![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (3)
Tipăreşte
Sus
Dezbatere la Senatul Universitatii Bucuresti :"Basarabia incotro?"
adăugat 25 martie 2009, 22:42, la Politică
Vineri 27 martie, la orele 16, cu ocazia zilei Unirii Basarabiei cu Tara, va avea loc, la sala Senatului Universitatii Bucuresti, o dezbatere publica avand ca teme "Basarabia incotro?"; "Reunirea Basarabiei cu Tara - chestiune de timp sau de oportunitate?"; " Recunoasterea cetateniei romane, basarabenilor, de catre statul roman, o problema politica sau administrativa?". Dezbaterea este organizata de Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni si Seniori ai Ligii Studentilor, transmite Romanian Global News.
Organizatorii fac apel la la agentura Serviciului de Informatii si Securitate al lui Voronin si la agenturilor serviciilor ruse si ucrainene din Romania, sa nu participe la dezbateri.
buna. pt cei care au fost, puteti sa ne spuneti in cateva cuvinte cam ce s-a discutat? va multumim.
La arme - Eminescu
Pe Prutul ars de soare, pe Prutul ars de sânge,
Istoria se scrie, istoria se plânge
Şi stãm uitaţi de veacuri, statui în hora mare...
Fracturã-a unitãţii, îmbrãţişarea doare.
Şi ne-am uitat de nume, şi ne-am uitat de limbã,
Iar pentru noi în veci nimic nu se mai schimbã,
Cãci jarul care-n inimi dospeşte înfrãţirea
Doar el reînviat, poate-nãlţa Unirea.
Noi stãm, muşcãm din pâinea rotundã, mare, sfântã,
Ce naşte comuniunea, familia şi Neamul.
La masa încrustatã, sub plopi ce nu cuvântã,
Ne-mpãrtãşim din Trupul ce-n veci nu-şi schimbã hramul.
Şi tot astfel, rãscoaptã în vatra strãmoşeascã
E ţara ca şi pâinea rotundã şi frumoasã,
E România Mare ce-n noi vrea sã se nascã
Ducând cu ea prea-plinul cuvântului "acasã".
Voi, fii ai nemuririi, sã nu uitaţi acestea!
Cu toţii-n lumea mare avem aceeaşi soartã,
Acelaşi neam şi limbã ce-şi scriu cu greu povestea,
Aceeaşi mare casã, aceeaşi veche poartã!
Sã nu ne despãrţim, orice ar fi în lume,
Oricât de multe hãuri în cale ni se cascã,
Noi toţi avem O mamã, noi toţi avem UN nume,
Noi suntem viitorul - Naţiunea Româneascã!
Pe Prutul ars de soare, pe Prutul ars de sânge,
Astãzi sã sune doar "Deşteaptã-te, Române!",
Sã vezi frate pe frate la pieptul sãu cum strânge,
Cum dragostea de ţarã e tot ce ne rãmâne!
Şi amintind de Ştefan cel Mare şi cel Sfânt
Voi luaţi în mâini şi-n suflet Spada Limbii Române,
Şi cu Hristos în inimi uniţi acest Pãmânt,
Patria strãmoşeascã şi gliile strãbune!
Apoi, fiind ACASÃ în România Mare,
Sã v-aşezaţi la cina cea de tainã şi, frãţeşte,
Împãrţind pâinea rotundã, sfântã, pentru fiecare,
Sã simţim cu toţii gustul unui TOT ce ne uneşte!
"Si-afara de Moldova mai sunt si alte tari
Surori a tarii noastre,ce stinse de dureri
SE sbat sub biciul celor cu care voi dati mana
Ca sa zdrobiti pe turcul cu dansii impreuna.
Crestini isi zic aceeia,dar mai pagani ca turcii
Vand robi pe bietii oameni-si pun in varful furcii
Pe oricare din oameni care le-ar spune :stati
Acesti sarmani sunt oameni,ca voi va sunt frati
................................................................................
"De acolo de unde TIsa mandra prin stancile-i tresare
Pan' unde arunca valuri intunecata mare
E-un popol!numai unul!Si-o limba -numai una
Pe oamenii acestia pe toti ii impreuna
Iar taurul Moldovei sa poarte impreuna
pe frunte-i trei coroane...,si-o singura domnie'
Sa-ntinda cu putere aripile-i de fier
Din Dunarea cea calda in Nistrul cel de ger"
Auzi departe striga slabii
Si asupritii catre noi,
E glasul blândei Basarabii
Ajunsa-n ziua de apoi.
Si sora noastra cea mezina
Gemând sub cnutul de calmuc
Legata-n lanturi a ei mâna,
De streang târând-o ei o duc.
Murit-au... poate numai doarme
S-asteapta moartea de la câni
La arme,
La arme, dar români!
Pierit-au oare toti vultanii
Si soimii muntilor Carpati,
Voi, fii ai vechei Transilvanii
Sunteti cu totul enervati
Si suferiti în înjosire
De la Brasov pân-la Abrud,
Ca sa va tie în robire
Fino-târtanul orb si crud.
Si nimeni lantul n-o sa farme,
N-aveti inime, n-aveti mâni?
La arme, la arme,
La arme, frati români.
Maghiar, tatar cu cap de câne
De noi si azi îti bati tu joc...
Sub pumnul nostru vii tu mâne
Stramutam falcile din loc,
Si limba ta muiata-n ura
Ti-om smulge-o, câne tu, din gât,
Ti-om baga pumnul nostru-n gura
Caci, câne, te iubim atât.
Si bratul nostru-o sa va farme
Si robi veti fi, mariti stapâni,
La arme, la arme
, La arme, frati români!
Iar tu, iubita Bucovina
Diamant din steaua lui Stefan
Ajuns-ai roaba si cadâna
Pe mâni murdare de jidan,
Rusinea ta nu are saman
Pamântul sfânt e pângarit...
Misel, si idiot, si faman,
Ce ai mai sta la suferit,
De-acuma trâmbiti de alarme,
Naltati stindardul sfânt în mâni
La arme, La arme, dar români.
Pierduti sunteti pe Cris si Mures,
E moarte, e lesin, e somn?
Au Dragos nu-i din Maramures,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-ai frânt a dusmanilor nouri,
N-ai frânt pe lesi si pe tatari,
Au Dragos, vânator de bouri,
N-ai sa vânezi si pe maghiari?
Rusine pentru cel ce doarme,
Sculati ca sa nu muriti mâni
La arme, La arme, dar români.
Din laur nemuritorii ramuri
O, tara pune-n frunte azi
Si-n tricolorul mândrei flamuri
Sa-nfasuri pieptul tau viteaz.
Si smulge spada ta din teaca
Si-ti cheama toti vitejii tai.
Si la razboi ea demna pleaca
Cu pui de soimi si fii de zmei
În rânduri, rânduri ea sa farme
Calmuci, tatari, dusmani, stapâni,
La arme, la arme, La arme, fratii mei români.
Pe Prutul ars de soare, pe Prutul ars de sânge,
Istoria se scrie, istoria se plânge
Şi stãm uitaţi de veacuri, statui în hora mare...
Fracturã-a unitãţii, îmbrãţişarea doare.
Şi ne-am uitat de nume, şi ne-am uitat de limbã,
Iar pentru noi în veci nimic nu se mai schimbã,
Cãci jarul care-n inimi dospeşte înfrãţirea
Doar el reînviat, poate-nãlţa Unirea.
Noi stãm, muşcãm din pâinea rotundã, mare, sfântã,
Ce naşte comuniunea, familia şi Neamul.
La masa încrustatã, sub plopi ce nu cuvântã,
Ne-mpãrtãşim din Trupul ce-n veci nu-şi schimbã hramul.
Şi tot astfel, rãscoaptã în vatra strãmoşeascã
E ţara ca şi pâinea rotundã şi frumoasã,
E România Mare ce-n noi vrea sã se nascã
Ducând cu ea prea-plinul cuvântului "acasã".
Voi, fii ai nemuririi, sã nu uitaţi acestea!
Cu toţii-n lumea mare avem aceeaşi soartã,
Acelaşi neam şi limbã ce-şi scriu cu greu povestea,
Aceeaşi mare casã, aceeaşi veche poartã!
Sã nu ne despãrţim, orice ar fi în lume,
Oricât de multe hãuri în cale ni se cascã,
Noi toţi avem O mamã, noi toţi avem UN nume,
Noi suntem viitorul - Naţiunea Româneascã!
Pe Prutul ars de soare, pe Prutul ars de sânge,
Astãzi sã sune doar "Deşteaptã-te, Române!",
Sã vezi frate pe frate la pieptul sãu cum strânge,
Cum dragostea de ţarã e tot ce ne rãmâne!
Şi amintind de Ştefan cel Mare şi cel Sfânt
Voi luaţi în mâini şi-n suflet Spada Limbii Române,
Şi cu Hristos în inimi uniţi acest Pãmânt,
Patria strãmoşeascã şi gliile strãbune!
Apoi, fiind ACASÃ în România Mare,
Sã v-aşezaţi la cina cea de tainã şi, frãţeşte,
Împãrţind pâinea rotundã, sfântã, pentru fiecare,
Sã simţim cu toţii gustul unui TOT ce ne uneşte!
"Si-afara de Moldova mai sunt si alte tari
Surori a tarii noastre,ce stinse de dureri
SE sbat sub biciul celor cu care voi dati mana
Ca sa zdrobiti pe turcul cu dansii impreuna.
Crestini isi zic aceeia,dar mai pagani ca turcii
Vand robi pe bietii oameni-si pun in varful furcii
Pe oricare din oameni care le-ar spune :stati
Acesti sarmani sunt oameni,ca voi va sunt frati
................................................................................
"De acolo de unde TIsa mandra prin stancile-i tresare
Pan' unde arunca valuri intunecata mare
E-un popol!numai unul!Si-o limba -numai una
Pe oamenii acestia pe toti ii impreuna
Iar taurul Moldovei sa poarte impreuna
pe frunte-i trei coroane...,si-o singura domnie'
Sa-ntinda cu putere aripile-i de fier
Din Dunarea cea calda in Nistrul cel de ger"
Auzi departe striga slabii
Si asupritii catre noi,
E glasul blândei Basarabii
Ajunsa-n ziua de apoi.
Si sora noastra cea mezina
Gemând sub cnutul de calmuc
Legata-n lanturi a ei mâna,
De streang târând-o ei o duc.
Murit-au... poate numai doarme
S-asteapta moartea de la câni
La arme,
La arme, dar români!
Pierit-au oare toti vultanii
Si soimii muntilor Carpati,
Voi, fii ai vechei Transilvanii
Sunteti cu totul enervati
Si suferiti în înjosire
De la Brasov pân-la Abrud,
Ca sa va tie în robire
Fino-târtanul orb si crud.
Si nimeni lantul n-o sa farme,
N-aveti inime, n-aveti mâni?
La arme, la arme,
La arme, frati români.
Maghiar, tatar cu cap de câne
De noi si azi îti bati tu joc...
Sub pumnul nostru vii tu mâne
Stramutam falcile din loc,
Si limba ta muiata-n ura
Ti-om smulge-o, câne tu, din gât,
Ti-om baga pumnul nostru-n gura
Caci, câne, te iubim atât.
Si bratul nostru-o sa va farme
Si robi veti fi, mariti stapâni,
La arme, la arme
, La arme, frati români!
Iar tu, iubita Bucovina
Diamant din steaua lui Stefan
Ajuns-ai roaba si cadâna
Pe mâni murdare de jidan,
Rusinea ta nu are saman
Pamântul sfânt e pângarit...
Misel, si idiot, si faman,
Ce ai mai sta la suferit,
De-acuma trâmbiti de alarme,
Naltati stindardul sfânt în mâni
La arme, La arme, dar români.
Pierduti sunteti pe Cris si Mures,
E moarte, e lesin, e somn?
Au Dragos nu-i din Maramures,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-ai frânt a dusmanilor nouri,
N-ai frânt pe lesi si pe tatari,
Au Dragos, vânator de bouri,
N-ai sa vânezi si pe maghiari?
Rusine pentru cel ce doarme,
Sculati ca sa nu muriti mâni
La arme, La arme, dar români.
Din laur nemuritorii ramuri
O, tara pune-n frunte azi
Si-n tricolorul mândrei flamuri
Sa-nfasuri pieptul tau viteaz.
Si smulge spada ta din teaca
Si-ti cheama toti vitejii tai.
Si la razboi ea demna pleaca
Cu pui de soimi si fii de zmei
În rânduri, rânduri ea sa farme
Calmuci, tatari, dusmani, stapâni,
La arme, la arme, La arme, fratii mei români.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}
vrăjmaşi cât frunză şi iarbă,
la spatele nostru şi înăuntrul Ţării noastre,
dar cel mai mare duşman este în mijlocul nostru.
Acesta este NEUNIREA.
Fraţii mei! Biruiţi acest straşnic duşman
şi noi vom birui totul."