Datele sondajului dat publicității ieri, nu ar trebui să mire pe nimeni. Dacă duminică ar fi alegeri anticipate, comuniștii ar fi votați de 30%, PLDM de 14 %, PD-ul ar acumula aproape 11%, PL 7%, iar restul partidelor nu mai contează. Mai sunt și 34% de nehotărâți, iar unde ar merge voturile lor e greu de spus.
Dacă facem un calcul simplu, vedem că cele 3 partide care formează acum „Alianța” ar acumula chiar mai puțin în raport cu comuniști, în comparație cu rezultatul obținut la 29 iulie de PLDM, PL, PD și AMN. Atunci cele 4 partide au acumulat aproximativ 50%, în timp ce comuniștii 44%, adică 6 puncte procentuale mai mult. Astăzi, ”Alianța” ar avea doar 1% peste comuniști. Dacă nu uităm și faptul că o componentă a ”Alianței” e mai alunecoasă decât săpunul în apă, atunci rezultatele acestui sondaj trebuie să ne alarmeze rău.
Spuneam mai sus că cei ce se miră că comuniștii au rămas acolo unde erau și în iulie 2009 nu ar trebui s-o facă. E posibil ca ei să nu obțină 44%, poate undeva pe la 38-40%, în cel mai bun caz. Iar cele 7 puncte pe care le-ar putea pierde PCRM-ul nu vin neapărat datorită „extraordinarelor” reforme înfăptuite de AIE, ci mai degrabă curvismului moldovenesc. Sunt câteva zeci, până la o sută de mii de oameni care au votat, în iulie 2009, pentru comuniști, iar acum ar opta pentru un partid de cealaltă parte a baricadei și care provin din poliție, din serviciile desconcentrate, din transfugii comuniștilor etc. Adică niște tipi fără scrupule, care ar schimba luntrea la „orice oră, pe orice timp”. Nu-i așa, tovarășe Stepaniuc?
Partidul ce a crescut puțin în sondaje e PLDM, iar asta se datorează faptului că premierul Filat e foarte vizibil. Și nici aici nu stau la bază reformele „colosale” ale guvernului Filat, ci mai mult alegerea celui mai mic rău. Cum n-ai da, Filat dă mult mai bine pe sticlă decât Ghimpu, oamenii care, în viziunea cetăţenilor, conduc țara în acest moment. Dacă nu ignorăm și unele succese al guvernului condus de președintele PLDM, cum ar fi atragerea mai multor credite, vizite prin statele occidentale și o schimbare la față a Moldovei pe plan extern, ne putem explica și ascensiunea pe care o are acest partid.
PD-ul se menține sus, chiar foarte sus, chiar dacă vizibilitatea lui Lupu scade pe zi ce trece. Din păcate, lumea (în special duduile de peste 50 de ani) îl mai țin minte pe acest tip de doi metri, care s-a cam dat la fund în ultimul timp, mai ales în delicata perioadă din primele zile ale lui aprilie 2010. Continui să cred că Lupu va pierde din popularitate pe zi ce va trece până la alegeri. Cu cât mai târziu vor fi anticipatele, cu atât mai puțin va lua Lupu.
PL-ul a coborât undeva acolo unde îi și este locul, adică în jurul a 10%. Problema liberalilor derivă din plafonarea lui Chirtoacă în contextul nereușitelor de la primăria capitalei, dar și a neghiobiilor de care nu ezită să dea dovadă niciodată președintele Ghimpu. Mitul Chirtoacă dispare pe zi ce fetițele entuziasmate de „carisma” acestuia se maturizează, dar și odată cu creșterea în popularitate a lui Vlad Filat, oamenii conștientizând că nu numai Chirtoacă e tânăr, dar și că există politicieni care, pe lângă populism, mai și fac câte ceva, chiar dacă nu prea mult.
AMN-ul a primit ceea ce merită. Urechean nu a știu să-și atragă oameni de valoare în partid și a promovat în funcții înalte tot felul de tipi dubioși. Oleinic, de la telecomunicații, Platon deputat, Pleșca președinte de comisie parlamentară, și Zubco procuror, pus de Lupu la o instituție care i-a revenit din start AMN-ului, trezesc mari dubii asupra intențiilor acestui partid. La acestea se mai adaugă și oboseala cronică de care dă dovadă Urechean, care e din ce în ce mai șters, dar și plecarea grupului Untilă.
Așadar, situația în luna martie 2010 nu pare a fi roz deloc. Ba chiar mai cenușie decât a fost în iulie 2009, asta în cazul în care săpunul va aluneca periculos de tare. Această stare de lucruri ar trebui să-i de-a de gândit în primul rând premierului Filat, dar și liderilor PL.
În condițiile în care progrese economice în viitorul apropiat nu prea e posibil să fie, unele componente ale Alianței pot să obțină un rezultat bun la viitoarele alegeri doar asumându-și unele riscuri. De fapt, nu știu dacă e neapărat riscant să bagi la dubă câteva sute de polițiști, să destitui câțiva miniștri incompetenți, să aduci în fața justiției tipi ca Voronin sau Plahotniuc și în locul lui Zubco să pui un procuror adevărat, nu o marionetă. Iar aceste lucruri să nu se facă de dragul populismului, ci în conformitate cu legea. Premise există!