Zarurile au fost aruncate, principalele partide, cu excepția PLDM, și-au anunțat candidații la funcția de primar al Chișinăului. La această etapă, se poate considera că lupta decisivă se va da între Dorin Chirtoacă și Igor Dodon din partea PCRM. De aceea, ar fi bine ca reprezentanții AIE să încheie un pact de neagresiune și să-și elaboreze campania electorală, nu pe critica sau „distrugerea” lui Chirtoacă, pe proiecte mai atractive decât ale actualului primar.

Nu se știe deocamdată ce strategie va adopta PLDM. Dar putem spune cu mare probabilitate că, cu excepția lui Filat, niciun peledemist nu-l poate bate pe actualul candidat al PL. De aceea, strategii PLDM trebuie să fie foarte prudenți ca să nu comită o eroare fatală. Ca niște buni jucători de șah, ei trebuie să țină cont nu numai de numărul pieselor, ci și de poziție. Chiar dacă la ultimele alegeri PLDM a acumulat peste 28 la sută din voturile chișinăuenilor (în creștere), iar PL – doar 16% (în scădere), asta nu garantează victoria asupra lui Chirtoacă, oricât de sofisticată și costisitoare ar fi campania electorală a candidatului PLDM. Să ne amintim că, în pofida unui sprijin de peste 40 la sută pentru PCRM, niciun candidat comunist nu a reușit să câștige până acum primăria.

Chișinăuenii l-au preferat pe Urechean candidatului comunist Zgardan, deși majoritatea mandatelor din Consiliul Municipal l-au obținut comuniștii. În alegerile din 2007, comuniștii au obținut din nou cele mai multe voturi în Consiliul Municipal, dar nu și postul de primar. În mod similar, Chirtoacă ar putea fi preferat candidatului PLDM, chiar dacă numărul de consilieri municipali din partea acestui partid va fi cu siguranță mai mare decât din partea PL. Asta pentru că chișinăuenii preferă să judece cu capul lor, să discearnă între diferite opțiuni. Șansele candidatului PLDM sunt pereclitate și de faptul că linia doctrinară dintre PLDM și PL este ușor de trecut în ambele sensuri.

Premierul Filat se poate face de râs dacă va merge pe urmele lui Voronin, crezând că, printr-un transfer de imagine, poate asigura victoria unei „mănuși”. Orgoliosul Voronin nu a reușit lucrul acesta nici în 2003, nici în 2005, nici în 2007. Nu are cum reuși nici Filat. Dacă va bate orbește în actualul primar, liderul PLDM își va tăia craca de sub picioare. Înfrângerea candidatului PLDM va fi considerată drept înfrângere a lui Filat, după cum înfrângerea lui Iordan, în 2007, a suportat-o Voronin.

Situația se poate schimba numai dacă Dodon nu intră în turul doi, ceea ce nu pare cu totul imposibil. Nu este încă suficient de bine-cunoscut potențialul candidatului PCRM. Se știe însă că este certat cu etica și elementarul bun-simț. Presa a scris despre rolul său dubios în privatizarea Hotelului Național, dând preferință unei firme obscure, fondate ad-hoc, cu capital minim. Fiind ministru al Economiei, dl Dodon a băgat mâna în buzunarul Institutului de Economie, acceptând plăți nemeritate. Dl Dodon ne-a mințit în mod laș, în 2008-2009, declarând, în scopuri electorale, că economia RM nu este afectată de criza financiară mondială. Din cauza lui, măsurile anticriză au fost luate cu multă întârziere și îi costă pe moldoveni mult mai mult decât i-ar fi costat dacă erau luate la timp. Prin minciună, s-a lansat dl Dodon și în actuala campanie de alegeri, afișând panouri electorale fără să arăte că acestea i-ar aparține. Nu pentru toți, dar cel puțin pentru o parte a electoratului, principiile morale nu sunt vorbe goale.

Strategii PLDM au suficient câmp de acțiune în acest sens. Dar nu numai. Luptându-se pentru postul de primar, partidele nu trebuie să scape din vedere nici Consiliul Municipal. Va reuși PLDM să detroneze PCRM și să obțină cele mai multe mandate? Dacă da, atunci se va putea considera câștigător în alegerile municipale, chiar dacă nu va obține postul de primar.