Dorin Chirtoacă, primarul în exerciţiu al capitalei de peste Prut, spune că un efort comun al Alianţei pentru Integrare Europeană ar scoate definitiv din joc partidul lui Voronin, PCRM.

Basarabenii au, la 5 iunie, o nouă şansă de a pune capăt crizei politice care domină, de peste doi ani, mica lor republică. O victorie detaşată a forţelor proeuropene la alegerile locale i-ar putea convinge pe comuniştii lui Vladimir Voronin (sau măcar pe o parte dintre ei) să nu mai boicoteze în Parlament alegerea şefului statului. Asta pentru că o nouă rundă de alegeri parlamentare anticipate le-ar putea aduce un număr mai mic de mandate decât au în prezent. Despre toate acestea, dar şi despre atmosfera din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană, cea care guvernează Republica Moldova din anul 2009, am vorbit cu Dorin Chirtoacă, lider al Partidului Liberal şi primar al Chişinăului, aflat în campanie electorală. Dorin Chirtoacă (32 de ani) face parte, în mod cert, din noua garnitură de lideri cu profil european, apărută pe scena politică de peste Prut. El are acum şansa de a obţine al doilea mandat de edil-şef al Municipiului Chişinău şi de a cimenta, prin victoria sa, alianţa celor trei partide aflate la guvernare - PL, PLD şi PD.

CARTE DE VIZITĂ

- Dorin Chirtoacă s-a născut la 9 august 1978, la Chişinău.

- A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, fiind licenţiat în Drept European (2001).

- A lucrat pentru TVR 1 şi pentru Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova.

- Este prim-vicepreşedinte al Partidului Liberal din Republica Moldova, membru al Alianţei pentru Integrare Europeană.

- Este primar al Chişinăului din iunie 2007 şi candidează pentru al doilea mandat.

„Nu este cazul să ne batem între noi"

„Adevărul": Care este miza reală a alegerilor locale din Republica Moldova?

Dorin Chirtoacă: În Republica Moldova, la nivel central, iată că, de doi ani de zile, avem dificultăţi în alegerea preşedintelui. Administraţia locală este, deocamdată, singura administraţie care poate activa de la început până la sfârşit fără blocaje de tipul acesta. Mai departe, există şi o miză politică: înfrângerea Partidului Comuniştilor în aceste alegeri ar însemna să ne luăm adio de la tot ceea ce înseamnă ideologie comunistă, comunism în Republica Moldova. Definitiv.

Cât ar conta victoria lui Dorin Chirtoacă în aceste alegeri pentru integritatea Alianţei pentru Integrare Europeană?

Acum e „la modă" să se vorbească despre consolidarea Alianţei pentru Integrare Europeană, în contextul alegerilor locale. Eu cred că ar fi trebuit să aibă loc această consolidare permanent, din momentul formării acesteia şi nu numai înainte de alegeri. Eu şi Partidul Liberal am promovat tot timpul unitatea Alianţei pentru Integrare Europeană. Mai mult decât atât, în noiembrie anul trecut, atunci când au avut loc alegeri pentru Parlamentul Republicii Moldova, chiar am făcut campanie electorală pentru patru formaţiuni odată: pentru Partidul Liberal, din care fac parte, pentru Partidul Liberal Democrat, pentru Partidul Democrat şi pentru Alianţa Moldova Noastră. Din acest punct de vedere, atât înainte de alegerile parlamentare, cât şi după alegerile parlamentare au avut loc - şi au loc, din păcate - tensiuni în cadrul Alianţei. Evident că asta nu poate să ducă decât la apatia electoratului, fapt ce ne îngrijorează.

De ce Alianţa pentru Integrare Europeană nu şi-a desemnat un candidat comun la Primăria Municipiului Chişinău?

Pentru că nu s-a dorit acest lucru.

Partidul Democrat are deja un obicei din a face opinie separată, atunci când vin alegerile? Mă gândesc la referendumul din toamnă...

De data asta, tocmai Partidul Democrat a fost acela care, prin persoana lui Marian Lupu, a propus ca Alianţa să aibă un singur candidat la Primăria Municipiului Chişinău. Această propunere a fost făcută încă din luna ianuarie. Din păcate, opinia sa nu a fost susţinută şi fiecare partid a venit cu candidatul propriu.

Dorin Chirtoacă

Totuşi, Partidul Liberal Democrat vă susţine...

Din data de 6 mai, da. Până la data de 6 mai, abordările au fost cu totul altele şi, de fapt, dânşii au fost aceia care nu au dorit de la bun început să fie un singur candidat din partea alianţei. Au spus că vin cu un candidat propriu, că preiau puterea în Chişinău şi aşa mai departe. Apoi şi-au revizuit atitudinea, dând curs propunerii făcute încă din luna ianuarie de către Partidul Democrat. Însă, situaţia creată diferă de aceea pe care o puteam avea de la bun început, din ianuarie, dacă mergeam cu un singur candidat. Şi în prezent continuă competiţia separată la Consiliul Municipal, unde fiecare partid merge cu listă proprie, cu candidaţi proprii. Aici, competiţia este din ce în ce mai acerbă.

Principalul dumneavoastră contracandidat este din Partidul Comuniştilor?

Lucrul acesta era evident de la bun început. Şi asta o spuneam tuturor colegilor, că nu este cazul să ne batem între noi, că nu este cazul să avem o luptă fratricidă. Din păcate, lucrul acesta n-a fost înţeles de la bun început şi abia după câteva confruntări directe, în care s-au văzut nişte lucruri, sper că s-a înţeles. Acum suntem la etapa în care lămurim situaţia cu oponenţii principali. Totuşi, Partidul Comuniştilor a obţinut un scor de 40 de procente la Chişinău, în noiembrie 2010.

Au avut loc şi au loc, din păcate, tensiuni în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană.

„Orientare retrogradă a fost mereu de 40-50%"

Chişinăul s-a evidenţiat mai mereu la alegeri ca un bastion anticomunist. Cum stau lucrurile acum?

Raportul de forţe în Chişinău a fost constant pe parcursul ultimilor 20 de ani - 60 la 40, în favoarea democraţiei. Întotdeauna, comuniştii au luat aproximativ 40% în Chişinău.

Cum se explică electoral acest procent ridicat pe care-l obţin comuniştii, la Chişinău, cu o oarecare constanţă?

Constanţa aceasta noi o avem, de fapt, la nivelul întregii republici. Orientare retrogradă din Republica Moldova a fost de 40-50% la alegerile locale sau parlamentare, pe tot parcursul timpului. S-au schimbat numai denumirile forţelor politice. Şi în Chişinău, aceeaşi situaţie o avem de 20 de ani - 60 la 40%. E o problemă de mentalitate, care se rezolvă pas cu pas, dacă oamenii mai văd şi mai înţeleg şi altceva decât propaganda de care au avut parte timp de 70 de ani. De aceea am şi insistat asupra faptului că ar trebui să acţionăm cu toţii, PL, PD şi PLD, ca un singur partid, să ne consolidăm, să ajungem la o susţinere în societate de până la 70 de procente. Astfel, comuniştii ar fi ajuns marginalizaţi sau chiar în afara Parlamentului. Atunci am fi văzut încă o dată cine e de dreapta, cine e de stânga şi aşa mai departe. Din nefericire, în cadrul Alianţei s-a dorit ca unii pe fondul altora să obţină rezultate destul de mari, ceea ce a dus şi la blocaje, şi la neînţelegeri, şi la tensiuni. Să vedem dacă cel puţin acum a fost înţeleasă corect situaţia.

Am insistat asupra faptului că ar trebui să acţionăm cu toţii, PL, PD şi PLD, ca un singur partid, să ajungem la o susţinere în societate de până la 70 de procente.

„Cu bani puţini am rezolvat multe probleme"

Ce anume n-aţi reuşit să realizaţi ca primar şi aţi putea realiza în următorul mandat?

Ceea ce este propus pentru următorul mandat sunt proiectele noastre fireşti, ca urmare a rezultatelor din primi patru ani de activitate. În primii patru ani am stabilizat situaţia economico-financiară, au fost achitate datoriile. Vreme de două decenii am mers numai în pierdere. Dar, în continuare, bugetul este foarte mic: 40 de milioane de euro pentru un milion de locuitori. Avem un buget similiar cu al unor oraşe mici din regiune... Totuşi, cu bani puţini, am rezolvat problema staţiei de epurare, am reconstruit şi amenajat Lacul Valea Morilor, distrus de guvernarea comunistă, am cumpărat troleibuze noi, la standarde europene, am rezolvat problema locurilor de joacă pentru copii şi multe altele. Pentru următorii patru ani sunt pregătite proiecte şi mai ambiţioase. Vrem să creăm până la 20.000 de locuri de muncă prin modernizarea întregii infrastructuri - este vorba de 100 de apeducte de canalizare, de modernizarea drumurilor şi de continuarea şi finalizarea înnoirii transportului public. Nu în ultimul rând, avem în vedere extinderea fondului locativ şi continuarea dotării şcolilor şi spitalelor.

De unde atrageţi fonduri?

Răspunsul este simplu. Bugetul Municipiului Chişinău a fost micşorat artificial în anul 2008 cu circa 30%. Este vorba despre aproximativ 30 de milioane de euro. Cu acest buget, noi a trebuit să facem faţă tuturor lucrărilor, iar anul acesta avem un buget mai mic decât cel de acum patru ani. Şi, totuşi, am reuşit. Faptul că am reuşit să achităm datoriile cu un buget mai mic, dar cu preţuri mai mari, şi să mai pornim şi multe alte proiecte arată că avem premise de dezvoltare.

Care este acel proiect major de care doriţi să se lege mandatele dumneavoastră? Cel mai important proiect pe care-l aveţi legat de oraşul Chişinău...

Sunt mai multe proiecte majore pe care trebuie să le reuşim în următorii patru ani. Este vorba despre finalizarea construcţiei unui bulevard, despre construcţia a două cartiere, despre reconstrucţia principalei artere a oraşului, despre concesionarea locurilor de parcare etc.

Parcă aţi vorbi despre Bucureşti. Şi noi avem probleme asemănătoare aici...

Bucureştiul şi Chişinăul sunt două oraşe care au peste un milion de locuitori.

Ce aţi face dacă aţi fi astăzi în locul lui Sorin Oprescu?

Nu cred că ar trebui să punem problema în asemenea mod... Totuşi, se impune dezvoltarea strategică a Municipiului Bucureşti, în primul rând fluidizarea traficului şi modernizarea infrastructurii. Rămâne ca presiune foarte mare problema traficului şi a modului în care a fost distrus Bucureştiul în perioada comunistă. Aici e nevoie de soluţii pentru următorii 10, 20, 30 de ani, astfel încât, cel puţin atunci lucrurile să stea altfel.

Pentru că tot a venit vorba despre primarul Capitalei, Sorin Oprescu, aş vrea să vă întreb dacă, în perioada aceasta, v-a telefonat sau şi-a exprimat disponibilitatea de a vă susţine...

Vreau să-i transmit salutări domnului primar Oprescu. Ne-am văzut acum câteva săptămâni la un forum din Bucureşti, forumul cu privire la infrastructura inteligentă, şi acolo am făcut un schimb de opinii cu privire la situaţia actuală din Chişinău şi respectiv din Bucureşti. Am văzut că dânsul este acum în luptă directă cu tot ceea ce înseamnă artere noi pentru a asigura o circulaţie mai bună, mai uşoară, prin Bucureşti şi sunt de acord cu punctul său de vedere. Într-adevăr, asta trebuie făcut. Chiar dacă asta presupune anumite demolări, un anumit disconfort, anumite dislocări, dar asta e realitatea şi aşa trebuie procedat dacă vrem să ne gândim la viitorul unui oraş european. Desigur, totul trebuie făcut conservându-se patrimonului istoric, patrimoniul cultural.

Rămâne ca presiune foarte mare problema traficului şi a modului în care a fost distrus Bucureştiul în perioada comunistă.

„Timp de 40 de ani a mirosit urât în casele tuturor"

Cum vă gândiţi să atrageţi votanţi din zona comuniştilor?

Prin rezultatele obţinute în cei patru ani de activitate. Pentru că rezultatele obţinute se referă la probleme care au vechime foarte mare. De exemplu, s-a rezolvat problema staţiei de epurare, din cauza căreia a mirosit urât în oraş timp de 40 de ani. Şi a mirosit urât, în mod egal, şi în casa unui susţinător al Alianţei pentru Integrare Europeană, şi în casa unui susţinător al Partidului Comuniştilor. Dar comuniştii nu au rezolvat această problemă timp de 40 de ani. Cum n-au rezolvat nici situaţia din suburbii, unde nu s-au făcut investiţii de zece ani.

Credeţi că votanţii care sunt orientaţi către zona comuniştilor sau vorbitorii de limbă rusă vă vor alege pentru că aţi făcut astfel de lucruri?

Evident. Proiectele finalizate sunt cunoscute. Alt exemplu: transportul public. Am procurat o serie de troleibuze noi. Niciodată nu s-au cumpărat troleibuze şi niciodată n-am avut troleibuze care să respecte standardele europene, care să aibă acces pentru persoanele cu handicap fizic şi, în acelaşi timp, să fie confortabile şi să corespundă unor standarde contemporane cu privire la transportul public. Asta iarăşi nu au făcut-o comuniştii. Deci sunt o serie de lucruri care vorbesc de la sine. Dar, sigur, sunt şi aceia care, indiferent ce ai face, vor continua să susţină, probabil până la sfârşitul vieţii, ideologia respectivă.

Ce capitală europeană reprezintă un model de organizare pentru dumneavoastră?

Capitalele europene sunt, în cea mai mare parte, complicate pentru că sunt foarte mari. Şi Berlinul, şi Parisul, şi Londra, şi Budapesta, şi Viena sunt oraşe foarte mari, sunt metropole cu milioane de locuitori. Chişinăul este mai aproape de oraşele medii din Europa. Mi-a plăcut foarte mult modul cum este organizată, de exemplu, Barcelona. Un oraş foarte bine pus la punct şi ca infrastructură, şi ca transport public. Îmi plac foarte mult cum sunt organizate oraşele din Germania, unde sunt puse la punct aspectele legate de trafic, de parcări, de transport.

Rezultatele obţinute de mine se referă la probleme care au vechime foarte mare. De exemplu, s-a rezolvat problema staţiei de epurare, din cauza căreia a mirosit urât în oraş timp de 40 de ani.

„Oamenii sunt dezamăgiţi într-o oarecare măsură"

Mai este oare, astăzi, în Chişinău, acelaşi entuziasm al schimbării care era dominant în aprilie 2009 sau sentimentul s-a diluat?

Nu mai este acelaşi entuziasm pentru că oamenii sunt dezamăgiţi într-o oarecare măsură, având în vedere conflictele şi lipsa de colegialitate din Alianţa pentru Integrare Europeană. În acelaşi timp, susţinătorii celor trei formaţiuni înţeleg că o altă soluţie nu există în prezent. Nu există o altă posibilitate de a forma o majoritate în Parlament. Ne-ar fi fost mai uşor şi nouă dacă nu am fi avut acele lucruri. Potrivit expresiei populare cu „mintea moldoveanului cea de pe urmă", sper că vor înţelege şi politicienii că nu este cazul în prezent să-şi pună piedică unii altora, ci, dimpotrivă, că ar trebui să colaboreze.

La împlinirea a 18 ani de la proclamarea independenţei R. Moldova

Expresia se referă la „mintea românului cea de pe urmă" şi e perfect valabilă şi la Bucureşti, şi la Chişinău. Doriţi să vă implicaţi mai mult, pe viitor, la nivelul Alianţei pentru Integrare Europeană?

Am fost, rămân şi voi fi implicat, pentru că, pe lângă funcţia de primar general, sunt şi prim-vicepreşedinte al Partidului Liberal. Partidul Liberal este la guvernare alături de celelalte două partide ale Alianţei şi nu o dată mi-am impus public punctul de vedere cu privire la o serie de probleme care trebuie rezolvate şi care nu suferă amânare. Oamenii sunt nemulţumiţi de modul în care e gestionată problema violenţelor din aprilie 2009. Ei s-au implicat atunci, au arătat că lor le pasă şi iată că au rămas cu ochii în soare. Asta pentru că o parte dintre aceia care au masacrat în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi au bătut în comisariatele de poliţie copiii, tinerii, astăzi sunt promovaţi în funcţii şi au primit grade, decoraţii. Ei nu sunt pedepsiţi nici pe departe. Şi asta cu o oarecare acoperire politică.

La putere a fost Alianţa şi era de aşteptat să se lămurească cine sunt vinovaţii.

Mai sunt problemele legate de instanţele de judecată. Aici lucrurile aşa cum au fost, aşa au rămas. La fel ca acelea legate de economie - monopol, oligopol. Nu se poate spune că s-au schimbat foarte multe lucruri în această privinţă. Pe de altă parte, observ că oamenii mai au încredere în noi. Pentru rezolvarea acestor probleme e nevoie de susţinerea punctului nostru de vedere în cadrul Alianţei. Dar, la nivelul celorlalte două formaţiuni, când este de acord una dintre ele, cealaltă nu este de acord şi, în felul acesta, în privinţa anumitor dosare rămânem la etapa vociferării.

O parte dintre aceia care au masacrat în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi au bătut în comisariatele de poliţie copiii, tinerii, astăzi sunt promovaţi în funcţii şi au primit grade, decoraţii.

„Pierderea localelor îi va linişti pe comunişti"

Să facem un exerciţiu de imaginaţie... Dacă legea fundamentală a Republicii Moldova va fi modificată în sensul alegerii preşedintelui prin vot direct, v-ar tenta să candidaţi?

Nu se pune problema de aşa ceva, pentru că lucrurile trebuie să aibă un parcurs firesc. Eu puteam astăzi să fiu deputat, ministru, să am poate o altă funcţie importantă în stat. Am şi participat de două ori la alegeri, în anul 2009, şi pentru câteva săptămâni am avut şi funcţia de deputat. Dar am renunţat în favoarea continuării activităţii la Primărie şi consider că parcursul trebuie să fie unul natural şi firesc. Nu este normal ca la jumătatea drumului să abandonezi activitatea pentru care ai dat, acum patru ani, un angajament locuitorilor şi să sari în altă barcă. Este firesc să-mi închei activitatea la Primărie, actualul mandat, să câştig un nou mandat, să-mi continui proiectele începute şi apoi vom mai vedea ce e de făcut. Oricum, pentru a candida la funcţia de preşedinte este nevoie de vârsta de 40 de ani împliniţi, în Republica Moldova. Deocamdată am 32.

Mai aveţi opt ani de aşteptare... Cum vedeţi finalul crizei politice din Republica Moldova?

Eu sunt de genul meu realist, optimist. Sper că, dacă în aceste alegeri locale vom înregistra un scor bun, toate cele trei formaţiuni, mă refer la Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat şi Partidul Democrat, iar comuniştii vor pierde aceste alegeri, atunci va exista un impuls pentru rezolvarea problemelor la nivelul republicii în alegerea preşedintelui. Pierderea alegerilor locale de către comunişti le va da clar de înţeles că nu prea au de ce să se aştepte la un rezultat bun în cazul unor eventuale alegeri anticipate. Singurii care pot provoca alegeri anticipate sunt comuniştii. Oamenii nu vor înţelege ce este cu jocul acesta... De trei ani, în Republica Moldova se încearcă alegerea preşedintelui, nu în Parlament aşa cum spune Constituţia, ci prin aruncarea pisicii în curtea cetăţenilor. Adică nu ne înţelegem noi, politicienii, în Parlament, haide să ne adresăm poporului! S-ar putea ca acela care va dori să provoace alegeri anticipate să aibă o reacţie foarte neplăcută din partea cetăţenilor. De aceea cred că e necesar să învingem în aceste alegeri detaşat, atât în Municipiul Chişinău, cât şi în toată republica.

S-ar putea ca acela care va dori să provoace alegeri anticipate să aibă o reacţie foarte neplăcută din partea cetăţenilor.

„Sper să mă ferească Dumnezeu de prieteni"

Citind presa de la Chişinău, zilele trecute, am văzut că sunteţi acuzat de gesturi care trădează oportunism politic. De pildă, aţi fost în noaptea de Înviere atât la catedrala subordonată Patriarhiei Moscovei, cât şi la cea aflată sub oblăduirea Patriarhiei Române. La 9 mai, aţi participat la manifestările în memoria armatei sovietice...

Lucrurile sunt simple. Dacă cineva doreşte să mă critice, nu are decât să o facă, dar ar trebui să ia în considerare toată activitatea mea politică - începând din anul 2001 şi până acum. În ceea ce priveşte faptul că păşesc pragul bisericii, indiferent că ţine de o Patriarhie sau de cealaltă, cred că toate conflictele în acest sens sunt de domeniul trecutului. Pentru că din aceste conflicte nu obţinem nimic. Ceea ce s-a întâmplat pe parcursul ultimilor ani a demonstrat acest lucru. Sunt alte metode pentru a putea atinge obiectivul dorit, nu neapărat contradicţia şi oferirea posibilităţii altora să ne critice pentru nişte scăpări. De aceea eu zic să încercăm să ne concentrăm pe alte teme, pe alte subiecte şi să nu căutăm nod în papură, cum se spune pe româneşte. Să nu căutăm probleme acolo unde nu sunt.

În 2007, la Cotroceni, alături de preşedintele Traian Băsescu

Cum rămâne cu manifestările de 9 mai...?

În ceea ce priveşte ziua de 9 mai, pentru mine asta înseamnă o zi de comemorare a tuturor celor care au căzut pe frontul de luptă în Al Doilea Război Mondial. Evident că, dacă nu ar fi fost ocupaţia sovietică din 1940, mi-ar fi fost mai uşor să discut despre tot ceea ce s-a întâmplat în perioada războiului şi după. Dar, în 1940 am fost ocupaţi, iar în '44, atunci când a mers frontul spre Berlin, au trecut trupele sovietice şi au uitat să mai plece de aici. Iată că sunt până în prezent, inclusiv în regiunea transnistreană. Există o nemulţumire şi o durere până la urmă. Însă ar trebui să găsim alte căi de rezolvarea decât contrapunerea comunităţilor în mod nejustificat. Nu obţinem nimic prin aceasta. Dimpotrivă, cred că ar trebui să arătăm că noi, respectând ziua de 9 mai ca fiind ziua în care s-a încheiat cel de-Al Doilea Război Mondial, s-a pus punct fascismului, ceea ce e evident şi, în acelaşi timp, să solicităm celor care încă nu au recunoscut ziua de 28 iunie ca fiind ziua ocupaţiei sovietice, să o facă, aşa cum noi purtăm respectul celor care au căzut pe front.

Poate se vor lămuri cândva şi aceste lucruri. Până atunci, însă, sunteţi ameninţaţi de criza economică şi aveţi o criză politică în plină desfăşurare...

Şi mai este un aspect de care trebuie să ţinem cont: „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă pot feri singur!". Cam aceasta e realitatea din ultimii ani, din ultimele luni, de la Chişinău.

Pe parcursul întregii discuţii, am sesizat disconfortul pe care-l aveţi faţă de cei care ar trebui să vă fie aliaţi şi să vă susţină. Poate veţi reuşi, totuşi, să strângeţi rândurile şi să transformaţi Chişinăul într-o capitală europeană.

Vă aşteptăm la Chişinău pentru a putea continua parcursul pe care-l avem din 2007 şi care a însemnat un imbold pentru întreaga republică în 2009 şi care va însemna, începând cu 2011, consolidarea puterii democratice la Chişinău şi a orientării proeuropene. Sunt convins de acest lucru.

„Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă pot feri singur!". Cam aceasta e realitatea din ultimii ani, din ultimele luni, de la Chişinău.

Fragment din precedentul dialog „La masa Adevărului" (noiembrie 2009)

„Anexarea Basarabiei va fi reparată în UE"

„Adevărul": S-a vehiculat varianta aderării instantanee a Republicii Moldova la UE prin revenirea acesteia în graniţele fireşti ale României. Acum e viabilă o asemenea variantă?

Dorin Chirtoacă: Acum doi ani, preşedintele Băsescu a făcut o ofertă Republicii Moldova în ceea ce priveşte integrarea în Uniunea Europeană odată cu România, dar ca stat aparte. Formula propusă atunci a fost două state, un popor, formulă pe care o menţine şi astăzi. Şi, din acest punct de vedere, România poate oferi sprijin în continuare Republicii Moldova, dacă nu pentru aderare, atunci pentru o apropiere continuă de UE. În ceea ce priveşte subiectul reunificării, acesta din păcate a fost speculat în ultimii 20 de ani şi aruncat în ringul bătăliei politice, în aşa fel încât pe unii să-i atragă, iar pe alţii să-i sperie. Până la urmă, în cazul în care privim obiectiv, corect şi matur relaţia dintre cele două ţări, observăm următoarele: integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană vine să rezolve definitiv ceea ce înseamnă dezbaterea pe problema unirii cu România. Pentru că în UE nu mai există frontiere. Este modul în care problema aceasta s-a rezolvat şi în alte regiuni ale Europei. Urmează să se rezolve şi în această parte.

Pactul Ribbentrop-Molotov îşi produce efectele şi astăzi...

În ceea priveşte această parte a Europei, să nu uităm că Pactul Ribbentrop-Molotov nu a însemnat doar Basarabia, ci şi nordul Bucovinei, şi sudul Basarabiei şi ţinutul Herţa. Astăzi, acest teritoriu nu este unic, nu este un stat aparte. Sunt două state: Ucraina şi Republica Moldova. Prin urmare, redeschiderea acestui subiect ar însemna mai multă instabilitate în regiune şi convulsii la nivelul a cel puţin trei state - România, Ucraina, Republica Moldova - cu luări de poziţii, extindere şi la nivelul Federaţiei Ruse, din cauza problemei transnistrene. De aceea, trebuie să încercăm să reparăm o problemă care a fost creată de-a lungul istoriei în această regiune - prin ocuparea Basarabiei la 1812 şi prin anexarea Basarabiei la 1940 - printr-o metodă opusă celei prin care s-a făcut abuzul respectiv. Cred că mai înţelept ar fi să facem tot ce este în puterea noastră pentru ca Republica Moldova să nu mai fie monitorizată de Consiliul Europei. Instituţiile democratice din Republica Moldova, conform Consiliului, nu funcţionează nici măcar la parametrii minimi. Să rezolvăm problemele care ţin de datoriile noastre faţă de Federaţia Rusă, astfel încât independenţa Republicii Moldova să nu fie doar pe hârtie, în Constituţie, ci şi în viaţa de zi cu zi, să putem avea investiţii occidentale pentru o creştere economică durabilă, nu doar prin banii care vin de peste hotare. Şi prin aceasta să asigurăm independenţa fiecărui cetăţean, minima lui prosperitate, posibilitatea de a-şi alege viitorul.

Cum vedeţi viitorul Republicii Moldova?

Apropierea de Uniune şi dobândirea statutului de stat asociat practic rezolvă pe jumătate problema Republicii Moldova pe plan european, deoarece este vorba de libera circulaţie. Consider că din acel moment discuţiile pe subiectul în cauză vor dispărea definitiv şi va urma o colaborare firească, datorită rădăcinilor comune, comunităţii de limbă, istorie etc. Cum se întâmplă de fapt şi în prezent, pentru că avem artişti români în Republica Moldova, investiţii, pentru că, la parteneri economici, România este pe primul loc pentru Republica Moldova.

Personal credeţi că în anii `90 era posibilă unirea Basarabiei cu România?

Eu cred că nici nu s-a pus problema la modul real şi nici nu a pornit o discuţie. Nu cred că a fost posibilă şi nu cred că a fost abordată la modul real, indiferent că e vorba de România, de Republica Moldova sau de altă ţară.

Trebuie să încercăm să reparăm o problemă care a fost creată de-a lungul istoriei în această regiune - prin ocuparea Basarabiei la 1812 şi prin anexarea Basarabiei la 1940 - printr-o metodă opusă celei prin care s-a făcut abuzul respectiv.