Pe ce piaţă media apare Adevărul de Moldova, lansat luni la Chişinău? Cu experienţa presei de pe ambele maluri ale Prutului, jurnalista Stela Popa face o analiză a presei din Republica Moldova după un an de guvernare pro-europeană. Presa moldovenească e aproape liberă; noile distorsiuni vin dinspre economic. Vechea presă de opoziţie critică şi puterea pro-europenistă, iar de la cea venită din România se aşteaptă să fie deja europeană. Tabloidizarea e temperată de public. (Foreign Policy România)

Foreign Policy România: Cum arată presa moldovenească azi, după numai un an de guvernare europenistă?

Stela Popa: Spuneţi „presa moldovenească”, noi preferăm să îi spunem presa din Republica Moldova… De limbă română sau de limbă rusă. Dincolo de asta, presa de la Chişinău arată incomparabil mai bine faţă de cum era până în 2009, când s-a produs schimbarea de putere la Chişinău. Probabil că a fost cel mai de succes proiect al AIE, deşi nici acesta nu a fost împlinit. Acest progres îl semnalează chiar şi organizaţia non-guvernamentală americană Freedom House care, în raportul său referitor la libertatea în lume, precizează că Republica Moldova a progresat considerabil în ultimii ani la capitolul libertăţilor politice. În rapoartele anterioare republica făcea parte din grupul ţărilor lipsite de libertate, iar, mai nou, a fost trecută în categoria statelor “parţial libere”. Deci, este un pas înainte. Cu toate acestea, statutul de presă „parţial liberă” nu ar trebui să ne mulţumească nici pe noi, ziariştii de la Chişinău, dar nici societatea consumatoare de presă. Însumând, pot spune că acum publicul din Republica Moldova are presă de mai bună calitate, dar nu suficientă. Este salutabilă apariţia mai multor posturi TV pe piaţa locală, precum şi apariţia unor noi publicaţii. Aici merită semnalată şi deschiderea Adevărului de Chişinău. Dar trebuie să spun că mai există televiziuni sau agenţii de presă care se comportă ca şi cum schimbarea democratică nu a avut loc la noi… Iar în campania electorală am avut proba unui comportament media din partea unora care nu are nimic de a face cu presa liberă sau cu deontologia profesională.

Este acum complet liberă?

 
Există oare, undeva în lume, presa complet liberă? Cu atât mai puţin în Republica Moldova. Nu, nici pe departe nu este înscrisă la această categorie. Şi cred că va mai fie nevoie de câţiva ani buni până vom putea măcar spune că ne vom apropia de acest calificativ. Cum să fie presa liberă, dacă la Chişinău o bună parte din ea este controlată economic sau politic? Şi nu neapărat de putere. Ci, inclusiv, de diferite grupuri de interese din interior sau din afară. Presa merge mână în mână cu politicul în Republica Moldova, iar la nivel de percepţie lumea întreabă aici: „al cui e ziarul acesta sau postul acesta TV?”. Deschideţi ziarele, răsfoiţi-le un pic şi, în unele cazuri, numai după câteva pagini vă veţi da seama din prima cui îi lustruiesc jurnaliştii imaginea. La fel este şi în cazul unor posturi TV. Altele nici nu ascund asta. Exemplul cel mai elocvent este postul afiliat comuniştilor – NIT-ul care, în ultima campanie electorală din noiembrie curent, cum am mai spus, a trecut peste toate principiile şi normele jurnalistice. Atâta partizanat politic – comunist , în cazul NIT-ului – cred că mai rar vezi undeva. A şi fost sancţionat de CCA. Dar, acea sancţiune, de circa 370 de dolari, a provocat mai mult zâmbete decât o reală atenţionare.

Există succese, dar până la presă europeană mai e mult. Dincolo de influenţele politice, există şi cele economice, sau cele economico-politice. Nu vreau să intru în detalii, dar iată un singur exemplu de distorsiune economică: filme piratate puse pe post, care evident cresc raitingul acelor televiziuni şi distorsionează piaţa de publicitate. Apoi trebuie văzut cui aparţin agenţiile care controlează raitingul în R. Moldova, este monopol sau nu, există criterii şi măsurători acceptate de toţi şi compatibile cu cele europene etc. etc. Faptul că PCRM a fost scos de la putere nu a rezolvat toate problemele media de la noi, asta e clar. Dar eu zic că suntem, totuşi, pe un drum bun…

Cu cine ţine acum televiziunea publică?

 
Părerea mea este că nici cu unii, nici cu alţii. Când vorbim de actuala Moldova 1 lucrurile stau altfel faţă de cum erau pe timpul guvernării comuniste, până în 2009. Dar ca să nu fiu subiectivă, voi face trimitere la rapoartele Centrului pentru Jurnalism Independent de la Chişinău care, după recenta campanie electorală, arată că „la posturile publice Moldova 1 şi Radio Moldova, în cele mai multe cazuri, subiectele relevante au fost prezentate în context neutru (…). În perioada de raport, posturile publice au oferit acces în ştiri şi programe electorale speciale unui număr mare de concurenţi electorali, asigurând pluralism de opinie”. Şi este adevărat. Moldova 1 a avut microfonul deschis pentru toată lumea. Schimbarea este mai mult decât evidentă. Totuşi, raportul CJI mai arată că „ Din punctul de vedere al contextului apariţiei în ştiri, la Moldova 1 se observă o uşoară defavorizare a PCRM, acesta constituind subiectul mai multor ştiri defavorabile”. Nu exclud. Doar nu am stat să număr eu ştirile, aşa cum au făcut-o raportorii.

Dincolo de asta însă, să nu uităm şi faptul că televiziunea publică s-a străduit să dea aproape de fiecare dată şi punctul de vedere al opoziţiei. Deci, nu poate fi comparată actuala stare de lucruri cu cea de de dinainte, de pe timpul comuniştilor când, potrivit rapoartelor de monitorizare, Moldova 1 a oferit comuniştilor, în ştiri, spaţiu dublu în raport cu cel alocat opoziţiei. Astfel, oficialii comunişti au fost citaţi în alegerile din aprilie 2009 de 814 ori, în timp ce întreaga opoziţie de numai 417 ori, preponderent negativ. Aici voi aminti şi de spusele preşedintelui interimar Mihai Ghimpu care în 2009 a declarat că nu fusese invitat la Moldova 1, în timpul guvernării comuniste, ani buni. Deci, încheind, cred că televiziunea publică de mult nu a mai fost atât de obiectivă şi echidistantă. Fapt remarcat în special de alegătorii din mediul rural unde acest postul are maxim de audienţă datorită ariei de acoperire. Cineva ar spune că este exagerat de obiectivă din moment ce, potrivit unui raport de difuzare a Asociaţiei Presei Electronice – APEL privind radiodifuzorul public, în perioada 7 septembrie – 15 octombrie 2010, de exemplu,  partidul cel mai prezent la ştiri a fost… Partidul Comuniştilor!

E mai multă limbă română în presa din Republica Moldova decât era înainte de 2009?

 
Este. Este mai multă limbă română datorită noilor apariţii, inclusiv celor două televiziuni deschise pe piaţa locală – Jurnal TV şi Publika TV. Iată de ce spuneam că este binevenită şi apariţia Adevărului la Chişinău. Aşa cum Komsomoliskaia Pravda are filială în capitala Republicii Moldova, de ce nu ar face asta şi un ziar din România? Eu, ca şi consumator de presă românească, de exemplu, aş vrea să fiu „răsfăţat” la fel ca şi consumatorul de presă rusă. Deci, de ce nu?

Cu cine ţine acum presa de limbă rusă din republică?

Continuarea o găsiți pe Foreign Policy de pe Adevărul.ro