Cei 350.000 de români care s-au născut la sud de Dunăre vorbesc românește, gândesc românește, dar sunt obligați să simtă sârbește. Cam aceasta ar fi pe scurt descrierea situației din Valea Timocului. Cea mai mare dorință a comunității de acolo ar fi ca oamenii să aibă măcar 30% din drepturile pe care le au sârbii care trăiesc în România, însă autoritățile închid ochii atunci când ei își prezintă doleanțele.

La sud de Dunăre trăiesc circa 350.000 de români. 154 de sate sunt 100% românești, iar 48 sunt sârbe mixte. Situația este devine tensionată atunci când vine vorba despre drepturile pe care le au cele câteva sute de mii de români. Asta pentru că preoții nu au voie nici măcar slujbele să le susțină în limba lor de origine.

Mai mult, limba maternă nu le este recunoscută, iar în ciuda miilor de audiențe pe care le-au cerut, situația pare la fel de scăpată de sub control. „Cu comunitatea de sârbi trăim foarte bine, să nu mă înțelegeți greșit, dar când vine vorba despre autorități lucrurile se complică. Nu avem dreptul să slujim în limba maternă, nu avem școli în limba maternă, ziare și mai mult decât atât, noi suntem români, dar nu știm să scriem și să citim în limba noastră”, povestește preotul Bojan Alecsandrovici.

Omul vorbește în numele comunității de sârbi de la sud de Dunăre și spune afectat că românii lui sunt numiți „vlahi”, nu români. „Vă dați seama cum ne simțim. Ne spun vlahi, așa cum prin Europa romilor li se spune țigani sau maghiarilor unguri. Nu este firesc! Noi suntem români. Politica pe care statul sârb o duce în zona aceasta este una de asimilare a noastră, astfel că, de fiecare dată când mergem să ne cerem drepturile ne dau dreptate, fără ca ulterior să ia vreo măsură”, povestește preotul.

Fără biserici românești

Spre deosebire de românii din orice alt loc al lumii, care își pot alina suferința într-o biserică ortodoxă în care slujba este în limba română, sârbii din Valea Timocului nu au parte nici măcar de așa ceva. „Nu permit slujbele în limba română, iar să ne lase să ridicăm biserici iese din discuție.

Noi am încercat să facem asta, dar nu am primit aprobări, iar dacă le ridicăm altfel, ei le dărâmă”, spune Bojan Alecsandrovici, care vine cu exemplu și mai elocvent care confirmă politica de asimilare a minorității de români.

„Nici măcar numele nu ne-au lăsat să îl păstrăm. Dacă numele românesc a fost Barbu, aici ne-au schimbat numele în Barbulovici și tot așa”, spune preotul.

Episcopia confirmă situația

La Episcopia Caransebeșului situația este cunoscută, iar fețele bisericești au încercat să intervină și să medieze aceste tensiuni. „Românii din Valea Timocului și Valea Moravei nu au dreptul la serviciu religios în limba română. Există dialog între Patriarhia României și cea a Serbiei, însă dreptul acesta nu există”, a decalarat Casian Rușeț, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Caransebeșului. Acesta a adăugat că Episcopul de Caransebeș a trimis în zonă un preot misionar. „Eu, personal, numai anul trecut am fost în zonă de vreo zece ori”, a adăugat preotul Casian Rușeț.

S-ar mulțumi cu puțin

Românii spun că singura lor dorință ar fi să dețină cel puțin 20-30% din drepturile pe care le au sârbii din România. „În ultima vreme avem susținere politică. Reprezentanții României trebuie să aibă grijă de noi și să se întâmple ceva pozitiv: să ne recunoască limba română ca limbă maternă, slujbe și biserici care să fie ale noastre”, subliniază Bojan Alecsandrovici.