Intru pe acest site. Mă aştept să găsesc acolo informaţii despre Moldova şi moldoveni. Sunt moldovean, iubesc Moldova, şi mă aştept să găsesc acolo, pe site, ceea ce mi-au spus părinţii şi bunicii despre noi, moldovenii, şi mai ales despre conducătorii noştri – că Ştefan cel Mare ne-a apărat de turci, de tătari, că el era văr cu Vlad Ţepeş, care l-a ajutat să ajungă la domnie, că la rândul său, Ştefan al Moldovei l-a ajutat mai târziu pe Vlad al Ţării Româneşti. Că nu se puteau înţelege între ei, rude fiind, altfel decât vorbind aceeaşi limbă. Că existenţa a două state medievale separate: Moldova şi Ţara Românească, nu constituia un criteriu de diferenţiere pentru călătorii străini, care nici nu simţeau când treceau dintr-o ţară în alta – aceeaşi limbă, acelaşi port, aceleaşi străvechi obiceiuri, moştenite de la strămoşii noştri daci şi romani. Că această realitate a şi făcut posibilă, mai târziu crearea statului moldovenilor, muntenilor, transilvănenilor – România.

Sunt întâmpinat, de cum intru la secţiunea „intro”, de o excepţională doină moldovenească, muntenească şi ardelenească – una pe care noi cu toţii, indiferent unde ne-am afla în această lume – la Chişinău, Bucureşti, Roma sau New-York, o recunoaştem de cum o auzim şi înţelegem că e a noastră, a tuturor.

Dar apoi ochii mei dau de câteva fraze interesante. „Acest nume (moldoveni, n.a) este strîns legat de pămîntul nostru, pe care-l iubim, datorită acestui nume suntem printre cele 200 de naţiuni, care-şi au propria statalitate.”

Cu prima parte a propoziţiei sunt de acord, pe a doua n-o înţeleg.
Cum să fie moldovenii o naţiune aparte de ceilalţi români?

Domnitorul moldovean Vasile Lupu, când a admis publicarea „Cazaniei”, la Iaşi, în capitala Moldovei, a acceptat şi denumirea oficială a acesteia: „Carte românească de învăţătură”. În limba noastră veche, „carte românească” putea avea sensul pe care-l dăm noi astăzi acestui cuvânt, dar putea semnifica şi faptul că ştii să scrii şi să citeşti – expresia veche „Ştii carte?” este grăitoare în acest sens.

Deci, „Cazania” avea un rost al ei – să-i înveţe pe moldoveni să citească şi să scrie în limba lor. Limba românească, după cum spune şi titlul. Iar limba a constituit în secolul XIX baza unităţii naţionale pentru un întreg popor – poporul român.

Eu am impresia, totuşi, că autorii site-ului încă nu şi-au clarificat nici pentru ei anumite aspecte ale lucrurilor pe care pretind că le transmit cetăţenilor într-o „campanie de informare”.

Am această impresie pentru că imediat după fraza pe care am menţionat-o mai sus, vine următoarea: „Moldovenii au contribuit şi continuă să contribuie hotărâtor la cultura poporului român.”

Sunt de acord în totalitate cu această afirmaţie. Dar apoi îmi amintesc că ei afirmă, mai sus, că moldovenii ar fi o naţiune separată. Dar un popor nu poate contribui hotărâtor la cultura altui popor, altei naţiuni. Deci, concluzia logică este că moldovenii constituie o singură naţiune, un singur popor cu ceilalţi români, indiferent de zona geografică din care provin aceştia.

Site-ul conţine aşa-zise „dovezi” că moldovenii şi românii nu ar fi acelaşi popor, însă consider că analiza afirmaţiilor de mai sus a făcut cititorului acestor rânduri o impresie asupra gradului de adevăr al acestora. Nici nu trebuie să plecaţi mai departe de pagina introductivă a site-ului ca să vă faceţi o impresie.

În opinia mea, acest site are o problemă cu sine însuşi. Face afirmaţii care se bat cap în cap. Acest site nu va reuşi niciodată să „demonstreze” că moldovenii nu sunt o parte a poporului român, pentru că asemenea dovezi nu există. Moldovenii sunt români.

Autorilor site-ului le-aş răspunde cu următoarea expresie, foarte cunoscută şi dragă moldovenilor: „Trăiască, trăiască, trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”