Ar fi fost o surpriză dacă Voronin ar fi renunţat la orice funcţii de conducere în Partidul Comuniştilor şi s-ar fi retras pe o poziţie onorifică. Ar fi fost un adevărat şoc dacă Voronin ar fi ţinut un discurs în care să îşi exprime câteva minime păreri de rău pentru modul în care a ţinut R. Moldova departe de Uniunea Europeană. Ar fi fost o adevărată revoluţie dacă Voronin ar fi cerut membrilor congresului să aleagă un nou preşedinte tânăr şi să schimbe numele de „comunist” din titulatura partidului. Însă Voronin nu are cum să meargă pe această cale.

Orice pas în direcţia schimbării conducerii PCRM şi a reorientării sale spre o ideologie social-democrată care să permită o apropiere de Uniunea Europeană ar însemna o disoluţie urgentă a partidului. Deşi rareori scapă în spaţiul public dedesubturile scandalurilor interne ale comuniştilor, totuşi aceste confruntări există şi sunt din ce în ce mai numeroase. Vladimir Voronin are mari dificultăţi în a menţine unitatea partidului, de aceea preferă trădările controlate. Fiecare „trădare” din rândurile comuniştilor le este de folos acestora - pe termen scurt sau lung. Să luăm de exemplu trădarea lui Igor Dodon: pe termen scurt poate părea o pierdere a lui Voronin. Însă pe termen lung la fracţiunea lui Igor Dodon se pot alipi din ce în ce mai mulţi „fugari” sau „trădători” din rândurile comuniştilor. Ne putem imagina cu uşurinţă că la un moment dat numărul „trădătorilor” comunişti din jurul lui Igor Dodon va egala sau chiar depăşi numărul deputaţilor din Partidul Liberal. În această situaţie se poate produce o basculare rapidă de la guvernare a Partidului Liberal - există posibilitatea ca Vlad Filat şi Marian Lupu să bată palma cu Igor Dodon şi să-l trimită la odihnă pe Mihai Ghimpu. Orice este posibil la Chişinău, inclusiv un astfel de scenariu în care iniţial comuniştii pierd, cel puţin în aparenţă.

Vladimir Voronin a ales să rămână pe linia sa tradiţională şi să nu surprindă pe nimeni. Din discursul său nu puteau să lipsească acuzaţiile împotriva României, afirmaţia că R. Moldova este condusă de la Bucureşti, fluturarea pericolului unionismului. Promisiunea lui Voronin că va integra R. Moldova în Uniunea Eurasiatică este pusă sub semnul întrebării - această uniune nu există deocamdată decât ca proiect. Mult mai interesantă este poziţia lui Vladimir Voronin faţă de actualul Parlament de la Chişinău. Preşedintele PCRM a anunţat că deputaţii comunişti se vor întoarce în Parlament pentru a-l distruge din interior. O poziţie care ridică multe semne de întrebare referitoare la ataşamentul comuniştilor faţă de Constituţia R. Moldova şi aminteşte de modul în care Hitler a cucerit puterea, intrând în Parlament şi distrugându-l din interior. Boicotul comuniştilor faţă de Parlament rămâne în vigoare, doar că nu este clar dacă deputaţii comunişti îşi ridică în continuare salariile de la casieria Legislativului. La Bucureşti parlamentarii opoziţiei au anunţat cel puţin că renunţă la salarii pe perioada boicotului. Deputaţii comunişti de la Chişinău ar trebui şi ei să renunţe la salariile lor conform principiului „nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine”.