Ucraina face prea multe concesii României şi Republicii Moldova, scrie o revistă ucraineană

adăugat 22 aprilie 2009, 22:16, la Economie

Ucraina face prea multe concesii României şi Republicii Moldova şi riscă să îşi piardă treptat influenţa pe Dunăre şi din regiunea Mării Negre, scrie săptămânalul ucrainean Zerkalo Nedeli în ediţia din 21-28 aprilie, publicată pe internet.

Relaţiile dintre Ucraina, România şi Moldova nu pot fi numite "de dragoste". "Pe de o parte, din perspectiva amplasării geografice, ele sunt sortite dacă nu la alianţă, atunci cel puţin la o cooperare cu rezultate pozitive", la o "relaţie din interes, destul de problematică", scrie publicaţia ucraineană. În relaţia dintre aceste ţări, deocamdată Ucraina este cea care face concesii, de altfel destul de serioase, pierzându-şi treptat poziţiile de pe Dunăre, iar în perspectivă în regiunea Mării Negre.

Aceasta deşi anterior Ucraina îşi declara întâietatea regională în bazinul Mării Negre, scrie săptămânalul.

"Relaţia dintre Ucraina şi Moldova, după obţinerea independenţei în anii '90, nu a fost simplă. Orientarea proromânească a conducerii moldoveneşti nu putea să fie agreată de politicienii ucraineni, cum nici conflictul care a izbucnit în apropierea frontierei cu Ucraina nu putea fi binevenit. Iar apropierea ulterioră a fost influenţată, în mare parte, de unitatea de interese", scrie Zerkalo Nedeli.

Politica actuală a conducerii moldoveneşti reaminteşte "epoca lui Kucima", în ceea ce priveşte manevrele între Rusia şi Occident, scrie publicaţia ucraineană. Ucraina, care tindea să-şi găsească aliaţi în regiunea Mării Negre, din multe puncte de vedere devenea "ostatica" politicii moldoveneşti. Ceea ce se observă în cazul organizaţiei GUAM. De fiecare dată, Chişinăul îşi manifestă interesul faţă de această organizaţie când relaţiile sale cu Moscova se înrăutăţesc. Toate acestea se întâmplă şi pe fondul înlăturării treptate a Ucrainei din procesul de negocieri în conflictul transnistrean, în care Rusia este principalul actor.

Zerkalo Nedeli menţionează încă doi factori: dezvoltarea portului de la Giurgiuleşti, prin care Moldova are ieşire la mare pe Dunăre şi construcţia de către Moldova a unor noi linii de căi ferate. Construcţia portului a început în 2005 cu susţinerea unor investitori din Belgia şi Azerbaidjan, pe teritorii pe care Moldova le-a primit de la Ucraina în schimbul a şapte kilometri de autostradă Odessa-Reni. Prin dezvoltarea ulterioară a portului de la Giurgiuleşti, Ucraina s-a ales cu un adversar pentru porturile de pe Dunăre, în primul rând pentru portul Reni, scrie publicaţia ucraineană.

Pe lângă apariţia concurenţei, porturile ucrainene se confruntă şi cu problema infrastructurilor de transport. Moldova continuă să refuze să cedeze Ucrainei terenul din apropierea autostrăzii Odessa-Reni în regiunea Palanka. Programul complex de dezvoltare a regiunii Dunării Pridunavia prevedea construirea acestei automagistrale, ocolind teritoriul moldovean. Însă finanţarea programului a fost oprită în 2005. Prin decretul prezidenţial din 15 ianuarie 2008 privind "măsurile de dezvoltare a sectorului de sud-vest din regiunea Odessa", se prevedea şi construcţia acestei autostrăzi, însă timp de un an nu s-au înregistrat progrese. La fel de trist arată şi perspectiva construcţiei sectorului ucrainean al liniei de cale ferată Izmail-Reni.

Mai important este faptul că se află în pericol perspectiva includerii Ucrainei în sistemul coridoarelor de transport internaţionale. Iar autostrada Odessa-Reni, ar fi urmat să devină parte a automagistralei din jurul Mării Negre. Lipsa unui progres în construcţia autostrăzii Odessa-Reni ar putea avea ca rezultat alegerea unui traseu diferit pentru aceasta, de exemplu prin Moldova, ceea ce şi-ar dori România, crede publicaţia ucraineană.

În ceea ce priveşte relaţia dintre Ucraina şi România, decizia CIJ prin care România a primit aproape 80% din zona disputată cu Kievul în Marea Neagră trebuia să fie un duş rece pentru conducerea Ucrainei, scrie săptămânalul ucrainean. Deşi diplomaţii ucraineni şi Secretariatul preşedintelui vorbeau despre "semnificaţia pozitivă" a acestei decizii pentru dezvoltarea cooperării dintre cele două ţări, "decizie echitabilă", "victoria comună româno-uraineană" etc, era de ajuns să parcurgi titlurile ziarelor româneşti ca să înţelegi că este vorba de înfrângerea Ucrainei, adăugă Zerkalo Nedeli.

Problema nu constă în faptul că ar exista zăcăminte de petrol sau gaz în sectorul platoului continental care a revenit României. Problema este de principiu. Decizia CIJ privind Insula Şerpilor a demonstrat eşecul absolut pe direcţia sud-vest a politicii externe ucrainene. Practic, diplomaţia ucraineană era gata să închidă ochii la declaraţiile făcute de politicienii români care nu se conformau spiritului Tratatului cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina din 2 iunie 1997.

Autorul articolului consideră că nu a existat o reacţie adecvată nici la declaraţia preşedintelui României, Traian Băsescu, făcută în luna aprilie a anului trecut: "Dacă la Kiev se fac planuri privind alipirea Transnistriei la Ucraina, acolo ar trebui să se ia în considerare şi necesitatea retrocedării către Moldova a teritoriilor Basarabiei de Sud şi Bucovinei de Nord". Din păcate, scrie Zerkalo Nedeli, în Ucraina, declaraţiile făcute de politicienii români au rezonanţă mai mult în rândul societăţii. În schimb, Ministerul ucrainean de Externe reacţionează operativ şi destul de vehement la declaraţiile făcute de diplomaţi şi politicieni ruşi.

Autorul articolului consideră că această atitudine din partea Ucrainei faţă de conducerea României este dată de faptul că Bucureştiul a declarat, în repetate rânduri, că este gata să joace un rol de avocat al Ucrainei în NATO. Ceea ce nu a împiedicat apariţia unui scandal de spionaj între cele două ţări.

În acelaşi timp, decizia CIJ este văzută, astăzi, de partea română ca un precedent juridic, care poate fi folosit pentru blocarea reluării navigaţiei în regiunea ucraineană a Deltei Dunării. Acest canal, după cum se ştie, subminează monopolul României şi poate da un nou impuls pentru dezvoltarea unor porturi dunărene şi a navigaţiei ucrainene pe Dunare, mai scrie publicaţia ucraineană.