Cine îşi mai aminteşte că în anul 2004, când la Bucureşti era expusă spada lui Ştefan cel Mare, la Chişinău preşedintele Voronin primea cadou o copie a aceleiaşi arme? O situaţie care dă prilej pentru multe comentarii. În primul rând, este vorba de expunerea publică a unui obiect cu o încărcătură simbolică uriaşă. Acum, Filat are ocazia să găzduiască steagul original al lui Ştefan cel Mare. Se pot face câteva comparaţii. 

În primul rând, Vladimir Voronin a primit o sabie. Chiar şi dacă a fost vorba de o copie, obiectul în sine spune multe: este o armă. Iar Vladimir Voronin a ştiut să se impună ca luptător şi să lovească atunci când a crezut el că este nevoie. La un moment dat, a lovit mai tare decât poate accepta societatea. Vlad Filat primeşte un steag. În Evul Mediu steagul avea şi rol de armă: în jurul lui se adunau oştenii, iar semnalele de luptă pentru manevre în mijlocul unei bătălii marcate de urlete se dădeau prin manevrări ale steagului. Filat ar fi trebuit să fie ceea ce reprezintă orice drapel: un simbol, un reper de orientare pentru cei mulţi. Cât şi cum îşi îndeplineşte Filat acest rol? Nu prea sunt semne că joacă rolul de drapel. Dacă despre Voronin se poate spune că şi-a meritat sabia, despre Filat nu se prea poate spune că îşi merită steagul.

Apoi trebuie luată în considerare calitatea obiectelor. Voronin a primit o copie a sabiei lui Ştefan cel Mare. Asta în vreme ce la Bucureşti era expus originalul. O situaţie care parcă spune că la Chişinău funcţionează o copie, o imitaţie de ţară - originalul este în altă parte. Filat primeşte – chiar dacă pentru scurtă vreme – obiectul original. Parcă Filat se apropie de ceea ce ar trebui să fie – însă doar pentru scurtă vreme. Va fi lăsat Filat să atingă steagul pe care probabil l-a atins şi Ştefan cel Mare? Eu i-aş permite acest lucru, poate contactul direct cu istoria poporului său îi va da o viziune nouă asupra direcţiei pe care trebuie să o urmeze. Nu ar strica nici ca Filat să rostească în gând rugăciunea inscripţionată pe steag. Iar la vorbele „păzeşte-l pe el nevătămat” să se gândească la paza de ispită.

Şi nu în ultimul rând, trebuie să ne uităm la calitatea primitorilor acestor obiecte simbolice. Copia sabiei lui Ştefan cel Mare a primit-o Voronin pe când era preşedinte. Vlad Filat primeşte steagul în timpul mandatului de premier. Dacă ar fi fost să fie respectată ierarhia, parcă ar fi trebuit ca steagul lui Ştefan cel Mare să fie primit de preşedintele (fie el şi interimar) Marian Lupu. Însă când este vorba de simboluri, funcţiile formale nu mai prea au însemnătate. Voronin putea să fie prim-ministru şi Tarlev preşedinte – tot Voronin primea copia sabiei. Pentru că astfel de cadouri le primesc cei care sunt sau se comportă ca şi cum ar fi şefi de haită.

După toate acestea, parcă îmi vine să scriu că Filat se apropie prea mult de Voronin. Şi atunci repet şi eu cuvintele din rugăciunea lui Ştefan cel Mare: „O, răbdătorule de patimi şi purtătorule de biruinţă, Mare Gheorghe, întru necazuri şi năpaste iute mijlocitorule şi fierbinte ajutătorule, celor întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăciune, a smeritului tău rob, a lui Vlad Filat, prin mila lui Dumnezeu prim-ministru al Republicii Moldova, păzeşte-l pe el nevătămat de ispita apropierii de Necuratul”.