Recent, ambasadorul rus în RM, Valeri Kuzmin, și-a publicat (pe ava.md) „tezele ciclului de lecții destinate studenților instituțiilor de învățământ superior din RM”, pentru luna februarie 2011, intitulate „Prioritățile politicii externe ruse la etapa actuală.

Această zeloasă activitate didactico-diplomatică este plasată, după cum scrie dl Kuzmin, în contextul a zece ani de la semnarea Tratatului de prietenie și bună vecinătate dintre Federația Rusă și Republica Moldova, și încurajată de faptul că necesitatea parteneriatului strategic între statele noastre este menționată în documentele programatice „ale tuturor principalelor partide din RM, inclusiv cele din opoziție”.

Remarca „inclusiv cele din opoziție” ni s-a părut cam ciudată, neglijentă, în contrast cu lăudabila dedicație serviciului său, manifestată de ambasador. Principalul partid de opoziție este PCRM. Să subliniezi că comuniștii pledează pentru parteneriatul strategic cu Rusia e cum ai spune, ca eroul lui Cehov, că omul nu poate trăi fără hrană, calul mănâncă ovăz, iar Volga se varsă în Marea Caspică. Să fie vorba despre o „lecție” mai veche a candidatului în științe istorice, scrisă acum doi ani? Sau despre o înclinație proprie „omului sovietic” de a substitui realitatea cu dorințele de moment?

Un altfel de ambasador

Ambasadorul Rusiei Valeri Kuzmin se deosebeşte vizibil de ceilalţi predecesori ai săi. Deşi nu cunoaşte limba română, ca unii dintre ei, el compensează cu vârf și îndesat acest handicap prin activism, prin convingerea fermă că luptă pentru o cauză justă. El este un ambasador de alt tip, care se zbuciumă, care nu se ascunde în spatele conveniențelor diplomatice, care nu se mulţumește doar cu rolul de observator discret al vieţii publice din RM. Necunoaşterea limbii statului în care activează nu îl împiedică să fie incisiv, harnic, perseverent, implicându-se în disputele publice privind viitorul și orientarea RM, îndrumându-i pe guvernanţii şi pe cetăţenii acestui stat pe calea cea bună. Ca un veritabil Don Quijote, dl Ambasador nu ezită să lupte cu morile de vânt ale europenizării sau ceea ce crede el că sunt iluzii prooccidentale în spațiul autohton.

Dl Kuzmin a început cu lecții de istorie pe care le-a ținut istoricilor noștri de la Asociația Istoricilor, recomandându-le să rescrie manualele de istorie după calapoadele sovietice, care îi sunt mai dragi. El afirma nu demult că manualele de istorie din școlile transnistrene sunt mai bune decât cele din școlile de pe malul drept al Nistrului. Era, de fapt, o laudă „subtilă” a manualelor de istorie alcătuite la Moscova, căci de ele se folosesc elevii transnistreni. Acum un an și ceva, cotidianul britanic „Times” scria că manuale de istorie din Rusia se axează pe acele evenimente cu care rușii se pot mândri, iar evenimentele mai puţin onorabile sunt amintite doar în câteva fraze sau omise în general. Faptul că dl ambasador vede paiul în ochii autorilor de manuale moldoveni, dar nu vede bârna din ochii autorilor de manuale ruși, este cât se poate de „patriotic”, chiar dacă îl pune într-o lumină cam ridicolă, de propagandist al societății „Znanie” de cândva. O fi supraviețuit aceasta în Rusia?

„Morile de vânt” ale europenizării

Mai recent, dl Kuzmin și-a asumat ingrata misiune de a-i „lumina” pe moldoveni în privința integrării europene, îndemnându-i să nu se lase prostiți de politicienii care le promit intrarea în UE, căci aceasta nu se va întâmpla niciodată. Această idee a străbătut ca un fir roșu și în discursul său în fața studenților de la ULIM. În schimb, dl Ambasador a încercat, cum era și firesc, să prezinte avantajele orientării estice, menționând că temerile precum că Moscova ar aplica arma economică în scopuri politice nu sunt justificate. Evident, el a evitat să explice sincronizarea proceselor politice de la Chișinău cu deteriorarea calității vinurilor moldovenești la Moscova, mai cu seamă după nesemnarea memorandumului Kozak, când a fost blocat în totalitate accesul vinurilor moldovenești (și georgiene) pe piața rusă, iar televiziunile ruse prezentau imagini cu buldozere pe grămezi de sticle de vin moldovenesc.

Despre securitate cu mitraliera în coaste

De-a dreptul bizar este reproșul lui Kuzmin la adresa autorităților RM că nu ar fi reacționat până acum la propunerea președintelui rus Dmitri Medvedev privind o nouă arhitectură a securității europene. Nu a spus Angela Merkel că inițiativa dlui Medvedev va putea fi examinată doar după retragerea trupelor ruse de pe teritoriul RM? Așteaptă Moscova ca Chișinăul să o dezmintă pe Merkel? Cuvintele dlui Kuzmin pot fi interpretate ca o bătaie de joc. El ne îndeamnă să vorbim despre securitate, ținându-ne mitraliera în coaste.

Deși Rusia nu și-a retras trupele de pe teritoriul RM, deși enormul depozit de armament și muniții de la Cobasna mai prezintă un pericol pentru viața noastră, dl Kuzmin nu obosește să repete mincinos că Rusia și-a respectat angajamentele de la Istanbul, reproșând autorităților RM că nu au ratificat tratatul adaptat FACE privind forțele armate convenționale în Europa. Or ratificarea de către țările NATO și alte țări europene a acestui tratat depinde tocmai de retragerea trupelor ruse din RM și Georgia.

Pentru „Rusia istorică”

Sigur, dl Kuzmin își face datoria așa cum o înțelege el. El este unul dintre ostașii mobilizați de Putin să lupte pentru restabilirea sferei de influență a Rusiei, pentru „russkii mir”, sau „Rusia istorică”, în care, cu binecuvântarea Patriarhului Rusiei, a fost inclusă și RM. Fiindcă nu poate concura cu Europa, Rusia pune în mișcare tradiționala sa armă a propagandei, cu gândul să-i descurajeze pe cetățenii din spațiul postsovietic în dorința lor de a se integra în UE.

Deși declară că nu se opune integrării europene a RM, Moscova, pe de altă parte, încearcă prin diverse mijloace, inclusiv șantaj economic, să ne instaleze guverne prorusești, și să ne convingă că suntem trași cu arcanul, împotriva voinței noastre în UE. Recent, ambasadorul Rusiei la București, Aleksandr Ciurilin, sugera și el că moldovenii sunt împinși cu forța spre UE, și cerea să li se ofere posibilitatea „de a se dezvolta după cum doresc”. Acest tupeu ce pare, la prima vedere, ieșit din comun este totuși unul obișnuit pentru politica externă rusă, și nu prevestește nimic bun, dacă ne amintim de câte ori Rusia „ne-a eliberat” împotriva voinței noastre. E tupeul cu care ni se spune că vorbim moldoveneşte, nu româneşte.

În rest, dacă facem abstracție de conținutul „lecțiilor” sale, dl Kuzmin pare inteligent, politicos, locvace – un ambasador ca toți ambasadorii…