Jurnaliştii români declaraţi persoane indezirabile nu au primit explicaţii clare, nu se ştie care sunt faptele ce li se impută şi nici legile în baza cărora au fost sancţionaţi. Nu li s-a spus dacă hotărârea a fost luată de o instanţă sau, poate, de un simplu funcţionar. Ştim doar că unor oameni le-a fost suspendat dreptul la liberă circulaţie, drept consfinţit de câteva tratate semnate de Ucraina. Nu ştim legea în baza căreia a fost suspendat acest drept, nu ştim cine a luat decizia. Faptele le putem bănui: jurnaliştii au scris ce au văzut în regiunea Odesa. Dar această faptă nu e o infracţiune, aceasta este meseria oricărui jurnalist: să călătorească, să vorbească cu oamenii şi să scrie, să relateze. Acest drept - de asemenea prevăzut în tratatele la care Ucraina este parte - se numeşte dreptul la exprimare liberă şi liberă circulaţie a ideilor. Dacă nu mă înşel, este prevăzut chiar în Constituţia Ucrainei.

În sfârşit, jurnaliştii români au fost pedepsiţi pentru că şi-au exercitat meseria. Dar să vedem şi alte fapte. În iulie 2010, a fost dărâmată statuia lui Lenin din oraşul Reni (locuit majoritar de români). Imediat s-a găsit un deputat ucrainean de la Kiev, care să ceară pedepsirea „naţionaliştilor moldo-români”. Poliţia ucraineană a tot anchetat vreun an de zile, dar nu a găsit vinovaţii. Prin Reni se zvoneşte că fapta ar fi fost comisă de nişte ruşi, după o petrecere bine stropită cu băutură. Avem de-a face cu o infracţiune clară, dar poliţia ucraineană nu a fost în stare să găsească vinovaţii. Este mult mai comod să fie aruncată vina asupra „naţionaliştilor moldo-români”.

Dar să ne întoarcem la Hagi Curda. Preoţii care au slujit la biserica din acest sat au fost bătuţi în repetate rânduri. Au depus plângeri la poliţie. Deşi aveau de-a face cu infracţiuni clare, autorităţile ucrainene nu s-au grăbit cu ancheta - aceasta a rămas nerezolvată de ani buni… Biserica din Hagi Curda a fost profanată în repetate rânduri. Nici în aceste cazuri nu au fost găsiţi vinovaţii, ce să mai vorbim de pedepsirea lor! Până la urmă, cu suportul unor români inimoşi, cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, cu voinţa şi curajul românilor din Hagi Curda, a fost încheiată construcţia bisericii. Restul evenimentelor au prea puţină importanţă pe termen lung.

Şi totuşi, şi totuşi… dosarul „jurnalişti români indezirabili în Ucraina” trebuie să ajungă la Bruxelles. Trebuie ca Uniunea Europeană să afle că în Ucraina jurnaliştii care scriu sunt pedepsiţi rapid, iar infractorii care bat preoţi şi profanează biserici sunt lăsaţi să umble în libertate…