În mod normal, soarta alianţei şi posibilitatea unor alegeri anticipate nu ar trebui să ne îngrijoreze deloc. Pentru că, în mod obiectiv, nici un partid nu este interesat de alegeri anticipate. PLDM-ului i se atribuie din inerţie asemenea intenţii subversive. Într-adevăr, până la alegerile locale partidul premierului se afla pe o pistă ascendentă şi, extrapolând, putea să-i apară tentaţia unui rezultat şi mai bun.

Situaţia s-a schimbat

Situaţia însă s-a schimbat radical după alegerile locale. Dacă în alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010, PLDM obţinuse 29,42% din voturi, în alegerile locale din 5 iunie, în consiliile raionale şi municipale, „stejarul" a fost votat de doar 22,62% din alegători. E un declin simţitor. Deşi a înregistrat rezultate bune în localităţile rurale, formaţiunea lui Filat a suferit un eşec vizibil în Chişinău, şi nu doar din cauza că nu a avut un candidat propriu la postul de primar. Electoratul din capitală poate face distincţie dintre primar şi consiliul municipal. Se vede că o parte din alegătorii PLDM care l-au votat pe Dorin Chirtoacă au găsit de cuviinţă să sprijine din anumite motive şi echipa PL. Cauza ar putea fi Vlad Filat, comportamentul său necorect, egoist, întâlnirile secrete cu Voronin. Oricum, judecând raţional, liderul PLDM are motive să nu dorească alegeri anticipate. Ar fi prea riscante la această etapă.

Plata pentru Plahotniuc

Asemănătoare e şi situaţia PD. Deşi Valentina Buliga a fost, din mai mai multe puncte de vedere, un candidat bun, echipa PD era cât pe ce să rateze intrarea în Consiliul Municipal. Ceea ce vorbeşte mult despre reputaţia formaţiunii în cauză în mediul din capitală. Valentina Buliga şi colegii săi au plătit astfel apariţia lui Plahotniuc în PD.

Plafonul PL

Are motive de satisfacţie în mod paradoxal doar partidul cu cele mai modeste rezultate, PL. Comparativ cu alegerile precedente, PL a obţinut peste două ori şi ceva mai multe voturi în capitală şi le-a dublat în provincie (aici probabil e şi meritul echipei din fostul MAE). Problema e că, după toate probabilităţile, PL, în actuala formulă, şi-a atins plafonul şi, în cel mai bun caz, alegerile anticipate ar putea doar să confirme rezultatele alegerilor locale, în cazul în care vina pentru declanşarea alegerilor o va purta PCRM.

Orbire, inconştienţă

Prin urmare, dacă în fruntea alianţei am avea nişte lideri care judecă strategic, raţional, care pun pe prim plan interesul naţional, care nu se lasă pradă emoţiilor şi nu sunt măcinaţi de ambiţii bolnave, speculaţiile despre inevitabilitatea alegerilor anticipate nu ar merita nicio atenţie. Din păcate însă, liderii AIE nu fac parte din categoria persoanelor menţionate mai sus. Alianţa nu s-a dezintegrat până acum pentru că alegerile anticipate nu sunt benefice pentru partidele şi liderii AIE. Dar nu se ştie cât vor rezista ei, deoarece rivalitatea politică degenerează tot mai des în manifestări de incompatibilitate, de antipatie reciprocă, de răzbunare, aşa încât ne putem aştepta la orice sminteală din partea lor. Chiar dacă se manifestă în mod diferit, în funcţie de temperament, de cultura şi pregătirea generală, toţi trei lideri AIE ne dau impresia de orbire, de inconştienţă.

Contextul ucrainean

Volens-nolens ajungem cu gândul la scurta viaţă a ADR, dar şi la eşecul forţelor democratice ucrainene venite la putere pe valul revoluţiei portocalii, care s-au consumat în lupte crâncene între ele. Să fie confruntările din cadrul AIE inevitabile, semne ale unei culturi politice începătoare, care poate imita formele, dar nu şi fondul? Într-o societate sănătoasă un politician s-ar jena să apară în faţa cetăţenilor drept cineva care este obsedat să ocupe un post oarecare, cu orice preţ, chiar şi în detrimentul interesului public, cum apare, de exemplu, liderul PD. În loc să vină el cu iniţiativa alegerii unui preşedinte neafiliat vreunui partid, Lupu insistă mereu asupra respectării acordului AIE, ştiind că aceasta este aproape imposibil. Ca să nu mai vorbim că într-o democraţie veritabilă Lupu nu ar fi acceptat ca un personaj atât de controversat şi obscur ca Plahotniuc să ajungă la cârma partidului.

Şi liderul PL are tupeul să declare în public că nu va vota proiectele de lege prezentate de PLDM, dacă liberal-democraţii nu vor vota proiectele prezentate de PL. Naivii de noi credeam că proiectele de lege se votează în funcţie de necesitatea acestora, nu de serviciile pe care ţi le fac colegii de parlament. Şi cum să explici altfel decât prin lipsă de cultură politică elementara lipsă de atitudine critică faţă de propria persoană, când îţi permiţi să provoci un scandal în legătură cu o lege pe care ţi-ai pus semnătura de două ori, fără să o citeşti măcar o dată.

Tactici de eclipsare

Dacă Ghimpu creează impresia că e sincer peste măsură sau, mai corect, că nu gândeşte ce spune, liderul PLDM pare că ascunde mereu ceva, că nu spune nimic până la capăt, că se află într-o competiţie pe viaţă şi pe moarte cu partenerii săi, pe care îi ţine la distanţă, ca nu cumva cineva să le atribuie măcar o fărâmă din reuşitele guvernării, ca nu cumva cineva să creadă că în RM mai lucrează şi altcineva în afară de Filat. El se consumă în tactici de eclipsare a aliaţilor săi, de marginalizare a partenerilor, ceea ce sperie într-o democraţie. Şi e păcat, căci premierul dispune de multe calităţi care l-ar propulsa la nivelul de lider naţional, dacă şi-ar face pur şi simplu datoria fără să se gândească cum să diminueze efectul altor contribuţii la binele public.

Un factor de stabilitate

Se pare că doar intervenţia periodică a Ambasadorului SUA Asif Chaudhry şi a reprezentanţilor UE, care ne vizitau din când în când, îi calma pe Filat, Lupu şi Ghimpu, deşi nu pentru mult timp. Acum, cu plecarea lui Chaudhry, a plecat şi un factor de stabilitate în RM.

Concluzia generală e că nu trebuie să ne aşteptăm de la liderii AIE la acţiuni logice, cumpătate, raţionale pentru binele nostru, căci ei nu sunt capabili să se stăpânească nici măcar pentru binele propriu. I-am numi nişte smintiţi, dar ne temem că nu prezintă o excepţie.