Lumea se schimbă foarte repede. Nolile provocări sunt din ce în ce mai vizibile. Încălzirea globală și ascensiunea financiaăa a Chinei se produc cu o viteză surprinzătoare chiar și pentru observatorii bine informați.
Lumii îi va trebui sânge rece, dexteritate și răbdare pentru a față face provocărilor și pericolelor anului 2010.
Economia mondială este grav afectată de o criză financiară fără precedent – prima din perioada globalizării , iar strategiile de relansare vor trebui să țină cont atât de schimbările climatice, cât și de problemele energetice. Politica americană este în plină redefinire. China și India cunosc o desvoltare economică fără precedent.
RTBF scrie că Barack Obama încă va rămâne un jucător cheie al anului 2010, care, însă, va continua să-I dezamăgească pe europeni, pentru că, ca orice American născut în Hawaii, are mai multă considerație față de Asia, decât față de Europa și uită că, înainte de toate este președintele SUA
Se constituie o nouă axă a lumii economice între cei doi giganți ai economiei mondiale, care însă au idealuri antagonice. Un G2 SUA-China se explică și prin faptul că la ultimul summit G20, Obama a decis să transfere 5% din actiunile și drepturile de vot din cadrul unor instituții financiare precum FMI și Banca Mondiala, din Europa către China. Prima vizita a secretarului de stat Hillary Clinton a fost tot in China.
În dialogul dintre Asia și Pacific, Europa va fi marginalizată forțat, iar o relație cu Marea Britanie nu mai este una ”specială” pentru Barack Obama.
Rusia - refacerea un imperiu
Viitorul Rusiei, condusă de un prim-ministru precum Vladimir Putin care nu renunță la aspirațiile de președinte în scrutinul din 2012 și un președinte melabil precum Dmitrii Medvedev, ridică mari semen de întrebare. Relatia cu America, cu toate acestea, se prezinta sub cele mai bune auspicii, dupa ce Barack Obama a abandonat ideea instalarii controversatului scut antiracheta la portile Rusiei. Deci, dincolo de semnarea unui nou tratat pentru a reduce arsenalul nuclear strategic, am putea vedea cum Rusia si Statele Unite fac un soi de alianta creata pentru a controla Iranul si Orientul Mijlociu.
Rusia trebuie, în primul rând să se axeze pe problemele interne pentru a evita noi cazuri de instabilitate. Țara se bazează pe rezervele mari de gaz și petrol care o mențin în marea arena a jocurilor politice, dar și o pot ajuta să-și reconstituie infrastructura complet depășită.
Iranul provoaca și agasează, Israelul ramâne în gardă
În acest an și Iranul va fi urmărit de aproape. Occidentul speră să găsească răspuns la cel puțin două întrebări: cat de departe va sta Mahmoud Ahmadinejad, presedintele reales in iunie 2009, de provocarile privind programul nuclear al Iranului si ce impact va avea Opozitia care a inceput inca din 2009 sa isi exprime viu nemultumirea? O alta intrebare este daca Israelul, tinta a liderilor iranieni, ar putea ajunge la un compromis cu Teheranul.
Statele din Orientul Mijlociu vor fi, cel mai probabil, sursa unor operatiuni militare de temut intr-un viitor nu tocmai scurt. Guvernul israelian, în frunte cu Beniamin Netanyahu nu se teme de presiunile externe, nici macar americane, pentru ca nu vrea sa permita o revenire pasnica la masa negocierilor.
Unele proiecte vor fi "temporar inghetate" in Cisiordania. Ierusalimul de Est ramane un punct potential exploziv. Israelul a decis sa nu reduca ritmul de constructie a coloniilor, spre mirarea palestinienilor. Provocarea este la fel de mult ideologica, cat si politica.
Un pic mai departe de Est, principalele zone de turbulenta vor ramane, ca si in 2009, Afganistanul si Pakistanul. Statele Unite par a fi pe punctul de a se bloca, asa cum s-a intamplat si in momentul razboiului din Vietnam. Batalia pare deja pierduta: prea multe greseli si neintelegeri. Ramane insa la mana Statelor Unite si aliatilor sai sa gaseasca o modalitate de a nu avea o soarta ratata.
Un alt termen al ecuatiei este capacitatea Pakistanului de a opri o insurgenta talibana.
China, noua superputere
Dupa operatiunile propagandistice si de comunicare de la Jocurile Olimpice de la Beijing, in 2009, China si-a consacrat imaginea pe scena mondiala. In mod gresit sau pe buna dreptate, pozitia Chinei a determinat esecul conferintei privind schimbarile climatice de la Copenhaga. Si acesta este doar un exemplu de ce este in stare actorul asiatic.
Cu parghii economice foarte puternice in Africa, asa cum avea candva URSS in tarile de Est, China face un joc ca de la egal la egal cu Statele Unite. Nimic nu pare a se produce pe plan international fara acordul Chinei. Pentru unii, noile obiective internationale sunt legitime si pasnice, iar lumea trebuie sa aiba incredere in aceasta noua hiper-putere. Pentru altii, China urmareste obiective hegemonice si nu are respect pentru valorile pe care s-a dezvoltat comunitatea internationala.
Dar poate ca surprizele vor veni chiar din inima Asiei. Luptand pentru a reduce focarele de nationalism din estul Turkestan-ului (regiunea autonoma uigura Xinjiang) si Tibet, guvernul comunist din China ar trebui insa sa fie mai atent la problemele companiilor chinezesti. In timp ce valul de emigranti din China pare de nestavilit, economia chineza are de-a face cu o masa de oameni saraci, care devin un important factor de perturbare a sistemului.
Brazilia, in randul liderilor?
Brazilia s-a afirmat ca un lider puternic al continentului sud-american. Fiind o prezenta puternica in problematica de mediu si direct implicata in protectia padurilor tropicale, Brazilia se constituie ca o contrapondere la guvernele radicale de stanga ale lui Hugo Chavez in Venezuela sau Evo Morales in Bolivia.
Dar Luis Inacio Lula Da Silva nu are prea mari sanse sa castige alegerile din Brazilia din acest an. Asa ca, dupa mandatul sau, incotro va merge tara? Aceasta va fi inca una din provocarile majore din 2010, in America de Sud.