În lipsa unei idei naţionale bine conturate, Republica Moldova, fiind situată între doi poli de atracţie geopolitică, are toate şansele să aibă soarta măgarului lui Buridan, care, neputând alege dintre două căpiţe de fân la fel de atrăgătoare, în cele din urmă şi-a dat obştescul sfârşit. Comparaţia este totuşi destul de aproximativă, or faimosul măgar era atras de două căpiţe identice, acest fapt determinându-i în totalitate nehotărârea. La noi situaţia este puţin mai dificilă, or până în prezent nu ne-am determinat cel puţin după ce criterii ar trebui să facem alegerea.

Dacă urmărim orientarea  geopolitică a moldovenilor luând ca bază rezultatele sondajelor de opinie din ultimul timp, constatăm că unicul principiu care cât de cât se conturează pare a fi cel ce ţine de beneficiile de moment pe care le poate oferi o alegere sau alta.  Astfel, pe când Uniunea Europeană reprezenta o oază de bunăstare lipsită de probleme, iar moldovenii nici nu-şi imaginau că aderarea la ea presupune vreun oarecare efort, sondajele reflectau o simpatie covârşitoare faţă de această opţiune. Când însă integrarea a devenit o realitate, deşi nu foarte apropiată, şi am fost puşi în situaţia de a demonstra cât suntem de pregătiţi pentru a intra în familia democraţiilor europene, entuziasmul s-a cam şifonat.  Iar când am mai descoperit cu stupoare că şi la ei există probleme, au devenit tot mai evidente nostalgiile după liniştea ţarcului imperial.

Evenimentele de ultimă oră au toate şansele să accentueze această stare de spirit. Alegerile parlamentare din Grecia şi cele prezidenţiale din Franţa, ar putea, potrivit analiştilor, amplifica criza Uniunii Europene. Mai mult, statul elen este tot mai aproape de a părăsi zona euro, creând un precedent periculos în condiţiile unui euroscepticism tot mai accentuat. La celălalt capăt, Rusia l-a învestit în funcţia de preşedinte pe Vladimir Putin, care, dacă dăm crezare aceloraşi sondaje, este cel mai popular politician printre moldoveni. Fostul agent KGB nu şi-a ascuns niciodată aspiraţiile imperiale şi nu încape îndoială că pe parcursul acestui mandat va face tot posibilul pentru  a reface imperiul într-o formă sau alta.

De fapt forma deja a fost găsită, Federaţia Rusă urmând a domina Uniunea Euroasiatică, o construcţie din câteva foste republici sovietice „după modelul celei europene însă care nu-i va repeta greşelile” după cum afirmă strategii de la Kremlin.  În ce bază se va crea această nouă comunitate şi cum va influenţa ea pozitiv economia ţărilor ce vor adera şi, în special, a Republicii Moldova?

Adepţii vectorului euro-asiatic vorbesc în general despre trei beneficii: asigurarea unei pieţe de desfacere vaste pentru mărfurile moldoveneşti, deschiderea pieţei forţei de muncă şi gazele ieftine.

Capcana pieţelor nepretenţioase
Într-adevăr, capacităţile de consum ale pieţelor ruseşti reprezintă o atracţie pentru toată lumea, nu doar pentru ţări de genul Republicii Moldova. La noi, această atractivitate creşte dacă ţinem cont de faptul că ruşii nu sunt atât de pretenţioşi când este vorba despre standarde şi calitate. Dacă suntem suficient de servili în ce priveşte politica externă, bineînţeles. Este accesul la piaţa rusească în aceste condiţii un avantaj pentru economia moldovenească?

În condiţiile actuale, când criza Uniunii Europene şi politicile de austeritate, aplicate pentru a o depăşi, au redus drastic cererea de pe pieţele europene, pieţele partenerilor din CSI, în special cele ale Federaţiei Ruse devin foarte atractive. Mai ales, că aici exportatorii moldoveni nu trebuie să depună prea mari eforturi pentru a se conforma unor standarde greu de atins. Însă, anume aici se ascund minusurile acestui, în aparenţă, avantaj. După cum se ştie, deşi ruşii nu au mari pretenţii faţă de mărfurile importate, devin foarte exigenţi faţă de partenerii lor din „vecinătatea apropiată”, când aceştia promovează o politică externă ce nu corespunde aşteptărilor Moscovei. În realitate, această exigenţă nu este, decât o măciucă de îmblânzire a vasalilor neascultători, iar efectul ei este cu atât mai mare, cu cât aceştia depind mai mult de pieţele ruseşti. În aceste condiţii, cerinţele reduse pentru mărfurile importate, ţinând cont de pofta moldovenilor de profit uşor şi fără multe bătăi de cap, ar putea conduce la o dependenţă tot mai pronunţată şi ar fi destul de dificil de a scăpa de ea, or pentru a accede pe alte pieţe, pe lângă conformarea la anumite standarde, trebuie să faci faţă şi competiţiei destul de strânse.  Probabil acesta a fost unul din motivele Rospotrebnadzorului rusesc, care recent  a acceptat reliberalizarea importului de vinuri moldoveneşti în Federaţia Rusă.

Întâmplător sau nu, acest lucru s-a întâmplat tocmai în momentul, în care piaţa chineză a început să se profileze tot mai clar ca o alternativă de export pentru vinurile moldoveneşti. Rămâne de văzut dacă vinificatorii noştri au învăţat lecţia din 2006 şi nu se vor porni în goana după profituri rapide, uitând de siguranţa pe care o oferă diversificarea pieţelor.

Cum gazul ieftin ne poate costa foarte scump?!
În ce priveşte gazele ieftine, Federaţia Rusă are un program, prin care urmează a creşte preţurile pentru acest combustibil chiar şi pentru consumatorii ruşi, nemaivorbind de potenţialii colegi  de Uniune. Însă, chiar dacă vom putea beneficia totuşi până la urmă de gaze relativ mai ieftine faţă de alte state europene, este acesta un avantaj atât de mare, pe cât vor să ne convingă adepţii aderării la Uniunea Euroasiatică? Acum un an, centrul de analiză Expert-Grup, împreună cu o echipă de experţi germani a elaborat un studiu, în care a demonstrat cum un preţ mai mic nu duce neapărat la cheltuieli mai mici. Ideea era că preţul redus, într-o perspectivă medie descurajează investiţiile în eficienţa energetică şi conduce la utilizarea mai puţin raţională a resurselor. Astfel, gazul ieftin nu implică şi plăţi semnificativ mai mici pentru importul de energie într-o  perspectivă de lungă durată deoarece se creează o deprindere de a consuma mult şi ineficient.

Accesul pe piaţa rusească a muncii, ce câştigă economia moldovenească pe termen lung?

În condiţiile, când, ţările Uniunii Europene, din cauza crizei oferă tot mai puţine locuri de muncă, inclusiv pentru cetăţenii moldoveni, şantierele din Federaţia Rusă, care necesită tot mai multe braţe de muncă, constituie o gură de aer pentru economia moldovenească. Deşi se reduce volumul remitenţelor din UE, creşte cel din Rusia, fapt ce menţine nivelul consumului din Republica Moldova şi respectiv, economia în ansamblu.  Datele statistice confirmă această stare a lucrurilor, în 2011 cetăţenii Moldovei  primind  din Federaţia Rusă peste un miliard de dolari, în creştere cu  27,3 puncte procentuale faţă de 2010.

Piaţa rusească a muncii, nu poate însă fi o soluţie pentru economia moldovenească pe termen lung. Doar dacă autorităţile nu vor să menţină modelul actual economic bazat pe exportul forţei de muncă.

Dacă vrem o economie performantă, concetăţenii noştri trebuie să se întoarcă acasă, să producă valoare adăugată aici care să fie exportată şi să asigure creşterea.

Ne uneşte subdezvoltarea economică
Pentru aceasta însă sunt necesare investiţii iar acestea vin, de regulă doar atunci, când este asigurată  funcţionarea legii. Nu cred că Federaţia Rusă sau alţi potenţiali aderenţi la Uniunea Euroasiatică  reprezintă cele mai reuşite modele de funcţionare a legislaţiei.

De fapt, aderarea la această construcţie este atractivă doar prin prisma faptului că toţi potenţialii candidaţi sunt aproape la fel de subdezvoltaţi economic încât nu trebuie să îndeplinească vreun oarecare barem pentru a fi acceptaţi de ceilalţi. Dacă Republica Moldova exportă forţă de muncă, Federaţia Rusă şi Kazahstanul îşi asigură veniturile, în special din exporturile de materii prime şi nu se văd semne că trendul ar putea fi schimbat în viitorul apropiat. Pentru aceasta sunt necesare reforme radicale, inclusiv la nivel politic, însă statele potenţiali candidaţi ai Uniunii Euroasiatice, care balansează între dictatură şi oligarhie sunt departe de astfel de intenţii.