În rândul populației civile din Republica Moldova liberalizarea regimului de vize cu Uniunea Europeană este privită ca  un obiectiv de neatins, cu o probabilitate redusă de implementare, dar este , totodată un deziderat autentic. Românii basarabeni vor să se simtă europeni  nu doar din punct de vedere al poziției geografice, dar și din perspectiva însușirii adevăratelor valori europene. Însă, cred că acestea nu pot fi împrumutate de la TV sau de pe Internet,  ci trebuie asimilate din contactul direct al cetățenilor cu modelul european de dezvoltare. Fiind o țară în tranziție nu avem experiență în a construi regimuri democratice,  și nici sisteme de piață funcționale, deaceea avem nevoie de acces liber în UE pentru  a  le edifica, învătând din practica occidentalilor.

Există, însă, cauze  ce exercită putere  de constrangere în calea realizării imperativului major  al proximității europene. În primul rând, trebuie să remarcam faptul ca ridicarea vizelor este condiționată de înfăptuirea reușită a unor reforme tehnice în ceea ce privește securitatea documentelor, pașapoartele biometrice ,  migrația ilegală, securitatea  și ordinea publică. O problemă  mare care periclitează îndeplinirea acestor stipulări este generată de nerezolvarea „conflictul îngețat ” din Transnistria.  Deși,  în cadrul consultărilor de la Viena,  din februarie,  a fost reluat dialogul în formatul „5+2” (Republica Moldova, Transnistria, Ucraina, Rusia și OSCE,  observatori fiind Uniunea Europeană și SUA),  nu s-a ajuns la un numitor comun privind reglementarea conflictului. A urmat runda de negocieri din iunie, de la Moscova si, din nou, nu s-a ajuns la nici  un compromis.

Blocajele vin  din partea transnistreană și rusă : asa numitul “MAE” de la Tiraspol a anunțat ca Transnistria nu va renunța niciodată la procesul de recunoastere internatională a independenței sale, pe când Moscova pledează  pentru un dialog direct între Chisinau si Tiraspol, optând ca Transnistria sa aibă statut de parte egală în discutii (ceea ce Chisinăul respinge). Autoritațile de la Chișinău continuă să pledeze oficial pentru înlocuirea militarilor ruși cu o misiune civilă de observatori sub egida OSCE.

În pofida tuturor impedimentelor, Republica Moldova speră ca  prin îmbunătățirea condițiilor sale de integrare va deveni mult mai atractivă pentru populația din stânga Nistrului.  Doar prin reforme consecvente se poate merge,  în paralel,  spre îndeplinirea celor 2 obiective stategice ale R.M. : medierea conflictului  și semnarea unui acord de asociere cu Uniunea Europeană. Astfel, populația din Transnistria se va emancipa și se vor găsi voci reprezentative care să vorbească în interesul oamenilor, dar nu în numele unui grup restrâns de interese.

Decidenții politici trebuie să-și canalizeze mai intens eforturile asupra unor reforme greu de înfăptuit: securitatea frontierelor, reformarea instituțiilor de drept, combaterea corupției.  Însă, viteza și pragmatismul cu care acestea se desfășoară,  pun sub semnul întrebării obținerea “foii de parcurs” în termen scurt, astfel încât liberalizarea regimului de vize să nu fie realizată în următorii 3 ani.

Deosebit de important este de a studia impactul ridicării vizelor asupra populației dintre Prut și Nistru. Voi încerca să analizez repercusiunele eliminării barierelor sub incidența mai multor factori. Un prim reper ar fi trendul migraționist. Relevant ar fi să anticipăm dacă va suferi Republica Moldova de un exod al populației spre UE?  Estimările spun că în afara celor aproximativ 25 % din populația țării care se află peste hotare,  mai sunt 100.000 de oameni care ar mai putea migra. Autoritățile sunt mai moderate în aprecieri, afirmând că eliminarea vizelor ar provoca o revenire acasă a concetățenilor  care lucrează în mod clandestin peste hotarele ei.  În plus, mulţi moldoveni posedă deja paşapoarte româneşti (şi bulgăreşti) şi mulţi dintre ei au cerut cetăţenie română, însă, este impropriu să afirmăm  ca  nevoia de a redobândi cetățenia română este generată de motive economice, ci dimpotrivă ea derivă din sentimentul de apartenență la acest neam.

 Un alt aspect important este structura emigrărilor pe categorii de vârstă sexe și nivel al educației. Constatăm că la etapa actuală majoritatea emigranților au vârsta cuprinsă între 20-49 de ani, exact nucleul populației active, dintre care 37 % sunt femei, mame care ar trebui să-și educe copii lăsați acasă. În cazul unui scenariu optimist al evoluției regimului de vize între RM și UE, înclinația marginală de a migra a persoanelor calificate va crește. O mare parte din emigranți au studii secundare, iar 10 % au studii superioare, ceea ce se traduce într-un „exod de intelecte”. Prin urmare, Republica Moldova va înregistra pierderi ale capitalului uman ce reprezintă conform Comisiei de Măsurare a performanțelor Economice și Sociale, prezidată de Joseph Stiglitz , echivalentul a 80 % din PIB. O țară bogată înseamnă oameni bogați.  Adevărul este că țara noastră nu poate asigura unui sfert din locuitorii ei un nivel de trai peste pragul de sărăcie.   Motivele care stau la baza deciziei de a pleca din țară  sunt:  lipsa locurilor de muncă, nivelul redus al veniturilor raportate la paritatea puterii de cumpărare, corupția în masă, lipsa transparenței în sistemul judiciar, tergiversarea reformelor în domeniile vitale, pesimismul în schimbarea paradigmei moldave (conform  teoriei  ciclului de afaceri politic , decidenții politici au ca obiectiv maximizarea numărului de voturi, și nu ridicarea bunăstării populației). Această conjunctura nefavorabilă îi obligă pe moldoveni să aleagă între a fi șomer în țară sau “servitor” peste hotarele ei.

 Mobilitatea surplusului de factor de muncă va conduce la reducerea resursei umane necalificate cu 10 %, reducerea populației ocupate în agricultura de scară mică cu 10 %. O altă externalitate pozitivă a  fluxului  de brațe de muncă în UE ar fi  creșterea remitențelor cu 20 %. Deținând o pondere de 16, 7 % din totalul veniturilor unei familii, aceste transferuri ar conduce la creșterea consumului intern, factor care ar stimula oferta națională. La fel, remitemițenle vor avea implicații pozitive asupra  economisirii private și guvernamentale (datorită creșterii impozitelor directe). Acumulările de capital pot fi folosite pentru efectuarea investițiilor directe în sectoarele vulnerabile  ale RM. La prima vedere am zice că acestea sunt lucruri bune. Plecați moldoveni după bani lungi peste hotare până nu vă răsare cocoașă în spate și ridicați țara din “brânci”,  și tot degeaba, căci  motoarele de creștere economică bazate pe consum și remitențe și-au dovedit de mult limitele.

Impactul liberalizării regimului de vize  trebuie studiat și din pespectiva stabilirii echilibrului extern. Deschiderea de către UE a pieței pentru produsele moldovenești, ar determina creșterea prețurilor de export  cu 20 %, ceea ce ar conduce la creșterea surplusului producătorilor interni. Pe de altă parte, există  factori care pot provoca aprecierea leului (diferențele de prețuri angro la produsele agicole) , cu impact negativ asupra competițivității exporturilor , generând adâncirea deficitului de cont curent.

Dacă încercăm să examinăm facilitarea accesului către UE din punctul de vedere al evoluției  relațiilor interculturale, fără ezitare, putem  anticipa că numărul de deplasări în direcția vestică va crește progresiv. Spre exemplu: mai mulți basarabeni vor putea intra în România pentru a-și vedea  rudele, părinții își vor putea vizita mai des studenții, oamenii de rând vor veni să-și petreacă vacanța la mare, la munte sau să viziteze obiectivele turistice, se participe la diverse activități culturale etc. Aceasta previziune poate fi extrapolată și asupra relațiilor cu alte țări.

În concluzie,  generalizez că istoria a demonstrat ,  de repetate ori,  că frontierele nu sunt decât niște artificii efemere în calea dezvoltării civilizațiilor. Liberalizarea pietelor, mobilitatea capitalului și a factorilor de producție sunt obiective spre care tind majoritarea covârsitoare a economiilor lumii.  Suntem , deja, acoperiți de “umbrela globalizării”. Va cădea și “Zidul de pe Prut”, iar Europa integrată va mai face un pas de la Atlantic spre Ural. Proximitatea europeană nu va mai fi considerată utopie, ci realism, dacă fiecare dintre cetățenii Republicii Moldova își va asuma responsabilitatea de a susține și implementa adevăratele reforme, atât de necesare pentru a ridica pânzele spre un nou curs de dezvoltare a țării.

www.cristiucana.wordpress.com