Transnistria reloaded

adăugat 15 ianuarie 2008, 21:18, la Opinii / Editoriale

Dezbaterea subiectului kosovar la nivel international a deschis "Cutia Pandorei" a mapelor profesionale a elaboratorilor de scenarii si proiecte destinate malului stâng al Nistrului, a Găgăuziei sau a destinului geopolitic al R. Moldova. Autoritătile comuniste n-au uitat că presedintele Vladimir Voronin a lansat niste initiative vis-a-vis de relatiile Chisinăului cu regiunea transnistreană, acestea fiind dezvăluite mai nou presedintelui Comisiei Europene JosÃ© Manuel Barroso. Când a revenit la Chisinău din vacanta de iarnă petrecută în Austria, îmi era frică, nu cumva să trântească Vladimir Voronin alte aberatii care să îmbolnăvească societatea si m-am bucurat că agenda de lucru a cuprins vizita la Bruxelles. Dar presedintele Moldovei, Vladimir Voronin, într-o conferintă de presă sustinută împreună cu presedintele Comisiei Europene (CE), JosÃ© Manuel Barroso nu s-a abtinut să nu scoată o altă "perlă" marxist-leninistă: \"Dacă se validează Mitropolia Basarabiei, noi o să punem problema în fata Adunării Parlamentare a Consiliului Europei\". Mesajul lui Voronin a fost sugestiv pentru Europa, care urmează să înteleagă că în Moldova trebuie să existe: un presedinte, un partid, o biserică. È˜i să-mi mai spună unii că preocupările comuniste pentru biserică s-au modificat?! Tot de la Bruxelles presedintele Voronin a amintit că a propus Tiraspolului un plan în sapte puncte, devenite între timp opt, plan menit a duce la solutionarea problemei transnistrene. Proiectul său trimis Tiraspolului a rămas neauzit si fără răspuns, deocamdată. Absent, fiind la odihnă, probabil, Voronin a fost informat despre un scenariu care mi se pare mai luat în seamă decât initiativele de reglementare a diferendului transnistrean ale presedentiei moldovenesti. Este vorba de scenariul profesorului V.Galinski care sustine că "Republica Moldova nu are altă optiune decât să accepte unirea cu România\".Unire care nu poate fi evitată deoarece \"ziua recunoasterii Republicii Moldovenesti Nistrene se apropie din ce în ce mai mult\". Respectivele afirmatii au stârnit un viu interes din partea mass-media internatională, iar lideri politici si experti ai subiectului transnistrean s-au pronuntat referitor la cele enuntate de politologul transnistrean, dar si asupra efectului Kosovo ca precedent pentru însusirea din partea entitătilor separatiste din fostul teritoriu sovietic a statutului de independentă. În context, deputatul Vitalia Pavlicenco merge pe mâna ucraineană si sustine că sub influenta lobby-ului diasporei ucrainene din SUA, UE s- ar putea accepta un protectorat ucrainean al Transnistriei. Ea nu acceptă varianta obtinerii si recunoasterii inedependentei Transnistriei, expusă de Galinski, dar aprobă unificarea R. Moldova cu România. Activizarea redutelor de experti si formatori de opinie suspectate a fi afiliati laboratoarelor de strategie si politică externă rusă în tematica transnistreană relevă faptul că intrăm într-o perioadă a dezordinii poltice, în care va avea loc o plarizare accentuată a societătii. Miza nu este atât Kosovo si reglementarea diferendului transnistrean, ci jocul elctoral. Echipele de planificatori politici cred că dosarul transnistrean poate fi utilizat în scopul obtinerii unor puncte în alegerile ulterioare. Nu întâmplător, politologul Victor Doras propune o formula de edificare a unui nou stat compus din R. Moldova si asa zisa republică moldovenească transnistreană, în variantă federală. Iar la masa de negociere i se rezervă loc si Autonomiei Teritorile Gagauz Yeri. M-am întrebat dacă autorul crede sincer în ratiunea acestui plan. De obicei, autoritătile moldovenesti îsi readuc aminte de chestiunea transnistreană când intră într-o criză de idei si de actiune. Când esuează în mesaj sau îsi revizuiesc tendintele politice si geopolitice. Vesnica întrebare: ce facem cu Transnistria. Chestiunea transnistreană este considerată a fi o busolă în politica moldovenească. Sunt edificate partide pe baza mesajului transnistrean, apar organizatii non-guvernamentale trecute în registru drept posesorii formulei de democratizare a regiunii de peste Nistru. Mă întreb, dacă, pe bună dreptate, este subiectul de care depinde în totalitate R. Moldova? Pentru R. Moldova, enclava transnistreană este o stavilă în calea emancipării democratice si a adoptării modelului unui stat ce-si asumă prioritar euintegrarea. Au fost lansate diverse initiative de sprijin, mai sunt asistate institutii civile si persoane, care activează pe directia transnistreană, dar fără succes. Ea rămâne guvernată încă de pe timpurile sovietice de regimul lui Smirnov. Abandonarea subiectului transnistrean din uzul politic prioritar până în 2009 ar fi cea mai reusită initiativă. Aceasta nu înseamnă conjugarea eforturilor din partea specialistilor în aplicarea unei diagnoze si solutii functionale de tratament. Proiectele si scenariile politice ipotetice de reglementare a dosarului transnistrean nu trebuie să acopere lipsa de viziune politică a R. Moldova în raport cu regiunea de peste Nistru. Tematica transnistreană a fost până de curând absentă pe piata dezbaterilor publice. Mă gândeam că s-a consumat apetitul ca subiect de prim interes. Dar si din abundenta proiectelor lansate si dezbătute de specialistii în materie de conflictologie. Proiectele nu s-au epuizat, ele derivă unul din altul, dar fiecare cu simbolul său. Chestiunea transnistreană brusc a revenit în actualitate. De obicei, autoritătile moldovenesti îsi ascund neputinta prin scoaterea în prime time a dosarului transnistrean. Nu cred că modelul kosovar va arăta a precedent. În cazul în care se va recunoaste independenta. Nu intrăm deocamdată în acelasi pachet de priorităti cu Balcanii de Vest, doar similitudinile ne zădără viitorul. Recunoasterea internatională a independentei Kosovo a reluat subiectul transnistrean, trecut pe plan secundar ca urmare a campaniei de discreditare a statului român si a valorilor nationale, lansată de autoritătile comuniste de la Chisinău. Subiectul Kosovo a fost exploatat mediatic la Moscova, ca un precedent, care ar demara campania de recunoastere a autoproclamatelor republici din spatiul post-sovietic. El a fost extrapolat în spatiile de conflict si pus să agite societătile vulnerabile la schimbările de formulă de pe harta politică internatională, societăti măcinate de sindromul impotentei politice. Nu pot să spun că s-a produs o transformare în comportamentul si raporturile dintre marile puteri, dar sigur competitia pentru securitate se păstrează. Aceasta se manifestă prin comunitătile de securitate pluralistă. Prin urmare, orice stat tinde să se integreze în una din comunitătile de securitate. Mentinerea ipotetică a statutului de neutralitate a R. Moldova, chiar dacă ar urma să fie garantată, reprezintă faptul că statul moldav a rămas în urmă cu tema de acasă. Pur si simplu, el nu gândeste si actionează conform logicii realiste. Rusii îsi construiesc o organizatie de securitate si apărare care să contrabalanseze Alianta Nord Atlantică. Europenii, sub umbrela NATO, îsi doresc ceva propriu. R. Moldova mai stă la o răscrucere de drumuri si nu stie încotro s-o apuce... Dar care este comuniunea de valori a R. Moldova, în calculul puterii?

Autor: Octavian Sergentu
Sursa: www.presa.md