Nimic mai umilitor decât să urmăreşti neputincios, fără nicio şansă de a îndrepta lucrurile, cum pe teritoriul ţării tale îşi face de cap în voie o putere străină. Moscova i-a arătat Chişinăulu o dată în plus cine este, de fapt, adevăratul stăpân al Transnistriei.

Ce urmăreşte Moscova?

Calvarul lui Ernest Vardanian, condamnat la 15 ani de închisoare, e doar un episod din istoria ocupaţiei ruseşti a regiunii răsăritene a Republicii Moldova. Totuşi povestea sa este ieşită din comun. Ce vrea să spună oare KGB-ul de la Tiraspol prin acest gest demn de procurorul Vîşinski?

Ilie Ilaşcu are dreptate, desigur, când declară că elementele separatiste din stânga Nistrului nu sunt lăsate de capul lor. Patronul lor este Federaţia Rusă. Nu încape discuţie că arestarea şi condamnarea lui Ernest Vardanian e o provocare în spatele căreia se ascund interesele fostei metropole. Dar ce urmăreşte aceasta şi cine anume trage sforile în culise?

Dacă ne-am limita doar la explicaţia lui Ilaşcu potrivit căreia ruşii îşi propun discreditarea actualei guvernări de la Chişinău, am risca să nu nuanţăm suficient. Nu cred că incapacitatea Chişinăului de a-l ajuta pe un cetăţean al Republicii Moldova încăput pe mâna separatiştilor poate să mai surprindă opinia publică.

Diversiune cu bătaie lungă

Părerea mea e că miza condamnării lui Vardanian este mult mai mare. Ziaristul de la agenţia „Novîi reghion" fusese arestat la 7 aprilie 2010. Toţi au remarcat faptul că lucrul acesta s-a întâmplat în ziua când s-a împlinit un an de la protestele anticomuniste din Chişinău. Copleşită de această coincidenţă, presei i-a scăpat un alt amănunt, mult mai relevant.

Vorba e că primăvara trecută începuse să se întrezărească o turnură spectaculoasă în relaţiile dintre Berlin şi Moscova. Profesorul George Friedman, preşedintele Stratfor, scria în acele zile că recesiunea abătută asupra Europei întăreşte Germania în convingerea sa mai veche de a se orienta spre o alianţă globală cu Rusia. Se zvonea despre o posibilă ridicare a vizelor pentru călătoriile ruşilor în UE.

Ca să testeze adevăratele intenţii ale Kremlinului, care are nevoie de banii şi tehnologiile occidentale pentru modernizarea ţării, în cadrul primelor conciliabule între cele două părţi, nemţii îi îndemnau pe ruşi să cedeze Transnistria în schimbul asistenţei europene. Ulterior, cancelarul Merkel a făcut publică această propunere în timpul unei întrevederi cu preşedintele Dmitri Medvedev.

Toată această foială în jurul chestiunii transnistrene i-a pus pe jar atât pe separatiştii de la Tiraspol, cât şi pe „eurasianiştii" de la Moscova. Aceştia din urmă deţin funcţii importante în Kremlin, pariază pe Putin şi nu acceptă cedarea Transnistriei sub nicio formă şi sub niciun pretext. Anume ei s-au mobilizat exemplar primăvara trecută pentru a da peste cap o eventuală tranzacţie Medvedev-Merkel.

Astfel, arestarea lui Vardanian s-a dovedit a fi o bombă cu efect întârziat. Fitilul ei a fost aprins şi încărcătura explozivă urma să fie detonată în momentul potrivit pentru a arunca în aer eventualele înţelegeri între Merkel şi Medvedev pe tema Transnitriei.

Luptă locală într-un război mare

De alltfel, articolul „Moldova pe care noi am pierdut-o", inserat recent în ziarul „Moskovski Komsomoleţ", se constituie într-un atac necruţător al „eurasianiştilor" contra elementelor pretins „proatlantiste" din jurul lui Dmitri Medvedev. Acestea sunt acuzate de „trădarea" Transnistriei, de tentaţia de a se descotorosi de ea pentru a-şi spăla astfel păcatele legate de ocuparea Abhaziei şi Osetiei de Sud.

De unde şi concluzia că dosarul Vardanian este asul din mâneca influentelor grupări naţionaliste de la Kremlin care vor, cu ajutorul lui, să tensioneze situaţia de la Nistru de aşa manieră încât nici să nu se mai pună problema reîntregirii teritoriale a Republicii Moldova. Nu-i exclus ca lucrurile să nu se oprească aici şi scandalul să ia turaţii. Riscăm să asistăm la escaladarea polemicii moldo-ruse pe diverse planuri.

Oricum, toată tevatura din jurul lui Vardanian pare să fie o luptă cu caracter local dintr-un război geopolitic mare. Este, dacă vreţi, răspunsul radicalilor de la Moscova pentru Angela Merkel. „Eurasianiştii" spun, de fapt, acum „nici un pas înapoi!".