Cine a crezut că la şedinţa plenară de joi a legislativului se vor limpezi unele lucruri şi după mai multă vreme de incertitudine societatea în general şi fiecare dintre noi, în particular, va putea face unele concluzii s-a greşit. În primul rând, nu sunt politicienii moldoveni atât de curajoşi şi atât de abili ca să „taie poala", oricât de dureroasă ar fi procedura, iar în al doilea rând, nimeni încă nu a anulat maxima cu privire la „apa tulbure în care se prinde cel mai bine peştele". Adică, îmbârzoiala etalată de unii la începutul săptămânii a putut fi un simplu foc de paie, o joacă de muşchi fără nici un suport cu adevărat real. Nu de alta, dar după declaraţiile dure ale premierului, aşteptările deloc optimiste despre care a vorbit spicherul şi bătaia de cuie promisă de liderul liberal îndată s-au auzit şi voci care au ţinut să tempereze spiritul revoluţionar al liderilor Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE). Preşedintele PCRM, care se ţine de marea politică ca scaiul de pantaloni a declarat, bunăoară, în cadrul unei emisiuni televizate, că formaţiunea care o conduce nici nu se gândeşte să facă coaliţie (cuvânt care stârneşte repulsie lui Voronin) cu contrabandiştii de ţigări şi arme, iar la întrebarea directă dacă la şedinţa de joi a parlamentului fracţiunea PCRM va vota pentru demiterea procurorului general a răspuns evaziv, chipurile, ar fi bine ca acesta să vină cu un raport în faţa deputaţilor, după care trebuie de văzut ce şi cum, că n-o să dăm afară omul aşa, pur şi simplu. Aceasta înseamnă că tandemul PCRM-PLDM, despre care s-a vorbit atât de mult ultima vreme (iar unii chiar s-au grăbit să-l considere deja o realitate), nu este posibil din oricare parte ai privi. La fel, probabil, vor sta lucrurile şi cu presupusele remanieri în Guvern – totul poate rămâne la nivelul bunelor (sau, poate, relelor?) intenţii, or cu adevărat unii miniştri nu-şi mai ascund „rezervele" faţă de Vlad Filat şi clatină zdravăn barca cabinetului. Şi când vezi că unii miniştri nu-i dau ascultare şefului nu mai este de mirare ca şi procurorul general, care nu este în subordonarea directă premierului, nu scapă momentul să-şi arate inviolabilitatea. Altfel, în acest război al declaraţiilor năucitoare şi a învinuirilor pe bandă rulantă, lucrurile au ajuns atât de departe încât fiecare dintre noi este nevoit să mediteze foarte bine înainte de a lua partea cuiva sau de a critica pe cineva din componenţii AIE.

În această ordine de idei n-ar fi rău să lăsăm la o parte emoţiile şi să facem o „revizie" a cuvintelor şi faptelor etalate de cele trei formaţiuni în ultimul timp: pe de-o parte avem PLDM care, indiferent de simpatiile şi antipatiile noastre, doreşte să rămână vertical (în măsura în care acesta înţelege ce înseamnă decenţa în politică) şi nu este dispus să facă compromisuri în numele unor „scopuri nobile" (să nu ignorăm, de exemplu, faptul că liderul acestei formaţiuni a declarat, în repetate rânduri, că lozinca „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti" nu poate fi substituită cu alta „Moldova cu bandiţi, Moldova cu mafioţi"), chiar dacă aceste intenţii nu par întotdeauna sincere, iar pe de altă parte avem o coaliţie în coaliţie, un fel de încrucişare mai mult decât stranie dintr-un partid vădit românofil şi altul la fel de vădit rusofil, fiindcă nu trebuie să fii mare cunoscător al fenomenului politic ca să înţelegi că PL şi PD nu-i „înghit" pe cei de la PLDM. Pe de altă parte, după emisiunea televizată de care vorbeam mai sus, perspectivele PLDM în general şi a liderului lui, în particular, nu par deloc roze – nu este exclus faptul ca trei din formaţiunile parlamentare să se înregimenteze împotriva PLDM şi din intenţiile de limpezire a apelor ale premierului Vlad Filat să se aleagă praf şi pulbere. În primul rând, nu cred că Vladimir Voronin, deprins să fie vioara întâi şi să taie şi să spânzure de unul singur, priveşte cu ochi buni rezultatele ultimelor sondaje, care-l dau pe actualul premier drept lider incontestabil şi, în al doilea rând, prea mare este prăpastia între colegii de alianţă ca să credem că este posibilă o revenire totală la normalitate. Adică, într-o perioadă scurtă, Vlad Filat ar putea parcurge calea de la politicianul care, în opinia unora, îşi doreşte toată puterea în stat până la politicianul care poate trece sau poate fi trecut în „opoziţie constructivă".

Aşadar, şi săptămâna aceasta nu ne-a adus liniştea şi pacea la care râvnim de atâta vreme. Toamna politică furtunoasă, care ne-a fost promisă de politicieni în timpul vacanţei de vară, încă nu şi-a luat turaţiile necesare, iar aceasta înseamnă că apele vor fi tulburate în continuare, spre bucuria peştilor de toate speciile. De aici şi concluzia: opoziţia va continua să bage strâmbe în rândurile guvernării, iar alianţa parcă va fi, parcă nu va fi...