cererile de recunoaştere a republicilor autoproclamate de pe spaţiul post-sovietic (Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud). Principalele recomandări care au fost elaborate în cadrul acestor discuţii au constat în următoarele propuneri:
• examinarea de către executivul rus a posibilităţilor deschiderii reprezentanţelor diplomatice ruse pe teritoriul republicilor secesioniste (1).
• crearea unor condiţii potrivite exportării produselor realizate la întreprinderile cu capital rusesc din aceste regiuni în Rusia fără achitarea taxelor vamale.(2)
• dezvoltarea unei cooperări multilaterale în domeniile socio-economice şi umanitare între regiunile Federaţiei Ruse şi cele trei republici autoproclamate.(3)
• schimbarea formatului relaţiilor cu aceste regiuni şi intensificarea acţiunilor privind sprijinirea cetăţenilor ruşi care locuiesc pe teritoriul acestor "republici", în special în sfera economică, comercială şi socio-umanitară.(4)
• promovarea şi protejarea coerentă a drepturilor cetăţenilor şi concetăţenilor ruşi din aceste regiuni.(5)
• opunerea şi anticiparea oricăror presiuni cu caracter politic, economic sau militar în raport cu Transnistria, Osetia de Sud şi Abhazia.(6)
• încercarea de păstra formatele actuale ale operaţiunilor pacificatoare întru reglementarea conflictelor în jurul acestor regiuni, în baza un acorduri reciproc avantajoase pentru părţile în conflict.(7)
• obţinerea dreptului de a participa la toate forurile internaţionale la care se abordează sau care vizează interesele republicilor autoproclamate.(8)
• luarea în considerare a intereselor cetăţenilor ruşi din aceste regiuni în procesul de elaborare şi semnare a tuturor acordurilor internaţionale realizate de Federaţia Rusă cu R. Moldova şi Georgia.(9) [1]
Aceste 9 clauze au un caracter strict de recomandare şi urmează să fie evaluate de celelalte puteri de stat ale Federaţiei Ruse. Nu este exclus faptul că unele din aceste măsuri ar putea fi transpuse în viaţă parţial sau deja sunt în plin proces de implementare (Rusia a ridicat recent embargoul economic, comercial, financiar etc. instituit în raport cu Abhazia în 1996. )[2]
Reieşind din contextul internaţional şi regional, autorităţile ruse erau obligate să adopte careva măsuri în vederea încurajării regiunilor separatiste loiale Moscovei. În lumina independenţei kosovare şi evenimentelor ce au succedat-o, Moscova manifesta o accentuată tentaţie de a recunoaşte statalitatea republicilor autoproclamate. Însă, oficial aceasta niciodată nu a făcut declaraţii care să confirme intenţii de acest gen. Din contra, iniţial autorităţile ruse au evocat faptul că "recunoaşterea independenţei Kosovo va crea premisele necesare pentru elaborarea unui format nou al relaţiilor Federaţiei Ruse cu republicile autoproclamate în sferele de interes vital pentru partea rusă, în special pe spaţiul post-sovietic". [3] Prin urmare, Kremlinul din start excludea recunoaşterea de jure a independenţei acestor regiuni. Totuşi, acest lucru nicidecum nu înseamnă că Moscova nu va încerca să folosească disputele pe marginea Kosovo pentru a-şi consolida pe bază "legitimă" interesele sale în regiunile date. În afară de interese pur economice, Rusia urmăreşte crearea unor avantaje geo/politice în aceste zone de conflict:
• Georgia. Moscova este interesată de reorientarea externă a Tbilisi în defavoarea Occidentului. Prin urmare, intenţionează să manipuleze cu recunoaşterea independenţei pentru Abhazia şi Osetia de Sud în schimbul retragerii acesteia din dialogul privind aderarea la NATO. Prin această mişcare strategică Rusia face presiuni enorme asupra actualei conduceri georgiene, care se confruntă cu probleme pe plan intern (opoziţia declară nelegitimă postura de Preşedinte a lui Saakaşvili, în urma comiterii unei serii de fraude în timpul alegerilor prezidenţiale). În cazul succesului acestor acţiuni, Rusia va genera schimbarea legislativului georgian, ceea ce ar putea duce la distanţarea Georgiei de perspectivele de integrare la spaţiul euroatlantic. [4] De asemenea, iniţiativa dată este orientată spre a convinge/forţa statele NATO de a nu admite Georgia în Planul pentru obţinerea statutului de membru NATO, pe baza motivului că se confruntă cu conflicte interne.
• Moldova. Recomandările sus-menţionate ar putea să aibă un caracter manipulator în raport cu Chişinăul, reprezentând o încercare reuşită de a impune autorităţilor moldovene să facă cedări în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean. Ipotetic putem presupune că nu toate propunerile emise de guvernarea comunistă convin autorităţilor ruse (schimbarea forţelor pacifiste cu misiunea de observatori civili, acordarea statutului de Unitate Teritorial- Administrativă Transnistriei, definirea incertă a raporturilor dintre autorităţile centrale şi cele transnistrene etc.). În acest sens, Moscova replică indirect Chişinăului, fiind în aşteptarea unor concesii suficient de favorabile unei poziţii mai semnificative a Transnistriei în componenţa Republicii Moldova. Scopul urmărit este controlarea deplină şi definitivă a Chişinăului în afacerile externe şi mai ales în contextul extinderii NATO. Totodată, Moscova doreşte din partea guvernării comuniste recunoaşterea şi protecţia garantată a proprietăţii ruseşti din Transnistria, lucru care altfel decât verbal nu a fost întărit. Indiferent de faptul că I. Smirnov, a infirmat eventualitatea reintegrării RM [5] după scenariul evocat recent de V. Voronin (în cadrul unui interviu cu cotidianul rus "Kommersant") [6], Rusia este cointeresată în reluarea negocierilor privind soluţionarea conflictului transnistrean pentru a minimiza pierderile financiare în Transnistria şi pentru a subordona eficient politicul şi alte sfere ale acestei regiuni şi RM per ansamblu, inclusiv prin încrucişarea lor cu sistemul statal moldovenesc. Or, Moscova ar putea folosi scenariul Planului KOZAK-II pentru a-şi amplifica rolul în regiune şi pentru a responsabiliza clasa politică transnistreană şi latent cea moldovenească.
În fine, constatările Dumei de Stat a Federaţiei Ruse nu pot avea un caracter obligatoriu din moment ce nu sunt incluse într-un act legislativ. Probabilitatea adoptării unui asemenea document este redusă, deoarece nu a fost dată undă verde din partea exponenţilor executivului rus. La rândul său Preşedintele rus, D. Medvedev (dar cu precădere Prim-ministrul V. Putin) nu vor demara asemenea acţiuni pentru a nu compromite relaţiile extrem de tensionate cu Occidentul, dar şi pentru a le păstra pe viitor în calitate de obiecte de negocieri atât cu Moldova şi Georgia, cât şi cu statele NATO (în speţă SUA). Oricum, este posibil ca unele măsuri din cele remarcate de Dumă să fie folosite pentru a realiza anumite proiecte economice şi de alt gen (implicarea Abhaziei în procesul de pregătire pentru Olimpiada din Soci, programată pentru 2014 etc.). Totuşi, majoritatea lor vor rămâne în stare oscilantă. Însă odată ce Rusia nu va obţine rezultate semnificative prin manipularea cu acestea, aplicarea lor va fi cu certitudine inevitabilă.
Transnitria, Abhazia şi Osetia de Sud au primit anumite garanţii din partea Rusiei. Dar valabilitatea lor este în strânsă dependenţă de interesele şi ecuaţiile strategice trasate de Kremlin în raport cu fostele republici sovietice şi în mod prioritar cu partenerii occidentali. Prin urmare, perspectivele de independenţă ale acestor regiuni sunt extrem de fragile şi se rezumă cel mult la deschiderea unor misiuni diplomatice ruseşti pe teritoriul lor. Există o serie de probleme cu care Rusia s-ar putea confrunta în cazul în care ar recunoaşte aceste regiuni, inclusiv legate de integritatea sa teritorială. În acest sens, Rusia ar putea să le folosească pe acestea pentru manipulări în afacerile internaţionale, după care să le anexeze/integreze în spaţiul rusesc. Prin urmare, lansarea independenţei acestor republici autoproclamate se exclude de către Kremlin, ultimul intenţionând în cel mai rău caz să păstreze statu-quoul în aceste zone, iar în cel mai bun alipirea acestora la Rusia.
Concluzie
Rusia va folosi aceste regiuni în negocierile cu Occidentul, pentru a stopa extinderea acestuia (NATO), dar şi pentru a-şi proteja interesele în aceste regiuni foarte importante din punct de vedere geo/politic. De asemenea, prin intermediul acestui instrument Moscova va încerca să-şi garanteze prezenţa sa politică în Moldova şi Georgia pe viitor, pentru a le sustrage de la fluxul regional euroatlantic activizat în ultima perioadă. Prin urmare, Transnistria, Abhazia şi Osetia de Sud vor deveni nişte obiecte de schimb "imaginare" şi "amăgitoare", ce vor avea două destine: inocularea intenţionată în teritoriul naţional al statului "matern" (cu scopul subordonării acestuia Rusiei) sau absorbţia perpetuă în spaţiul rusesc.
Referinţe:
1. Ð’ Думе предлагают открыть роÑÑийÑкие миÑÑии в непризнанных реÑпубликах, http://www.rian.ru/politics/20080313/101248940.html
2. МИД Грузии Ñчитает незаконным решение РоÑÑии по Ðбхазии, http://top.rbc.ru/politics/06/03/2008/148514.shtml
3. ЗаÑвление Совета палаты Совета Федерации и Совета ГоÑударÑтвенной Думы Федерального Ð¡Ð¾Ð±Ñ€Ð°Ð½Ð¸Ñ Ð Ð¾ÑÑийÑкой Федерации о поÑледÑтвиÑÑ… ÑÐ°Ð¼Ð¾Ð¿Ñ€Ð¾Ð²Ð¾Ð·Ð³Ð»Ð°ÑˆÐµÐ½Ð¸Ñ Ð½ÐµÐ·Ð°Ð²Ð¸ÑимоÑти ÐºÑ€Ð°Ñ ÐšÐ¾Ñово (СербиÑ), 18 Ñ„ÐµÐ²Ñ€Ð°Ð»Ñ 2008 года, МИÐИСТЕРСТВО ИÐОСТРÐÐÐЫХ ДЕЛ РОССИЙСКОЙ ДЕПÐРТÐМЕÐТ ИÐФОРМÐЦИИ И ПЕЧÐТИ, от 19 Ñ„ÐµÐ²Ñ€Ð°Ð»Ñ 2008 года.
4. Georgia (Saakaşvili) prinsă în capcană, http://www.basarabeni.ro/stiri/editoriale/georgia-saakasvili-prinsa-in-capcana-2000/.
5. Лидер ПриднеÑÑ‚Ñ€Ð¾Ð²ÑŒÑ Ð¾Ñ‚Ð²ÐµÑ€Ð³Ð°ÐµÑ‚ возможноÑÑ‚ÑŒ Ð¾Ð±ÑŠÐµÐ´Ð¸Ð½ÐµÐ½Ð¸Ñ Ñ ÐœÐ¾Ð»Ð´Ð°Ð²Ð¸ÐµÐ¹, http://www.rian.ru/politics/20080313/101204305.html
6. "Мы Ñ Ð’Ð»Ð°Ð´Ð¸Ð¼Ð¸Ñ€Ð¾Ð¼ Путиным давно потерÑли Ð²ÐºÑƒÑ Ðº ÑобÑтвенным хотелкам", http://www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=865338&NodesID=5
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}
Mişcarea Unionistă din Rep. Moldova vă invită Duminică, 16 martie, orele 11.00 în incinta Casei Scriitorilor la o întrunire consacrată Sarcinii noastre commune- necesitatea Reunirii cu Ţara-mamă România.
Se vor pune în discuţie metodele de mobilizare, mai ales a tineretului, pentru înfăptuirea acestui plan. Sânt bineveniţi toţi, care socot de cuviinţă că soarta acestui pământ depinde doar de noi, iar copiii noştri merită un viitor mai bun.
Casa Scriitorilor se află pe adresa- str.31august 89 colţ cu str.Petru Movilă.
Veniţi cu toţii.