Afirmaţia din titlu nu-i un vis năstruşnic, ci o potenţialitate  matematică. E o posibilitate care, oricât ar părea de paradoxal, este  relevată de un calcul riguros, realizat de reputaţi experţi internaţionali în materie de economie.

 Pentru prima oară în istoria recentă

În ultimele zile, pe ambele maluri ale Prutului au avut loc evenimente istorice. În stânga lui, noutatea absolută s-a dovedit a fi de natură diplomatică: Chişinăul a fost vizitat pentru prima oară de un vicepreşedinte american. În dreapta lui, întâmplarea inedită a fost de factură economică: exporturile româneşti au depăşit importurile.

Miercuri dimineaţă, BNR a anunţat că în România, pentru prima oară în istoria ei recentă, s-a înregistrat un excedent comercial accentuat. Această turnură promiţătoare pare să confirme prognozele internaţionale care acum câteva luni anticipau constituirea României într-o putere economică ambiţioasă.

Într-un articol intitulat „Cine va elimina Rusia din BRIC” şi  inserat în ajun de Crăciun, la 24 decembrie 2010, în paginile publicaţiei italiene „Il Sole 24 Ore”, economistul şi columnistul  Riccardo Sorrentino făcea o predicţie îndrăzneaţă. Constatând, mai întâi, că BRIC se constituie într-o nouă forţă economică a lumii, el arată apoi că doar trei ţări din cele patru fac faţă situaţiei. Brazilia, India şi China se dezvoltă rapid şi au şansa să rămână în top.

Rusia însă a pierdut tempoul. Politica ei a eşuat, iar modernizarea economică nu şi-a mai luat startul. De aceea, această ţară, practic, iese din cursă. Cine îi va lua locul?

Cine râde la urmă, râde mai bine

Analizând evoluţiile economice de pe glob, autorul trage concluzia că dintre noii membri ai Uniunii Europene cel mai probabil candidat ar fi România. Această ţară, scrie Sorrentino, încă în 2007 înregistra o creştere economică spectaculoasă şi avea posibilitatea să ajungă din urmă Italia, însă criza economică mondială a împiedicat-o să se impună. Dar conjunctura, în ciuda unor probleme interne sufocante, pare să-i surâdă din nou României.

Şi cunoscuta bancă Goldman Sachs consideră că ţări precum Indonezia, Turcia, Filipine sau România ar putea avansa rapid, înlocuind Rusia în BRIC. Asta cu atât mai mult cu cât unele state, cum ar fi, de exemplu, Egipt, Iran sau Pakistan, deşi erau luate în calcul iniţial, în ultimul timp se confruntă cu o serie de probleme grave şi de aceea la ora actuală nu mai contează în cursa pentru supremaţie economică. Unii ziarişti străini glumesc că ar fi de preferat ca anume România să înlocuiască Rusia, deoarece în acest caz abrevierea BRIC ar rămâne neschimbată.

Cine râde la urmă, precum se ştie, râde mai bine. România nu numai că trece pe excedent comercial, exporturile depăşind în prezent importurile cu 91 milioane de dolari, ci şi demonstrează că are o creştere sănătoasă, bazată pe procese economice pe cât de fireşti, pe atât de temeinice. În luna ianuarie, de exemplu,  investiţiile străine au crescut de opt ori în comparaţie cu perioada respectivă a anului trecut.

Şi mai încurajator este amănuntul că factorul esenţial al ascendenţei economice româneşti este industria, care în criză n-a contenit să crească, mărindu-şi ponderea de la 23 la sută la aproape 27. De unde şi concluzia că motorul economiei naţionale româneşti, în ciuda unor dereglări curente, este perfect funcţional şi îşi ia turaţii.

Potrivit aceloraşi statistici ale BNR, deficitul de cont curent este la ora actuală în scădere cu circa 86 la sută faţă de aceeaşi lună a anului 2010. Dacă această tendinţă se menţine, scria marţi cotidianul „România liberă”, România va avea capital excedentar, pentru a cărui investire să caute oportunităţi în ţările vecine. Această postură este în general apanajul ţărilor dezvoltate, dar şi al celor care au ştiut să absoarbă rapid şi timpuriu capitalul străin.

Un magnet pentru Basarabia

Astfel, probabilitatea unui reviriment economic în România prinde contur. FMI estimează, bunăoară, că în 2011 ea va avea o creştere de peste 5 la sută, cea mai mare din Uniunea Europeană. Ascensiunea economică are la bază tehnologii avansate, management modern şi o piaţă bine pusă la punct. Spre deosebire de Rusia, exporturile României provin nu doar din materia primă, ci cu precădere din producţia finită.

În plus, aşa cum sună deviza Clubului de la Roma, elitele de la Bucureşti învaţă treptat, în ciuda unor bălăcăreli reciproce infantile, să gândească global şi să acţioneze local. Ţara îşi protejează cu succes identitatea cu armele unui neo-conservatorism maleabil şi pragmatic, îmbrăţişat tacit până şi de stânga social-democrată.

Există, desigur, şi disfuncţionalităţi, şi corupţie, şi marasm birocratic. Dar aceste carenţe nu trebuie să ne împiedice să vedem şi partea bună a lucrurilor. Industria României, destul de diversificată şi, în mare parte, pliată deja pe tehnologii avansate, mai cu seamă în sfera IT, creează premise pentru propulsarea ţării în prima linie a economiei mondiale.

Nu-i mare scofală să înlocuieşti în BRIC Rusia, pe care România, în treacăt fie spus, a întrecut-o deja la foarte mulţi parametri: calitatea vieţii, structura de alimentaţie, numărul posesorilor de calculatoare etc. Ca să nu mai vorbim de libertatea politică şi cea economică.

E o performanţă în schimb să ajungi în plutonul fruntaş al naţiunilor lumii. Când acest obiectiv, astăzi mai posibil şi mai aproape ca oricând, în sfârşit, va fi atins, România, vrând-nevrând, va atrage ca un magnet, Republica Moldova, aducând-o ireversibil lângă ea.